Decizia civilă nr. 2697/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2697/2013
Ședința publică din data de 01 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate reclamanta SC B. T. S. împotriva sentinței civile nr. 839 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâții A. N. A V. B., D. J. DE A. ȘI O. V. B. -N. și D. G.
A F. P. A J. B. N., având ca obiect - anulare act administrativ decizie regularizare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 2702.2013 și ulterior la data de_ .
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -N., precum și a inadmisibilității invocate de această pârâtă, în ceea ce privește petitul de contestare a Deciziei proces-verbal nr.12/_ emisă de D. J. pentru A. și O. V. B. -N. .
S-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC B.
T. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N., A.
a V. prin D. Regională pentru A. și O. V. C. și D. J. pentru A. și O. V. B. -N. ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform procesului verbal de control nr.18/_ întocmit de către inspectori vamali din cadrul Direcției Județene pentru A. și O. V. B.
-N., în baza Ordinului de control/misiune nr.01/2009, s-a efectuat în perioada_ -_, controlul declarației vamale nr.12749/_, având ca titular pe reclamanta SC B. T. S., pe baza documentelor aflate la sediul D.J.A.O.V. B.
-N. - fila 195 dosar.
S-a reținut că această societate a efectuat la Biroul Vamal B. operațiunea vamală în regim de admitere temporară( leasing) cu nr.12749/_
, având ca obiect un autobuz marca Setra, termenul stabilit de autoritatea vamală în care mărfurilor de import să li se dea o destinație vamală fiind 3 iulie 2009, după această dată bunul ieșind din regimul de admitere temporară, iar conform art. 1611alin. (2) lit. a) din Codul fiscal s-a considerat că bunul a fost importat în România; în acest context s-a apreciat că se datorează taxa pe valoarea adăugată, conform art. 157 alin. (3) din Codul fiscal și majorări de
întârziere, față de prevederile art.120 din OG nr.92/2003, cu mențiunea că autoritate vamală a încheiat din oficiu operațiunea respectivă, date fiind prev. art.111 din legea nr.86/2006.
Astfel, organele de control din cadrul D.J.A.O.V. B. -N. au emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.154/_, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a unei sume totale de 166.968 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată - 151.651 lei și majorări de întârziere aferente -15.317 lei, majorări calculate conform deciziei - proces - verbal nr.12/_ ( la finalul acestui act inserându-se mențiunea că "în conformitate cu prevederile OG nr.92/2003 prezentul înscris constituie titlu de creanță";) - file 158,160 dosar.
SC B. T. S. a înțeles să formuleze contestație, în baza art.205 și urm. C.pr.fiscală, împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentar stabilite de controlul vamal nr.154/_ și Deciziei - Proces Verbal nr.12/_, ambele încheiate de către D. J. pentru A. si O. V. B.
-N.,
contestație înregistrată sub nr.21488/_ ( fila 149 dosar) și soluționată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. prin Decizia nr.7/_ în sensul respingerii ca neîntemeiată și menținerii ca fiind corespunzătoare a Deciziei pentru regularizarea situației nr.154/12.10.209 emisă de către D. Regională pentru A. și O. V. B. -N., relevându-se că nu poate fi analizată din perspectiva legalității și temeiniciei decât Decizia pentru regularizarea situației nr.154/_, nu și decizia-proces verbal nr.12/_ pe motiv că nu este un titlu de creanță, ci doar un simplu act administrativ a cărui soluționare poate fi făcută doar de către organul emitent, respectiv D. J. pentru A. și O. V. B. -N., astfel că a fost supus analizei, dacă în raport de stare de fapt concret stabilită, neîncheierea în termen a regimului de admitere temporară pentru un bun ce s-a dorit a fi achiziționat în leasing poate fi considerată import și, dacă în aceste condiții,operațiunea este impozabilă prin prisma taxei pe valoarea adăugată, argumentele fiind pe larg expuse în cuprinsul deciziei.
