Decizia civilă nr. 3990/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3990/2013
Ședința publică din data de 08 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. | M. | |
JUDECĂTOR: A. | A. | I. |
JUDECĂTOR: L. U. GREFIER: I. POP
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de recurentul G. I., împotriva sentinței civile nr. 998 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimatul I.
G. PENTRU I. (F. O. ROMÂN PENTRU I. ) și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 998 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
G. I., în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. (în prezent I.
G. PENTRU I. ).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul avut calitatea de angajat al Serviciului Român pentru I. începând cu anul 2007, ocupând postul de agent principal și conducător auto în cadrul Serviciului pentru
I. al jud. C. .
A reținut instanța de fond că prin intermediul ordinului I/0516/_ a avut loc o reducere efectivă de personal, fiind aprobată o nouă organigramă.
S-a reținut culpa reclamantului în neprezentarea la examenul de departajare organizat în vederea reducerii efective a personalului precum și faptul că acesta nu a fost dezavantajat prin faptul că și-ar fi desfășurat activitatea în cadrul unui alt compartiment decât cel în care a avut loc reducerea efectivă de personal.
Cu privire la retroactivitatea dispoziției S/452212/_ comunicată reclamantului în_, instanța de fond a reținut că aceasta reprezintă o consacrate în plan material a textului prev. de art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate.
Momentul de început al termenului, respectiv 6 iulie 2011, i-a fost adus las cunoștință reclamantului, astfel încât nu se poate invoca o vătămare a drepturilor acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. I.
solicitând modificare hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivare recursului, reclamantul a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, arătând că doar acest pârât are competența de a angaja forță de muncă în domeniul său de activitate și implicit de a hotărî în privința încetării raporturilor de serviciu.
Mai arată reclamantul că reorganizarea I. ui G. pentru I. a fost impusă de către Ministerul Administrației și Internelor care de altfel, susține reclamantul, a dispus și în privința numărului postului finanțate în cadrul acestui minister.
S-a mai criticat hotărârea recurată din perspectiva încălcării de către I.
G. pentru I. a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv cu respectarea dispozițiilor alin. 2 referitoare la criterii, anterior organizării examenului de departajare.
La pct. III din motivarea recursului se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că retroactivitatea datei de încetare a raporturilor de serviciu poate fi explicată pe temeiul unei ficțiuni juridice sau a unui act interpretativ.
Cu privire la susținerile instanței de fond, reclamantul a arătat că actele normative interpretative au rolul de a interpreta un act normativ anterior, de a clarifica și explica conținutul unui act normativ anterior, fără însă a adăuga la lege.
Sub acest aspect au fost invocate dispozițiile art. 38 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Întrucât prin dispoziția criticată se dispune tocmai încetarea raporturilor de serviciu, arată reclamantul că data de la care această măsură urmează a produce efecte juridice prezintă o importanță deosebită, or actele interpretative nu au nicio legătură și nu pot explica retroactivitatea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu.
S-a criticat hotărârea recurată și în privința faptului că instanța de fond a apreciat că retroactivitatea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu poate fi explicată prin prisma împlinirii celor 3 luni de la data emiterii dispoziției prin care reclamantul a fost pus la dispoziție pentru o perioadă de 3 luni.
S-a arătat că, dacă s-ar fi dorit respectarea termenului de 3 luni de la data punerii la dispoziție, dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu trebuia emisă la data de 6 octombrie 2011, iar de la această dată trebuiau să înceteze raporturile sale de serviciu, or, așa cum s-a arătat, reclamantul a continuat să se prezinte la locul de muncă și să-și desfășoare activitatea până la data de 18 octombrie 2011.
Se critică cele reținute cu privire la modul de desfășurare a activități în perioada_ -_, întrucât în acest interval de timp reclamantul ar fi fost lipsit de norma de hrană și de drepturile bănești.
Se susține că deși dispoziția de punere la dispoziție pe o perioadă de 3 luni este actul declanșator, aceasta nu a condus la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și nici nu a generat întrebări privitoare la legalitatea actelor întocmite în perioada de după 6 octombrie 2011.
S-a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva faptului că reclamantul a desfășurat atribuții specifice compartimentului de combatere a șederii ilegale a străinilor pe teritoriul României și măsuri restrictive deși era încadrat în cadrul compartimentului de reglementare a șederii, astfel încât a fost dezavantajat prin obligația de participare la concursul de departajare.
