Sentința civilă nr. 1/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1/2013

Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul

I. G. E.

în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. B. -N.

, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul și reprezentanta intimatei,

c.j. Petrescu L. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură la data de_, de intimata C. de A. de S. B. -N. actele solicitate de instanță și anume copia somației nr.154/_ și Confirmarea primirii din_ .

Reclamantul și reprezentanta pârâtei arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.

Reclamantul, în fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și cu toate precizările exprimate la termenele de judecată anterioare, pentru motivele indicate în scris, considerând faptul că prin plata impozitului de 16% și-a achitat întreaga datorie către stat, nemaifiind necesară achitarea contribuției de 5,5 %, cum solicita intimata, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei, în fond, solicită respingerea contestației formulate de reclamant pentru motivele arătate în scris și concluziile scrise depuse la dosar.

Deliberând constată;

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul I. G. E. a chemat în judecată pârâta C. de A. de S. B. -N., solicitând anularea deciziei de impunere nr.6412/_ și, pe cale de consecință, exonerarea reclamantului de la plata sumei de 7084,34 lei, reprezentând 3220 lei contribuții CAS restante și 3864,34 lei majorări de întârziere.

În motivare s-a arătat că prin decizia de impunere nr.6412/_ - rectificativă, pârâta a stabilit în sarcina sa ca urmare a desfășurării de activități independente în perioada_ -_ obligația de plată a sumei de 7.084,34 lei, reprezentând 3.220 lei contribuții CAS restante și 3.864,34 lei majorări de întârziere, majorările de întârziere fiind calculate până la data de_ .

Împotriva acestei decizii a formulat o contestație în temeiul art. 205 si urm. din Codul de procedură fiscală, la care însă nu a primit niciun răspuns până la data prezentei privind modul de soluționare administrativă a contestației fiscale.

Se consideră că decizia de impunere atacată este nelegală deoarece contribuțiile de sănătate s-au calculat luând ca și bază de calcul veniturile cumulate din pensii cu cele realizate din activitatea independentă.

Dispozițiile invocate de pârâtă sunt in contradicție cu dispozițiile din Codul fiscal care prevăd că aceste contribuții de sănătate se calculează numai la veniturile de natură profesională, adică puteau fi avute în vedere doar veniturile din activitatea independentă (PFA). Numai începând cu anul 2011, în baza OG nr.117 se datorează contribuții de sănătate și pentru pensiile primite, dacă acestea se ridică peste un anume cuantum.

Dispozițiile din Ordinul CNAS nr.617/2007 și nici cele ale Legii nr.95/2006 nu sunt aplicabile în speță întrucât nu au forță juridică superioară dispozițiilor din Codul fiscal.

In mod normal, contribuțiile calculate la nivelul anual al veniturilor din PFA ar reprezenta doar suma de 603,23 lei, plus majorări de 233,68 lei, calcul în care s-a avut în vedere ca și bază de calcul venitul net realizat numai din activitatea de PFA, dar nu mai mult de 5 salarii medii brute pe economie.

Contribuțiile de sănătate pretinse pentru anul 2005 sunt prescrise întrucât termenul de prescripție în dreptul fiscal este de 5 ani.

Reclamantul a achitat pentru activitatea PFA impozit pe profit de 16%, fără ca din cheltuieli să se deducă contribuțiile de sănătate, astfel că de fapt a plătit în contul de colectare al Direcției Generale a Finanțelor Publice și sumele cuvenite Casei de A. de S. .

In orice caz, plătind un procentaj mai mare decât 6,5% sau 5,5 % deductibil, în speța de 16% ca impozit pe profit, nu datorează penalități pentru neplata contribuțiilor.

In drept, s-au invocat disp. art.218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală coroborat cu prev. art. 8 si urm. din Legea nr.554/2004.

C. de A. de S. B. -N.

a depus la dosar întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal emis in virtutea atribuțiilor legate de colectarea sumelor cuvenite către FNUASS în temeiul art. 256(1) din L.95/2006 care stipulează: Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează din: a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice, precum și al.(2) al aceluiași articol: "Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări";.

Debitorul, deși a realizat venituri din activitate independentă, pentru care plata contribuțiilor cuvenite fondului de asigurări sociale de sănătate constituit in temeiul L.95/2006 este obligatorie, potrivit art.257 (2) lit. b, cu modificările ulterioare, nu a achitat la termenul legal obligațiile de plată și nici nu și-a îndeplinit obligațiile declarative menționate la art.215 din aceasta lege.

