Decizia civilă nr. 2840/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2840/2013
Ședința publică din data de 06 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC E. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1439 din data de_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții D. R. PENTRU A. ȘI O. V. G., D. J. PENTRU A. ȘI O. V.
B., D. G. A F. P. M. și A. N. A V., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat I. P., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 35 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei depune la dosar un set de înscrisuri din care rezultă că demersurile au fost efectuate prin intermediul societății de comisionar Nertrans S. .
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei solicită admitere recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1438/_, anularea deciziei nr. 600/_ emisă de D.
G. a F. P. M., anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3706/_ emisă de DJAOV B., anularea procesului-verbal de control nr. 49/3705/_ emisă de DJAOV B., pentru motivele evocate în memoriul de recurs.
Se relevă că Tribunalul Maramureș reține că, raportat la prevederile art. 95 al. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 coroborat cu art. 284 din Legea nr. 86/2006, regimul vamal suspensiv se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal. A. vamală poate dispune din oficiu încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat. Însă potrivit dispozițiilor legale dacă s-a depășit termenul pentru încheierea regimului vamal, autoritatea vamal poate dispune din oficiu închiderea regimului vamal suspensiv și să emită o decizie de impunere pe valoarea de intrare a bunului, fără ca legea să oblige autoritatea vamală la o atare măsură.
În speță, chiar dacă s-a trecut peste termenul limită,_, când recurenta trebuia să depună o cerere de prelungire a regimului vamal, apreciază
că legea a fost aplicată abuziv, în contextul în care aceasta nu a efectuat nicio adresă către societatea reclamantă pentru a clarifica situația fiscală. Ca atare societatea este pusă în situația în care poate intra în faliment, iar în eventualitatea respingerii recursului reclamanta este pusă în situația de a-și înceta activitatea.
Se mai susține de către apărătorul recurentei că s-a depus o cerere de prelungire a regimului vamal însă din motive necunoscute aceasta nu a mai ajuns la autoritatea vamală.
Față de aceste considerente apreciază că prezenta cale de atac este admisibilă, astfel încât solicită admitere recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1438 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. au fost respinse excepțiile invocate prin întâmpinare de D.
G. a F. P. M. ; respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. I. S. în contradictoriu cu D. R. pentru A. și O.
V. G., D. J. pentru A. și O. V. B., D. G. a F.
P. M., A. N. a V. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamanta nu a încheiat regimul de admitere temporară pentru bunurile importate cu declarația vamală de import nr.2844/2004 în termenul acordat și raportat la dispozițiile art.27 din OG nr.51/1997, art.95 alin.1 și 2 din Legea nr.141/1997, art.155 alin.1,2 în mod corect organul vamal a procedat la încheierea din oficiu a operațiunii prin emiterea deciziei de regularizare privind obligațiile suplimentare.
Cu privire la argumentele aduse de reclamant s-a reținut că pentru a se aplica art.27 alin.3 din OG nr.51/1997 utilizatorul trebuie să dovedească conduita culpabilă a societății de leasing sau furnizorului prin care l-a împiedicat în exercitarea dreptului de opțiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziției bunului; în speță, reclamanta nu a făcut o atare dovadă, dimpotrivă a nesocotit dispozițiile art. 27 alin. 7 din OG nr. 51/1997 potrivit cu care termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit între părți prin contractul de leasing.
De asemenea, reclamanta nu poate invoca în favoarea sa prevederile art. 27 alin. 4 din OG nr. 51/1997 câtă vreme nu a făcut dovada încheierii contractului de vânzare - cumpărare a bunurilor care au format obiectul contractului de leasing financiar.
Prin urmare, autoritatea vamală a stabilit în mod corect, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3706/_ și prin procesul verbal de control nr. 49/3705/_, drepturile vamale de import la valoarea de intrare a bunurilor și nu la valoarea reziduală, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. 2 din HG 1114/2001, pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv, ce reprezintă trecerea operațiunii temporare de import sub regimul vamal definitiv (f.154-157).
În plus, potrivit art. 4 din contractul de leasing financiar, la data expirării, dreptul de proprietate asupra echipamentului va trece de la locator la utilizator, sub condiția ca utilizatorul să fi efectuat în mod corespunzător toate plățile de
leasing și să-și fi îndeplinit toate obligațiile prevăzute de contractul de leasing financiar, și sub condiția plății de către U. către VFSI a valorii reziduale nu mai târziu de data expirării, și a încheierii și efectuării oricărui alt act și/sau procedură impuse de orice lege aplicabilă (f.53).