La pct. VI din motivarea recursului, reclamantul arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că în data de_ ar fi luat la cunoștință despre
numirea sa în funcție în noile state de organizare, apreciind că acel act suferă vicii fundamentale.
Cu privire la posibilitatea de luare la cunoștință a documentelor clasificate
"secret de stat"; cu nivelul de secretizare "secret";, reclamantul a arătat că în anii 2010 - 2011 a deținut autorizație specială pentru accese la documente clasificate nivel "secret"; și nu "secret de stat";.
Mai arată că dispoziția S/452018/_ nu i-a fost comunicată și nici nu a putut fi accesată prin utilizarea autorizației speciale.
S-a criticat de către recurent și cele reținute că către instanța de fond referitoare la examenul de departajare.
Susține că nu a avut cunoștință efectivă despre data de organizare a examenului întrucât în adresa nr. 1105088/_ există informații cu caracter generic cu privire la aplicare măsurilor de reorganizare a instituției, fără ca acesta să realizeze o informare efectivă și exactă asupra datei examenului și condițiilor desfășurării acestuia.
Cu privire la posibilitatea accesării site-ului instituției, recurentul arată că se afla în concediu de odihnă, fără posibilitatea de a accesa intranetul instituției, astfel încât nu a avut cunoștință despre data de organizare a examenului.
Cu privire la tematica concursului, recurentul a arătat că a fost dezavantajat prin faptul că întrebările la examen priveau exclusiv aspecte specifice compartimentului de reglementare a șederii legale, în condițiile în care și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul compartimentului de combatere a șederii ilegale.
La pct. X din motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod nelegal prima instanță a apreciat că cele 10 salarii ale funcției de bază și ajutorul de 55
% nu i-au fost acordate întrucât au fost suprimate prin dispoziția nr. 452644/_
.
Pârâții M. AFACERILOR INTERNE și I. G. PENTRU I. au
formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului (f.17 și 24).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Pârâtul M. AFACERILOR INTERNE, succesor al M. UI A. ȘI I. nu își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, au calitate de părți în litigiile de contencios-administrativ reclamanții precum și emitenții actelor administrative atacate.
În speță, pentru a dovedi calitate procesuală pasivă ar fi fost necesar ca pârâtul M.A.I. să aibă calitatea de emitent al unui act administrativ contestat de către reclamant.
Din cuprinsul actelor administrative contestate rezultă că acestea au fost emise de către I. G. pentru I., ce are calitatea de angajator al reclamantului.
Faptul că pârâtul I. G. pentru I. este organizat și funcționează în cadrul M.A.I., nu îi conferă acestuia din urmă calitatea procesuală, întrucât așa cum s-a arătat anterior, nu această autoritate publică este emitentul actelor administrative atacate.
. Cu privire la incidența în speță a dispozițiile art. 100 alin. 2 din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea constată că acest act normativ are un caracter general față de dispozițiile Legii nr. 360/2002 ce reglementează statutul polițistului, astfel încât reorganizarea activității structurilor de poliție urmează regulile prescrise în normele speciale și nu în cele cu caracter general.
În acest sens art. 78 din Legea nr. 360/2002 prevede:";(1) Dispozițiile prezentei legi se co mp le te az ă cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifica politistului*).";
De asemenea, se reține și împrejurarea că în vederea reorganizării activității au fost emise mai multe acte administrative (nr. I/0516/_ și I/661/_ ) ce nu au fost contestate.
Cu privire la eventuale retroactivitate a datei de încetare a raporturilor de serviciu, Curtea reține că instanța de fond a avut în vedere, în principal, faptul că reclamantul a fost informat cu privire la aspectele rezultând din dispoziția de reorganizare a activități prin reducerea posturilor și a cunoscut în același timp conținutul dispoziției de punere la dispoziție, aceasta fiindu-i comunicată la data de_ (f.80, dosar fond)
Nu se poate reține în acest context că, aplicare conținutului acestei dispoziții ar fi avut un caracter de surpriză față de reclamant, atât timp cât acesta cunoștea conținutul actului. În același timp, nu se poate reține că reclamantul nu a avut posibilitatea de a-și manifesta voința într-un anumit sens, în raport de propria voință internă, generat de faptul cunoașterii conținutului actului care a produs efecte și față de acesta.(actul de punere la dispoziție)
Cu privire la desfășurarea activității după data de_, Curtea reține poziția pârâtului referitoare la lipsa unui temei de drept pentru desfășurarea activității până în data de_, privită ca și o disfuncționalitate în organizarea activității.