Decizia - Proces Verbal nr.12/_ indică în concret modul de calcul al majorărilor de întârziere, cuantumul acestora fiind reluat în Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentar stabilite de controlul vamal nr.154/_, însă nu se poate susține că acest prim înscris nu reprezintă titlu de creanță, așa cum este acesta definit de art.110 alin.3 Cod proc.fiscală, deoarece stabilește și individualizează creanța fiscală - fie ea debit principal sau accesorii; mai mult, incontestabil constituie un act administrativ fiscal a cărui contestare se putea realiza în condițiile art.209 alin.4 din OG nr.92/2003 coroborat cu pct.5 pct.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea art.209, în sensul că asemenea contestații formulate împotriva actelor administrativ fiscale emise de autoritățile administrație publice locale, precum și de alte autorități publice, care potrivit legii administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Evident din cuprinsul contestației înregistrată la D. B. -N. rezultă că societatea a solicitat desființarea ambelor acte, însă aspectele invocate cu privire la nelegalitatea impunerii la plata sumelor stabilite nu vizează decât probleme de drept care țin de titlul de creanță, nu și aspecte care să o fi vătămat, altele decât cele inerente stabilirii măsurilor decurgând din decizia de impunere referitoare la plata TVA către bugetul de stat, astfel încât tribunalul a apreciat că respectiva contestație nu a vizat nelegalitatea strictă a acestei decizii - proces verbal, pentru vicii de formă sau de altă natură, când ar fi devenit incidente prevederile art.209 alin.4 din OG nr.92/2003, ci doar o problematică de fond comună cu a deciziei
de impunere, considerente pentru care excepția inadmisibilității contestării Deciziei - Proces Verbal nr.12/_ a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D. B. -N. cu privire la petitul de anulare a Deciziei - Proces Verbal nr.12/_ nu poate fi primită, deoarece contestatoarea a urmărit prin prezenta acțiune desființarea acestor acte ca urmare a admiterii contestației soluționate prin decizia nr.7/2010 și nu în mod individual, separat a fiecăruia dintre cele două acte, conformându- se astfel prev.art.218 Cod pr.fiscală, în sensul că a atacat decizia în soluționarea contestației, argumente pentru care și această excepție a fost respinsă.
Pe fond
, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de locatar și GEYER & BUCHEGGER Leasing GmbH, în calitate de locator-finanțator s-a încheiat contractul de leasing nr.994-23437-06, având ca obiect un autocar marca SETRA tip 417HDH, an de fabricație 2002, durată acestui contract fiind de 36 luni. Au fost efectuate formalitățile vamale privind importul acestui bun prin Declarația vamală nr.12749/_ - fila 51 dosar( înainte deci de aderarea României la Comunitatea Europeană), solicitându-se autorizarea unui regim de admitere temporară, termenul propus de reclamantă și acceptat, stabilit de autoritatea vamală pentru încheierea operațiunii fiind_, date fiind prevederile art. 160 alin. (1) din Codul Vamal al României, termen în care bunul obiect al regimului vamal de admitere temporară trebuia să fie reexportat ori să primească o nouă destinație vamală admisă.
În acest context, ca urmare a neprezentării societății contestatoare în vederea încheierii regimului vamal suspensiv în termenul acordat, autoritățile vamale au încheiat din oficiu operațiunea respectivă, date fiind prev. art.111 din legea nr.86/2006, apreciindu-se că după această dată -_ - bunul a ieșit din regimul de admitere temporară, iar conform art. 1611alin.(2) lit. a) din Codul fiscal bunul este considerat importat în România, datorându-se taxa pe valoarea adăugată, conform art. 157 alin. (3) din Codul fiscal și majorări de întârziere, față de prevederile art.120 din OG nr.92/2003.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 1611alin.1 și 2 din Codul fiscal privind
"O. le efectuate înainte și de la data aderări";: "Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre regimurile suspensive prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7 sau într-un regim similar în Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data aderării, până la ieșirea bunurilor din aceste regimuri, atunci când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spațiul comunitar, așa cum era acesta înaintea datei aderării:
au intrat în România înaintea datei aderării;
și
au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; și
nu au fost scoase din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2) Apariția oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera ca import în România: a) ieșirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea datei aderării în condițiile menționate la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale";, fiind deci evident că va fi considerată ca import orice operațiune de ieșire în România a unui bun din regimul de admitere temporară în care a fost plasat înainte de data aderării, chiar în condițiile nerespectării dispozițiilor legale.