Pe de altă parte, nu ar avea relevanță juridică faptul că reclamanta a plătit ratele de leasing și valoare reziduală întrucât regimul vamal suspensiv nu a fost încheiat conform legii, situație în care devin incidente dispozițiile art. 155 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin HG nr. 1114/2001; de altfel, dacă reclamata ar fi achitat toate ratele de leasing și valoare reziduală ar fi avut tot interesul să încheie contractul de vânzare-cumpărare și totodată nu ar fi avut nicio dificultate în a-l depune la dosar.
Teza reclamantei potrivit căreia taxa pe valoare adăugată ar fi percepută de două ori nu poate fi primită câtă vreme "bunurile folosite după intrarea lor în țară, în regimuri vamale suspensive, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată"; (art. 131 alin. 2 teza I din Codul fiscal în forma în vigoare până la data de 1 ianuarie 2007); de altfel, reclamanta nici nu a făcut dovada că ratele de leasing achitate au fost purtătoare de TVA (f.165-208).
Temeiul perceperii TVA-ului la încheierea regimului vamal suspensiv este prevăzut de art. 136 Cod fiscal, chiar și în redactarea inițială a textului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea
hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării deciziei nr.600/2010, deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.3706/2006 a procesului verbal de control nr._ emise de DLAOV B., cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că reținerile instanței sunt greșite deoarece odată cu plata valorii reziduale conform facturii nr.286263XI/_ s-a îndeplinit condiția privind dreptul de opțiune și transferul dreptului de proprietate. Sub acest aspect sunt prevederile art.27 alin.4 din OG nr.51/1997. Practic odată cu transferul dreptului de proprietate obligațiile societății privind drepturile vamale se situau la valoarea "calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului. Textele normative invocate de instanță nu conduc la o alta concluzie. A. vamală poate dispune "încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv (art.95 alin.2 din Legea nr.141/1997) ceea ce s-a și întâmplat.
Concluzia este că stabilirea din oficiu a sumelor datorate la încheierea regimului vamal a fost în mod greșit calculată la valoarea de întreg a bunurilor devenite proprietatea acesteia, fiind obligatoriu a fi calculate la valoarea reziduală a bunurilor sau după caz, la valoarea de 20% din valoarea declarată a bunurilor.
Sanctiunea cu privire la intarzierea cererii de încheierea a regimului vamal suspensiv nu este decăderea din termenul de a-l solicita la valoarea la care da legea ci la calculul instituit cu respectarea art.27 alin.4 din OG nr.51/1997. O eventuală întârziere este supus calculului dobânzii și penalităților aferente valorii reziduale cu luarea în considerare a termenului scadent încheierii regimului vamal. În esență două erau condițiile pentru încheierea regimului vamal suspensiv: transferul proprietății, ceea ce s-a întâmplat în termen; solicitarea către organul vamal care era condiționată la rândul său de îndeplinirea primei condiții.
Din derularea evenimentelor se constată că a îndeplinit condițiile de fond pentru încheierea regimului suspensiv însă cererea sa nu a ajuns la organul vamal. În baza normelor trebuia să se încheie regimul din oficiu însă cu constatarea îndeplinirii condiției de transfer al proprietății și calcularea drepturilor vamale la valoarea reziduală. În caz contrar s-ar constata îndrituirea
organului fiscal dea stabili sancțiuni fără ca acestea să fie prevăzute de lege. O astfel de sancțiune s-ar impune în cazul nerealizării regimului suspensiv în sensul că nu s-a finalizat operațiunea de leasing titularul utilizând bunul fără ca apoi să îl achiziționeze fără să plătească la valoarea reziduală. În justificarea bunei credințe a transmis documentația finalizării regimului vamal către comisionarul în vamă (prin fax) având siguranța că a fost depus însă se pare că nu a mai ajuns la organele vamale din motive necunoscute.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare DRAOV G. a solicitat respingerea recursului în considerare că reținerile instanței sunt corecte deoarece recurenta a importat temporar bunuri în regim de admitere temporară cu exonerarea de plată a drepturilor vamale iar până la termenul prevăzut operațiunea nu a fost încheiată și în plus nu s-a făcut dovada achiziției până la ultimul termen acordat.