Pentru situațiile in care debitorii nu înțeleg să respecte obligația de declarare și de virare a acestei contribuții, în mod voluntar, colectarea contribuțiilor se efectuează de către C. de asigurări de sănătate, având în vedere și faptul că art.216 prevede că procedurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere se realizează în conformitate cu reglementările cuprinse în OG.92/2003 privind Codul de procedura fiscală cu modificările ulterioare.

Art.261 din L.95/2006 stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul nr.617/2006, in temeiul cărora casele de asigurări de sănătate iau masuri in vederea colectării creanțelor datorate FNUASS.

Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire împotriva debitorului, emițând, inițial decizia de impunere nr.641/_ pe baza datelor transmise pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadență legală a expirat conform art.257(5) lit. b, neachitate, aferent intervalului 2005 - 2010, în baza veniturilor estimate transmise de autoritatea fiscală teritorială unde acesta a declarat veniturile impozabile, neavând declarații depuse de contestator la CAS BN, cu veniturile efectiv realizate.

Urmare a adresei CAS BN 9872/_, Administrația Financiară Bistrița a comunicat cu adresa înregistrată sub nr.10107/_, situația cu venitul realizat în 2010 de 4989 lei, motiv pentru care s-a emis decizia de rectificare nr.6412/_ a deciziei inițiale pentru intervalul 2005-2010, constatând ca venitul realizat în 2010 este mai mic decât venitul estimat. Prin urmare, s-a procedat la rectificarea obligațiilor aferente emițându-se o nouă decizie de impunere, rectificativă. Temeiul emiterii noii decizii îl constituie art. 47(2) din C.pr.fiscală, astfel încât s-a procedat la modificarea, în mod corespunzător a actului administrativ fiscal, pentru aceeași perioadă 2005-2010. Despre această situație contestatorul a fost informat cu notificarea nr. 9920/_ .

In raport cu această împrejurare excepția prescrierii sumelor aferent anului 2005 este neîntemeiată. Având în vedere faptul că, pe de o parte, fiind vorba de o decizie rectificativă, ceea ce se modifică sunt sumele de plată, iar pe de altă parte, actul întrerupător al prescripției a operat prim emiterea Somației nr.154/_ pentru care s-a confirmat primirea la_ .

Cu privire la baza de impunere, în speță, o constituie veniturile din activitate independentă, astfel cum au fost comunicate de ANAF, întrucât potrivit reglementărilor legale, în situația în care nu există declarație depusă de debitor, potrivit art.32(4) din Ordinul 617/2007 al CNAS, titlul de creanță îl constituie decizia de impunere ce poate fi emisă de CAS și pe baza informațiilor transmise de ANAF, așa cum este cazul de față.

În consecință, debitorul nedepunând declarație, nu ar putea susține aplicarea greșită a procedurii estimării de autoritatea fiscală. In ceea ce privește OUG nr.58/2010 nu este incident in speță. Acest act a intrat in vigoare la data de_ (data publicării in monitorul oficial), iar prevederile art. III din acest act normativ cu referire la asigurările sociale de sănătate au și fost abrogate prin OUG nr.82/_ . Pe de alta parte, veniturile luate ca baza de calcul pentru stabilirea obligațiilor către FNUASS au fost cele din deciziile de impunere emise de autoritatea fiscală teritorială unde debitorul a declarat veniturile, aceasta fiind autoritatea competentă în a stabili veniturile impozabile și nu casa de asigurări de sănătate.

În drept, s-au invocat disp. art.115 și urm. C.pr..civ., 215, 257, 259 L.95/2006, art.205, 206, 210,218 CPF.

Reclamantul I. G. E.

a depus la dosar un înscris intitulat "răspuns";,

prin care a arătat înțelege să-și precizeze acțiunea în sensul că solicită instanței să dispună anularea deciziei nr.9/_ și, ca urmare, anularea în totalitate a dispozițiilor din decizia de impunere nr. 6412/_, rectificativă, cu consecința exonerării de plata sumei de 7084,34 lei, reprezentând 3.220 lei, contribuții CAS restante și 3.864,34 lei majorări de întârziere

.

Se invocă ca și motiv al nelegalitatii deciziilor atacate împrejurarea că în perioada supusă controlului 2005 - 2010 nu a avut calitatea de asigurat al CAS B. -N. și nici nu a încheiat cu aceasta un contract de asigurare.