Față de incidența dispozițiilor legale mai sus arătate, în mod corect organele de control vamal au stabilit că neîncheierea în termenul acordat a regimului de admitere temporară, urmată de închiderea din oficiu a acestui regim a avut ca efect ieșirea bunului din regimul economic și suspensiv în România, iar potrivit art. 1611alin. (2) lit. a) din Codul fiscal s-a considerat că bunul a fost importat în România. Cum importul de bunuri este operațiune impozabilă prin prisma taxei pe valoarea adăugată conform art. 126 alin.2 din Codul fiscal,
rezultă că taxa pe valoarea adăugată, stabilită suplimentar în sarcina contestatoarei, este legal datorată.
Corect s-a relevat de organul de soluționare al contestației că organul vamal la transformarea sumelor din euro în lei a avut în vedere și trebuia să respecte prevederile art.154 alin. (1) teza I din Codul vamal al României conform căruia "Când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară";, deci respectivul curs valutar de transformare a fost preluat din căsuța 23 "Curs de schimb"; a declarației vamale nr. 12749/0_ și este fără dubiu 3,574 lei/euro.
Contestatoare a mai relevat că spre sfârșitul anului 2008, ca urmare a situației economice naționale și internaționale, a rămas restantă cu mai multe rate, astfel încât locatorul a notificat-o cu privire la rezilierea de plin drept a contractului începând cu data de_ - fila 134 dosar; mai mult, chiar bunul obiect al acestui contract de leasing - autocarul marca Setra, în cursul lunii decembrie 2008 - ca urmare a defecțiunilor apărute la motor și imobilizarea acestuia în trafic pe autostradă, a fost confiscat/reținut de către autoritățile italiene, situație care s-a perpetuat până în luna octombrie a anului 2009, când acest autocar a fost reținut și garat la firma OFFICINA DEL DIESEL DI GIUSTO CARMELLO & FILI cu sediul în Palmanova Via 1 Mai nr.18 ( Italia), ulterior fiind informată reclamanta despre faptul că locatorul a reintrat în posesia bunului și, mai apoi, l-a înstrăinat către o societatea comercială străină din afara României. In acest sens a fost notificată firma de leasing prin adresa societății petente din data de_ .
Toate aceste aspecte care țin de îndeplinirea obligațiilor contractuale dintre părți, dificultățile întâmpinate cu privire la folosința bunului supus regimului vamal al admiterii temporare, nu au fost comunicate autorității vamale anterior datei de_, când autocarul Setra a ieșit în România din regimul de admitere temporară și trebuia sa primească o nouă destinație vamală, fiind evident că societatea contestatoare nu și-a îndeplinit obligația de a încheia în termenul acordat regimul de admitere temporară deschis cu declarația vamala nr.12749/_, făcându-se în mod corect aplicarea art. 1611alin. 2 lit. a) din Codul fiscal și art. 126 alin. 2 din același cod, importul de bunuri fiind operațiune impozabilă prin prisma TVA, impozit indirect ce se plătește la organul vamal, așa cum statuează art. 157 alin. 3 din Codul fiscal.