Desfășurare activității în acest interval de timp, 6 - 18 octombrie 2011, în baza unui raport de serviciu nu a fost confirmată întrucât angajatorul, pe acest interval de timp, nu a acordat drepturi salariale reclamantului, astfel încât nu se poate apreciat că în acest interval de timp activitatea s-ar fi desfășurat în baza unui raport de serviciu valabil.
Valabilitatea dispoziției de punere la dispoziție a fost confirmată de către instanța de fond și validată de către prezenta instanță de recurs.
Consecința principală a acesteia a fost de determinare a încetării raportului de serviciu al reclamantului de la o anumită dată, indicată în act.
Cele două decizii cu numărul 4., din_ și respectiv_ nu fac altceva decât să confirme împlinirea termenului de 3 luni de punere la dispoziție și a rezultatului împlinirii acestui termen, respectiv încetarea raportului de serviciu. Nu prezintă relevanță că ele au fost emise după data de implinire a termenului de 3 luni. Împlinirea termenului a generat încetarea raportului de serviciu, constatată prin deciziile menționate.
IV.- IX. Locul în care și-a desfășurat reclamantul activitatea profesională reprezintă o stare de fapt corect reținută de instanța de fond.
Martorii audiați în fața instanței de fond au afirmat faptul că reclamantul ar fi desfășurat atribuții specifice activității de combatere a șederii ilegale a străinilor pe teritoriul României și măsuri restrictive.
În speță prezintă însă relevanță împrejurarea că cele două activități (reglementare și combatere) erau desfășurate în cadrul unui serviciu unic, existând o modalitate de repartizare a sarcinilor specifice de serviciu, atribut exclusiv al conducătorului unității.(șefului ierarhic)
Cele două fișe ale postului depuse în probațiune la dosar (f.39-48) aferente anilor 2009-2010, relevă faptul că în acea perioadă nu exista o compartimentare a activității specifice depuse de către angajații Serviciului pentru imigrări C., în sensul menționat de către reclamant.
S-a menționat de către pârâtul IGI, în întâmpinarea depusă în recurs, că în cele două fișe ale postului deținut de reclamant se regăsesc atât atribuții specifice activității de combatere cât și cele de reglementare a șederii străinilor pe teritoriul României.
Curtea a constatat acest aspect, în mod nemijlocit, din conținutul celor două acte depuse.
În acest context, în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul ar fi trebuit să participe la examenul de departajare organizat în cadrul compartimentului unde era angajat, deoarece posturile distribuite acestuia urmau să fie reduse.
Încadrarea reclamantului în cadrul Compartimentului de reglementare a șederii străinilor este certă începând cu_ . Aspectul privind aducerea la cunoștința reclamantului a statului de organizare, în extras, este certă (f.258- 259, dosar fond)
Cu privire la dispoziția nr. S/452018/_, nu rezultă, din probele dosarului, că reclamantul ar fi avut intenția, manifestată printr-o cerere scrisă, de a solicita consultarea (comunicarea) acelui înscris, și că ar fi fost refuzat de către pârât, în considerarea caracterului special al înscrisului.
Sub acest aspect nu se poate reține dezavantajarea reclamantului, pe de-o parte datorită faptului că reducerea posturilor a avut loc în cadrul compartimentului în care, în mod cert, era încadrat reclamantul, astfel încât reducerea îl privea și pe acesta, iar pe de altă aprte, așa cum rezultă din actele dosarului, bibliografia pentru examen a avut un caracter general și s-a referit la atribuțiile specifice activității desfășurate de către polițist, fără a se circumstanția la activitatea specifică vreunuia dintre cele două compartimente.
În fața instanței de recurs s-a depus, spre vedere, în original, înscrisul conținând și semnătura reclamantului din care rezultă fără tăgadă faptul că acesta a luat la cunoștință despre organizarea examenului, data și bibliografia acestuia. Faptul că reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada de organizare a concursului, reprezintă o opțiune personală a acestuia, fără consecințe asupra legalității organizării examenului, aspect corect reținut de către instanța de fond.
X. La acest punct din motivarea recursului, reclamantul a afirmat doar că cele menționate de către instanța de fond în privința celor 10 salarii sunt nelegale, fără a menționa motivele care ar conduce la constatarea unei eventuale nelegalități a dispozițiilor instanței de fond.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr. 998/19.XII.2012, pronunțată in dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. M. A. A. I. L. U.
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:H. M.
GREFIER,
I. POP