Din interpretarea disp. art.208, 211 și 259 din Legea nr. 95/1996 rezultă că izvorul obligației de plată a contribuției de sănătate îl constituie contractul de asigurare încheiat de beneficiar cu o casă de asigurări, beneficiarul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, astfel că el devine asigurat doar în momentul în care face dovada plății contribuției la fond.

Pe cale de consecință, nefăcându-se dovada calității sale de asigurat, nu-i revenea nici obligația de plată a contribuției prevăzută de art. 219 din Legea nr. 95/1996.

Acest punct de vedere este unanim acceptat în practica judecătorească mai nouă a instanțelor de judecată, inclusiv a Tribunalului B. -N. . In acest sens invocă soluția din recurs pronunțată la data de_ de Tribunalul B. -N. în dos. nr._ .

Pe fondul cauzei, își menține și restul criticilor aduse deciziilor atacate, astfel cum acestea au fost cuprinse în acțiunea introductivă.

Pârâta C. de A. de S. B. -N.

a depus la dosar "concluzii";

, prin care a arătat se impune analiza calității de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în raport cu principiul obligativității și al solidarității instituit de legiuitor prin art.208(3) lit. b din L.95/2006 și nu în raport de încheierea contractului de asigurări de sănătate întrucât calitatea de asigurat nu implică opțiunea persoanei ce are calitatea de cetățean român cu domiciliul în România. Asigurații au dreptul de a opta pentru o casă de asigurări de sănătate și de a încheia contract de asigurare cu această casă de asigurări de sănătate, însă refuzul exercitării dreptului la opțiune ori refuzul de a încheia contract nu exonerează de la plata obligațiilor către FNUASS, căci o astfel de interpretare ar fi în contradicție cu caracterul imperativ al plății acestor contribuții care se desprinde cu certitudine din reglementările legale, chiar și înainte de intrarea în vigoare a L.95/2006. Totodată legea reglementează și categoria persoanelor scutite de la plata contribuției, acestea se regăsesc la art.213 din L.95/2006, dar contestatorul nu se regăsește în aceasta categorie. În afara acestor persoane tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația de a contribui la plata FNUASS.

Contestatorul a realizat venituri impozabile in perioada urmărită 2005-2010, nu face parte din categoria celor scutiți de la plata contribuțiilor potrivit art.213 din L.95/2006, în consecință are obligația potrivit legii, de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferent acestor venituri.

C. de A. de S. B. -N. este abilitată prin lege să administreze FNUASS care reprezintă venituri publice și se cuvin bugetului general consolidat al statului. Prin colectarea acestor sume se răspunde unor exigențe constituționale prin care se urmărește asigurarea unui

interes general, respectiv îndeplinirea obligației statului de a ocroti sănătatea publică, interes ce se sprijină pe contribuțiile prin impozite și taxe la cheltuielile publice ale cetățenilor

Debitorul se încadrează la categoria de asigurați menționată la art.257(2)lit. b din L.95/2006 a reformei în domeniul sănătății cu modificările ulterioare, realizând venituri dintr-o activitate independentă în intervalul menționat, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la art.215(3), avea și obligația de a depune la casa de asigurări de sănătate, declarații privind obligațiile față de fond. Nedepunerea acestor declarații a dat dreptul organului fiscal de a emite decizia de impunere pe baza informațiilor primite pe baza de Protocol de la ANAF.

Potrivit legii, obligația de plată a contribuției in cazul asiguraților prevăzuți la art.257(2)lit. b, se naște la data realizării veniturilor, scadența obligației de plată fiind trimestrială (art.257(5) lit. b ), iar nerespectarea termenului legal de plată determină ope legis curgerea accesoriilor creanței principale, începând cu ziua imediat următoare scadenței, neachitarea în termen, precum și nedeclararea veniturilor la casa de asigurări de sănătate nefiind imputabilă Casei. Contestatorul a și achitat sume către FNUASS anterior depunerii contestației administrative, potrivit listei încasărilor depuse de către CAS B. -N. în ședința din_, ceea ce poate duce la concluzia că debitorul recunoaște implicit existența obligației de a contribui la plata FNUASS, iar odată ce există această obligație nu ar putea susține nici faptul că existența obligației ar privi doar contribuția principală întrucât curgerea accesoriilor creanței principale se datorează culpei acestuia prin neefectuarea la scadență legală a plăților respective.