Deși reclamanta a susținut că toate cele relevate mai sus se circumscriu cazului fortuit sau de forță majoră, situație care o absolvă de răspundere, date fiind prevederile art.228 din Codul vamal: "; (1) Prin excepție de la prevederile art. 224 și ale art. 226 alin. (1) lit. a), se consideră că nu a luat naștere nici o datorie vamală la import pentru o marfă când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor ce rezultă din dispozițiile art. 64 - 67 și art. 195 lit. b) sau păstrarea mărfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respective ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori al forței majore sau ca o consecință a aprobării de către autoritatea vamală. În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană. (2) În același mod se consideră că nu a luat naștere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în liberă circulație cu drepturi de import reduse sau zero, în funcție de destinația lor finală, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autorității vamale";, instanța a reținut că incidența acestor cauze exoneratorii de răspundere presupune existența unor împrejurări mai presus de voința părții,
imprevizibile obiectiv
care să o fi împiedicat a îndeplini obligațiile izvorâte din regimul de admitere temporară deschis cu declarația vamală nr.12749/_, or încă din luna martie 2009 societatea în cauză a luat cunoștință despre rezilierea contractului de leasing, comunicându-i finanțatorului austriac situația autocarului imobilizat în Italia datorită unor probleme de ordin tehnic, cu consecința reeșalonării ratelor restante, astfel că evident bunul importat nu a fost nici distrus total ori pierdut iremediabil ca rezultat al naturii "mărfii";, nici ca urmare a cazului fortuit ori a forței majore, fiind mai degrabă conturată ideea că doar problemele de ordin financiar au fost cele care au adus reclamanta în situația invocată, ceea ce nu justifică lipsa de preocupare în a rezolva - cel puțin prin prezentarea problemelor ivite, autorităților vamale anterior datei de_, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (2) lit. d) din Codul Vamal al României regimul de admitere temporară este un regim vamal economic care, conform art. 108 alin. (1) din același cod, poate fi utilizat doar condiționat de eliberarea de către autoritatea vamală a unei autorizații, iar potrivit art. 108 alin. (4) din Codul Vamal al României "titularul autorizației este obligat să informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizației care pot influența menținerea acesteia sau condițiile de utilizare a acesteia";.
De aceea, pretinsa nerespectare de către organele vamale a dispozițiilor art. 9 din Codul de procedură fiscală, precum și a art. 24-26 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr.7521/2006, cu finalitatea oferirii posibilității persoanei supuse controlului de a-și exprima punctul de vedere, nu poate fi primită în condițiile în care art.28 din acest ordin menționează: "Comunicarea avizului de control nu este obligatorie în cazul controalelor vamale inopinate, al controalelor care se desfășoară pe baza documentelor de care dispune autoritatea vamală, al controalelor periodice prevăzute prin reglementări vamale, când solicitarea de control este făcută de persoana respectivă sau în cazul unor acțiuni de realizat ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legi";, în speță procesul verbal nr.18/_ relevând efectuarea controlului declarației vamale nr.121749/_ pe baza documentelor aflate la sediul DJAOV B. -N. .
Pentru considerentele expuse, cu mențiunea că invocarea eronată a unui text legal - art. 382 din H.G. nr.707/2006, nu este de natură a afecta legalitatea celor reținute și stabilite de organul vamal, impunerea obligațiilor bugetare suplimentare constând în taxa pe valoarea adăugată realizându-se în temeiul art. 1611alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, urmare a ieșirii bunului în România dintr-un regim suspensiv și economic a cărui autorizare a încetat prin expirarea termenului de acordare, operațiunea fiind astfel considerată de drept ca import, tribunalul având în vedere considerentele expuse, raportat la dispozițiile art.218 Cod procedură fiscală, a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC B. T. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F.
P. B. -N., A. N. a V. prin D. Regională pentru A. și O.
V. C. și D. J. pentru A. și O. V. B. -N., ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. T. S.
solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii in contencios formulate, cu consecinta anularii ca nelegale si netemeinice a: Deciziei pentru regularizarea situatiei nr.154/I2.1O.2oog ; Deciziei proces-verbal nr.12/I2.1O.2009, incheiate de catre
J. pentru A. si O. V. B. -N. cu sediul in B. str.S. nr.o, jud.BN; anularea Deciziei nr.7/_ incheiata de catre D. BN respectiv
admiterea contestatiei reclamantei formulate in cadrul acestei institutii si inregistrata sub nr.21488/_ .