Prin întâmpinarea depusă D. G. a F. P. M. a solicitat de asemenea respingerea recursului în considerarea că recurenta nu a încheiat regimul de admitere temporară până la dat acordată iar în această situație decizia de regularizare cu privire la obligații suplimentare este corectă.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel se reține că recurenta în cursul anului 2004 a importat în baza contractului de leasing extern bunuri pentru care a depus declarația vamală. În aceste condiții bunurile au fost plasate în regim vamal suspensiv temporar sens în care a fost emisă autorizația de admitere temporară nr.18685, data limită de încheiere a regimului fiind_ .
Înaintea expirării termenului acordat recurenta a solicitat prelungirea termenului de încheiere a regimului vamal respectiv a autorizației iar aceasta în condițiile addendumu-lui la contractul de leasing este aprobată.
Ulterior recurenta cere o altă prelungire și cu adresa nr.389/2010 i se comunică din nou prelungirea până la data de_ .
La expirarea termenului dat fiind lipsa unei solicitări de plasare sub un nou regim sau de prelungire autorizația vamală se decide din oficiu închiderea regimului și stabilirea obligațiilor vamale.
Cele stabilite sunt contestate iar aceasta este respinsă reținându-se în esență încălcarea prevederilor legale (Legea nr.141/1997, HG nr.1114/2001) datorate neînchiderii operațiunii, lipsa dovezilor.
În considerarea că au fost interpretate și aplicate greșit prevederile, calculul obligațiilor (datoriei de import) fiind eronat recurenta s-a adresat instanței.
Actele normative aplicabile respectiv OG nr.51/1997 prin art.27 alin.1 preved că "bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale";, iar termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit de părți prin contractul de leasing.
Legea nr.141/1997 în vigoare la inițierea regimului vamal prin art.95 alin.1 și 2 prevede că " (1) Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.
(2)A. vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat";.
La rândul său HG nr.1114/2001 prevede prin art.155 alin.1 și 2 că (1) Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obținute primesc, în mod legal, o altă destinație vamală sau un alt regim vamal.
(2) Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în condițiile alin. (1), taxele vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal. Taxele vamale și alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamale suspensiv.";
Potrivit reglementărilor din actele normative cu caracter vamal încheierea regimului vamal trebuie să se realizeze la expirarea perioadei, prin acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinații vamale admise la solicitarea declarantului/titularului regimului vamal suspensiv în acest sens fiind normele enunțate (art.95, art.155) . Depunerea la biroul vamal a declarației de import obligă titularul regimului vamal să răspundă de corectitudinea informațiilor, autenticitatea documentelor și la respectarea tuturor obligațiilor decurgând din plasarea respectivelor bunuri sub regimul avut în vedere, să respecte termenele, condițiile respectiv să încheie operațiunea.
Cum recurenta titular de regim vamal nu a respectat termenele și condițiile corect raportat la norme s-a procedat la închiderea din oficiu și stabilirea obligațiilor iar din această perspectivă susținerile recurentei că reținerile primei instanțe ar fi greșite sunt nefondate și vot fi respinse.
Nu pot fi reținute nici argumentele că ar fi aplicabile dispozițiile art.27 privind stabilirea obligațiilor la valoarea reziduală și nu în baza elementelor la înregistrarea declarației vamale întrucât la momentul încheierii actelor de către autoritatea vamală nu s-a dovedit o conduită culpabilă a societății de leasing sau împiedecarea în exercitarea dreptului de opțiune după cum nu s-a dovedit nici existența unui contract de vânzare sau că a fost încheiat regimul vamal conform legii de către titularul regimului. În atare situație a nedovedirii și neîndeplinirii obligației raportat la dispozițiile HG nr.1114/2001 calculul obligațiilor a fost corect stabilit.
Legat de acestea se susține de recurentă că a înaintat documentația în condițiile termenelor și dreptului de opțiune comisionarului însă nu se cunoaște de ce acestea nu au ajuns la autoritatea vamală. Împrejurarea evocată în contextul relației avute poate fi reglementat de recurenta cu comisionarul și nu poate fi motiv de exonerare a obligației sau imputată ca motiv de nelegalitate. Față de neîndeplinirea obligației încheierii operațiunii și de normele enunțate autoritatea avea obligația încheierii regimului vamal și stabilirii obligației pe baza documentelor deținute iar din această perspectivă actele contestate sunt temeinice și legale.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC E. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1438 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | M. | H. | D. M. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. S.