In consecința, CAS B. -N. a emis decizia de impunere nr.6412/_ rectificativă împotriva căreia s-a formulat contestația administrativă iar aceasta a fost soluționată prin decizia 9/_, obiect al prezentei acțiuni.

Prin decizia de soluționare, în mod corect au fost analizate criticile formulate, în raport de împrejurările de fapt și de drept invocate cu consecința respingerii ca neîntemeiate a contestației, nefiind găsite motive de fond ori de formă care să conducă la respingerea acesteia.

Reclamantul a mai arătat în cuprinsul înscrisului depus la filele 75-76 dosar că este contribuabil ANAF din 2000 în baza aprobării numărul 1086/2000.

In perioada 2000-2011 a achitat pentru veniturile realizate impozit pe profit legal fără întârzieri, așa cum se poate constata și din procesul verbal de verificare de fond depus la dosar, încheiat pentru activitatea economică până la_ .

Contribuția de 5,5% respectiv 6,5% pretinsă de C. de S. B. -N., conform prevederilor Legii nr. 571/2003 este deductibilă din impozitul pe profit.

Deductibilitatea cotei de 5,5%, respectiv 6,5% asupra valorii totale a veniturilor, nu poate fi aplicată decât în cazul când reclamantul ar fi avut încheiat un contract cu C. de S. B. -N., conform prevederilor Legii nr. 95/2006, art. 215 (3).

Contractul cu C. de S., dacă s-ar fi încheiat, ar fi atestat deductibilitatea cotei de 5,5% și 6,5% din impozitul pe profit.

Neexistând contract, ANAF și reclamantul, a calculat legal cota de 16% asupra veniturilor realizate pe care le-a achitat așa cum rezultă și din controlul de fond efectuat de ANAF B. la _

.

Reclamantul în cazul când ar fi avut contract, plățile la bugetul de stat privind impozitul pe profit, erau mai mici cu cota de 5,5% respectiv 6,5% CASS pretins de C. de S. B. -N. . Ca și contribuabil, obligații la bugetul statului erau aceleași.

Nu există nici o prevedere legală, care să oblige contribuabilul la plata atât a cotei de 16% de impozit pe profit, cât și a cotei de 5,5%, respectiv 6,5% CASS, care este deductibil din impozitul pe profit, aceasta ar însemna plata dublă a CASS.

Reclamantul, neavând contract conforma art. 215 (3) din legea nr. 95, nu avea obligația nici la depunerea de declarații, iar ANAF B. legal, a calculat cota de 16% impozit pe profit asupra veniturilor totale, neexistând deductibilitate (contract).

C. de S. B. susține că datele transmise de ANAF s-au făcut în baza unui protocol încheiat între C. de S. și ANAF.

Protocolul respectiv, este încheiat pentru colectarea contribuției pentru asigurări de sănătate legală pentru angajați, în calitate de organ fiscal.

In cazul când ANAF a încasat ilegal sume cuvenite Casei de S., aceasta având protocol cu ANAF, trebuie să solicite plata sumelor încasate de ANAF pentru C. de S. .

Pentru reclamant, în calitate de contribuabil, obligațiile fiscale au fost achitate legal, și în cote prevăzute de Codul Fiscal legea nr. 571/2003.

Orice alte pretenții formulate de C. de S. B. -N., sunt ilegale, abuzive, ținând cont că suma pretinsă este deductibilă din cota de 16% impozit pe profit, cote achitate de reclamant și confirmată de organul de control ANAF prin verificarea de fond, fără a se consemna vreo încălcare a prevederilor privind necalcularea cotei de 5,5%, respectiv 6,5% CASS cuvenit Casei de S. nefiind contract.

Toate obligațiile financiare ale contribuabililor de la angajați la persoane fizice autorizate au la bază contracte privind obligațiile de plată către bugetul de stat și asigurări sociale.

Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, constată că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale, adică ale Codului de procedură fiscală - art. 131 alin.1:"; Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept";.

Or, în cauză, inițial s-a procedat la emiterea deciziei de impunere nr.641/_ pe baza datelor transmise pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordinul nr.617/2007, pentru sumele de plată aferente intervalului 2005 - 2010, în baza veniturilor estimate transmise de autoritatea fiscală teritorială unde reclamantul a declarat veniturile impozabile, neexistând declarații depuse de contestator cu privire la veniturile efectiv realizate.