Prin sentinta civila nr.839/20I2 pronuntata in dosar nr.6207/112/20I0 Tribunalul B. -N. a respins ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D. G. a F. P. B. -N., precum si a inadmisibilitatii invocate de aceasta parata in ceea ce priveste petitul de contestare a Deciziei proces-verbal nr.12/_ emisa de D. J. pentru A. si O. V. B. -N. .
Totodata, a respins actiunea in contencios formulata de reclamantă, ca neintemeiata.
Critică sentinta atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, avand in vedere urmatoarele aspecte:
A aratat in fata instantei de fond, faptul ca in data de_ societatea reclamantă a primit prin posta mai multe acte incheiate de catre D. J. pentru A. si O. V. B. -N. printre care si: Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.154/_ ; Proces verbal de control nr.18/_ ; Decizie Proces verbal nr.12/12.1O.2009;
A apreciat actele incheiate de catre reprezentantul DJAOV-BN, ca fiind nelegale si neintemeiate, considerand ca au fost nesocotite mai multe prevederi legale dupa cum urmeaza: art.9/Codul de procedura fiscala,art 24-26 din Normele Metodologice aprobate prin O.7521/_, alin 2) pct 2 al art.78 din Regulamentul CEE 2913/93.
Toate aceste dispozitii legale prevad, efectuarea controlului la sediul social al societatii, dupa instiintarea prealabila, dand posibilitate societatii sa-si exprime punctul de vedere asupra celor constatate de catre organul de control. In acest sens a fost incalcat principiul rolului activ prevazut de art. 7/Cpf "organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz"
In situatia in care DJAOV BN respecta aceste dispozitii legale, nu se mai ajungea la emiterea actelor aratate mai sus, dat fiind situatia de fapt pe care o relatează mai jos.
Prin contractul de leasing nr.994-23437-06, societatea reclamantă a achizitionat un autobuz marca SETRA tip 417HDH, an de fabricatie 2002, de la locatorul GEYER & BUCHEGGER LEASING GMBH cu sediul in Viena-Austria. In acest sens au fost efectuate formalitatile vamale privind importul acestui bun prin Declaratia vamala nr.12749/_ . Ca urmare a contractului de leasing incheiat in anul 2006, societatea reclamantă a achitat locatorului avansul, taxe de leasing precum si c/v a mai multor rate.
Spre sfarsitul anului 2008, ca urmare a situatiei economice nationale si internationale, societatea reclamantă a ramas restanta cu mai multe rate de plata, astfel incat locatorul prin Notificarea de reziliere din_ a inteles sa rezilieze de plin drept contractul de leasing incheiat intre parti.
Pe de alta parte, bunul care facea obiectul acestui contract de leasing autobuzul marca Setra, in cursul lunii decembrie 2008 ca urmare a defectiunilor aparute la motor si imobilizarea acestuia in trafic pe autostrada, a fost "confiscat"
/retinut de catre autoritatile italiene. Incepand de atunci si pana in luna octombrie a anului 2009, acest autocar a fost retinut si garat la firma OFFICINA DEL DIESEL DI GIUSTO CARMELLO & FIU cu sediul in Palmanova Via 1 Mai nr.18 ( Italia). In cursul lunii octombrie a fost informată de faptul ca locatorul a reintrat in posesia bunului, si mai apoi l-a instrainat catre o societatea
comerciala straina din afara Romaniei. In acest sens a fost notificata firma de leasing prin adresa societatii reclamante din data de_ .
Aceste aspecte au fost de altfel confirmate si de catre firma austriaca, prin raspunsurile la interogatoriul administrat in cadrul dosarului cu nr._, acte aflate la dosarul cauzei si depuse pentru termenul din_ .
Avandu-se in vedere cele de mai sus, societatea reclamantă nu a avut posibilitate a indeplinirii formalitatilor de import definitiva acestui bun, pe de-o parte datorita refuzului eliberarii de catre firma de leasing a facturii cu valoare reziduala ( conform contractului, in suma de 44-400 EUR) si pe de alta parte datorita lipsei fizice a bunului si imposibilitatea prezentarii in Vama B. a acestuia la controlul fizic.
A apreciat ca situatia de fapt descrisa mai sus este un caz fortuit - de forta majora, situatie care absolva de raspundere societatea reclamantă. In conformitate cu prevederile art.228(1) din Codul vamal "prin exceptie de la prevederile art.224 si ale art.226 alin 1 lit.a), se considera ca nu a luat nastere nici o datorie vamala la import pentru o marfa cand persoana interesata face dovada ca neindeplinirea obligatiilor ce rezulta din dispozitiile art.64-67 si art.icu; lit.b) sau pastrarea marfurilor in deposit temporara ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate marfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a marfurilor respective ca rezultata al naturii marfurilor, cazului fortuit ori al fortei majore sau ca o consecinta a aprobarii de catre autoritatea vamala".
Instanta de fond in mod gresit a retinut ca in speta nu se poate retine existenta unui caz fortuit, ci doar problemele financiare ale reclamantei, ignorând aspectul defectiunii bunului si retinerea acestuia de catre autoritatile italiene si mai apoi de preluarea fizica a acestuia de catre reprezentantul firmei de leasing.
Tine sa arate faptul ca partenerul extern al reclamantei, firma de leasing GEYER & BUCHEGGER LEASING GMBH a dovedit rea credinta in ceea ce priveste indeplinirea contractului incheiat cu societatea reclamantă, incalcand in fapt mai multe prevederi ale legii 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing modif si rep.( spre ex. prevederile art.9 lit.d) ;
Aceasta rea-credinta a dus la imposibilitatea din partea societatii reclamante de a respecta prevederile legale in materie vamala.
Apreciază ca, procesul verbal de control din_ precum si Decizia atacata ( nr.154/12.1O.2009) s-a facut cu incalcarea mai multor prevederi legale în vigoare.
In continutul acestei decizii se arata faptul ca "autoritatea vamala a incheiat din oficiu operatiunea respectiva procedand conform art.111 din L86/2006 si art.382 din HG 707/2006."
HG 707 din 7 iunie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei nu are decat 3 articole. Articolul 382 invocat de catre organul vamal nu este prevazut in acest act normativ. Chiar in conditiile in care am aprecia ca organul vamal s-a exprimat gresit, in sensul ca a vrut sa indice art.382 din Regulamentului de aplicare al Codului vamal al Romaniei publicat in Anexa aprobata prin HG 707/2006, acest articol se refera la cu totul alte chestiuni.
De asemenea se face referire in aceasta decizie la faptul ca "termenul stabilit de autoritatea vamala ( conform art.160 din HG 707/2006) in care marfurilor de import trebuia sa li se dea o destinatie vamala este de 03 iulie 2009".
Asa cum arata mai sus HG 707/2006 are numai 3 articole. Acest articol
160 nu apare nici in textul HG 707/2006 nici in textul Regulamentului de
aplicare al Codului vamal al Romaniei publicat in Anexa aprobata prin aceasta hotarare de guvern (fiind abrogat de HG 946/2007).
La stabilirea in concret a obligatiilor de plata a TVA de catre societatea reclamantă (ca urmare a neinchiderii operatiunii de admitere temporara), organul vamal a stabilit o baza impozabila stabilita suplimentar aferent acestei TVA in cuantum de 798.165 lei pentru care a calculat o TVA de plata in suma de 151.651 lei. Aceasta baza de calcul in suma 798.165 lei de a fost obtinuta prin insumarea valorii facturate a bunului ( 222.000 EUR =787.523 RON) si transportul extern (3000 EUR = 10642 RON). Nu a inteles ce fel de curs valutar a fost folosit de catre organul vamal pentru transformarea sumelor din EUR in lei (!?). Pe de-o parte la valoarea bunului s-a folosit cursul de l EUR =3,5474 lei iar pentru calcului transportului extern s-a folosit cursul de 1 EUR =3,5473 lei.
Consideră ca in acest fel au fost incalcate prevederile legale in materie, prevederi care de altfel nici nu au fost invocate de catre organul vamal (acesta neintemeindu-si in drept) modul de calcul si transformarea sumelor din EUR in lei pe nici un articol de lege.
Organul vamal a stabilit faptul ca societatea reclamantă datoreza o TVA bugetului de stat, in cuantum de 151.651 lei aferent inchiderii operatiunii vamale, respectiv importului definitiv al bunului (autobuz marca Setra) desi pe de-o parte, asa cum arata mai sus, in prezent cat si la data emiterii Deciziei nr.154/2009 societatea reclamantă nu a dobandit proprietatea bunului in cauza ( acesta ramanand in proprietatea firmei de leasing, GEYER & BUCHEGGER LEASING GMBH si reintrand in posesia acestui bun). Pe de alta parte in cazul bunurilor de origine comunitara, la importul definitiv al acestora, TVA este scutita cu drept de deducere in conformitate cu prevederile Codului Fiscal cu conditia ca furnizorul bunului sa fie un stat membru al Comunitatii Europene, inregistrat ca platitor de TVA.
Consideră ca organul vamal a incalcat prevederile legale si atunci cand a calculat acest TVA aferent importului definitiv la valoarea totala a contractului de leasing ( 222.000 EUR) si nu la valoarea reziduala de 44.400 EUR prevazuta in contract, aspect care de altfel nu au fost analizat de catre instanta de fond.
Ca urmare a incheierii Deciziei nr.154/2009 organul vamal a incheiat si Decizia Proces-Verbal cu nr.12/_, act prin care a calculat in sarcina societatii reclamante majorari de intarziere in suma de 15.317 lei. Acesta fiind un act accesoriu Deciziei 154/2009, apreciază de asemenea ca este un act nelegal si neintemeiat.
In conditiile in care, organul vamal a apreciat ca, societatea reclamantă se face vinovata de incalcarea unor prevederi legale datorate neincheierii operatiunii de admitere temporara, se impunea ca emiterea acestor acte administrative sa fie facuta la data de_ . In conditiile in care controlul ulterior respectiv decizia cu nr.154/2009 s-a facut dupa mai bine de 3 luni de zile, aceasta a dus la calculul unor penalitati de intarziere intr-un cu antum foarte mare (15.317 lei).
Consideră ca in acest fel, s-a cauzat societatii reclamante o vatamare, un prejudiciu material considerabil. De altfel, din informatiile neoficiale pe care le detine, acest control ulterior s-a facut dupa prezenta in Vama B. a unui delegat din partea firmei de leasing (!).
In drept: art.304 pct.8, art.304 ind.l, art.312 Cod proc.civ.
Pârâta intimată D. G. A F. P. B. -N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele
- filele 14-24.
Pârâta intimată D. REGIONALĂ PENTRU A. ȘI O. V. C. în reprezentarea Autorității Naționale a V. a formulat întâmpinare
prin
care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 29-34.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt reținută în cauză și necontestată de părți vizează încheierea între reclamantă, în calitate de locatar și GEYER & BUCHEGGER Leasing GmbH, în calitate de locator-finanțator a unui contract de leasing nr.994-23437-06, având ca obiect un autocar marca SETRA tip 417HDH, an de fabricație 2002, durată acestui contract fiind de 36 luni. Au fost efectuate formalitățile vamale privind importul acestui bun prin Declarația vamală nr.12749/_ - fila 51 dosar ( înainte deci de aderarea României la Comunitatea Europeană), solicitându-se autorizarea unui regim de admitere temporară, termenul propus de reclamantă și acceptat, stabilit de autoritatea vamală pentru încheierea operațiunii fiind_, date fiind prevederile art. 160 alin. (1) din Codul Vamal al României, termen în care bunul obiect al regimului vamal de admitere temporară trebuia să fie reexportat ori să primească o nouă destinație vamală admisă.
Pentru încheierea regimului vamal suspensiv, constatându-se neprezentarea societății la sediul organului vamal la termenul acordat, s-a procedat la reținerea incidenței art. 111 din Legea nr. 86/2006 respectiv art. 161 ind. 1 alin. 2 lit. a Cod fiscal, bunul fiind considerat importat și generator de TVA și majorări de întârziere, potrivit art. 120, 157 alin. 3 din Codul fiscal.
Recurenta susține faptul că TVA ar fi trebuit calculat la valoarea reziduală și nu la valoarea totală a contractului de leasing, apărare ce nu poate fi reținută față de dispozițiile art. 164 alin. 1 din Codul vamal care statuează în sensul că datoria vamală pentru mărfurile de import se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declarației de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară. Cu alte cuvinte, în mod corect TVA a fost calculată la valoarea totală a contractului de leasing, recurenta neindicând vreun temei legal care să justifice susținerile sale.
Se mai invocă de asemenea existența unui caz fortuit generat de faptul că autobuzul marca Setra obiect al contractului de leasing s-a defectat în cursul lunii decembrie 2008 pe o autostradă în Italia, fiind confiscat de autoritățile naționale până în octombrie 2009 când a reintrat în posesia locatorului. În condițiile în care defecțiunile autovehiculului au intervenit în decembrie 2008 nu se poate acredita ideea unui caz fortuit raportat la termenul acordat de vamă pentru finalizarea regimului vamal suspensiv - 0_ . Reclamanta nu a reușit să probeze existența unor împrejurări mai presus de voința sa care au condus la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor derivând din calitatea de titulară a unui regim de admitere temporară. De altfel, art. 104 alin. 4 din Codul vamal impun persoanei interesate obligația de informare a autorității vamale cu privire la toate elementele survenite după acordarea autorizației care ar putea influența menținerea sau condițiile de utilizare ale acesteia.
Cu referire la art. 9 C.pr.fiscală și art. 24-26 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 7521/2006 s-a reținut în mod corect atât de către autoritățile fiscale, cât și de către instanța de judecată faptul că "comunicarea avizului de control nu este obligatorie în cazul controalelor care se desfășoară pe baza documentelor de care dispune autoritatea vamală";.
În privința cursului valutar utilizat de organul fiscal, Curtea constată că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 164 alin. 1 teza I Cod vamal, preluându-se din declarația vamală mențiunile cuprinse în căsuța 23 "curs de schimb";.
Reaua credință a firmei de leasing nu poate constitui un argument viabil în exonerarea reclamantei de plata obligațiilor vamale tot astfel cum nu-i poate fi
favorabilă acesteia din urmă invocarea propriei culpe prin nerespectarea art. 108 alin. 4 Cod vamal.
Curtea achiesează susținerilor intimatelor potrivit cărora stabilirea obligațiilor suplimentare în sarcina reclamantei s-a realizat în temeiul art. 161 ind. 1 alin. 2 lit. a Cod fiscal, referirea la art. 382 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal nefiind de natură să prejudicieze partea și de asemenea că tratamentul fiscal aplicabil în speță este cuprins în art. 161 ind. 1 Cod fiscal.
Raportat la dispozițiile art. 100 din Legea nr. 86/2006 autoritatea vamală avea posibilitatea să constate neîncheierea regimului de admitere temporară în termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă astfel încât invocarea de către reclamantă a unor prejudicii materiale generate de efectuarea controlului după 3 luni de la 0_ nu poate fi de asemenea reținută.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta SC B. T. S. împotriva sentinței civile nr. 839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. T. S. împotriva sentinței civile nr. 839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./2_
Jud.fond: D. E. na L.