Urmare a adresei emisă de Administrația Finanțelor Publice B. înregistrată sub nr.10107/_ cu referire la venitul realizat în anul 2010 - 4989 lei( fila 32 dosar), s-a emis decizia de rectificare nr.6412/_ a deciziei inițiale pentru același interval 2005-2010, pe motiv că venitul realizat în 2010 este mai mic decât venitul estimat.

Conform art.133 "Termenul de prescripție prevăzut la art.131 se întrerupe: c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită";, întrerupere care a operat prin comunicarea Somației nr.154/_ pentru suma inițială de 6794,23 lei, confirmată de primire la data de_, astfel că în mod cert termenul de 5 ani prevăzut de legiuitor nu era împlinit la data emiterii deciziei rectificative. De altfel, în discuție nu este un act de executare, ci titlul de creanță supus procedurii de contestare reglementată de art.205 și urm. din OG nr.92/2002.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pe fondul cauzei următoarele:

Constatându-se că obligația de declarare și de virare a contribuțiilor la FNUASS nu a fost îndeplinită de reclamant, s-a procedat de către C. de A. de S. B. -N. la emiterea deciziei de impunere rectificativă nr.6412/_ pentru contribuția de 3220 lei și majorări de întârziere - 3864,34 lei, total: 7084,34 lei, în baza veniturilor transmise de către ANAF prin Protocolul nr.5282/95896/_, fiind necontestat că, în intervalul 2005-2010, debitorul a realizat venituri din activități independente, rectificarea fiind justificată de adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice B. înregistrată sub nr.10107/_ cu referire la venitul realizat în anul 2010

- 4989 lei( fila 32 dosar), mai mic decât cel estimat.

Prin contestația administrativă adresată Casei de A. de S. B. -N. și înregistrată sub nr.11709/_, reclamantul a arătat că la calculul contribuției s-au aplicat cotele de 5,5% și 6,5% asupra valorilor totale fără nici o bază legală, nu s-au aplicat prevederile Legii nr.571/2003, HG nr.791/2010 și OUG nr.58 și nr.82/2010.

Prin decizia nr.9/_ C. de A. de S. B. -N. a respins ca neîntemeiată contestația promovată, pe motiv că debitorul face parte din categoria persoanelor care obținând venituri din activitate independentă are obligația suportării contribuțiilor aferente acestor venituri, iar calculul sumelor datorate pentru perioada 2005-2010 s-a realizat în conformitate cu art.257 alin.2 lit. b din Legea nr.95/2006, prin aplicarea unei cote de_, 2006, 2007, sem. I 2008, 2009 și 5,5% - sem. II din 2008, 2010, asupra veniturilor impozabile, calculându-se și accesorii conform art.120 cin OG nr.92/2003; de asemenea, s-au respectat și prevederile art. II din OUG nr.82/2010 cu referire la art. III din OUG nr.58/2010.

În soluționarea contestației, s-a constatat că acesta nu are veniturile din activitatea independentă declarate la casa de asigurări de sănătate și că, în aceste condiții, în mod corect și legal s-au avut în vedere de către funcționarul competent, veniturile transmise de către autoritatea fiscală teritorială pe baza de protocol ca bază de calcul a contribuțiilor care se cuvin FNUASS. Mai

mult, contestatorul nu a comunicat casei de asigurări de sănătate niciun document din care să rezulte o altă stare de fapt care să justifice pretențiile de anulare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa. Au fost verificate și cotele care au stat la baza calculării contribuțiilor acestea fiind corect aplicate.

Indubitabil, reclamantul se încadrează în categoria persoanelor fizice ce au realizat venituri din activități independente, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, în termenele prevăzute de lege, până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, conform art. 257(2) lit. b coroborat cu art.213(2) lit. h și art.257(3) din Legea nr. 95/2006, respectiv cu art.8(1) din Ordinul nr.617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru"). Art. III din OUG nr.58/2010, în vigoare de la_ până la data de_ , de care se prevalează contestatorul( dispoziții legale care nu retroactivează, dar nici nu se pot aplica ulterior datei de_, deci ultraactiva) prevedea că: "(1) Orice venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, se impozitează cu cota de impozit pe venit. (2) Asupra veniturilor prevăzute la alineatul precedent se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate și asigurări de șomaj. (3) Baza de calcul la care se aplică aceste contribuții este limitată la 5 salarii medii brute pe economie la nivelul salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale. (4) Obligația declarării, calculului, reținerii și plății contribuțiilor prevăzute la alineatul precedent revine plătitorului de venit, în conformitate cu prevederile legale în vigoare";, iar în sensul HG nr.791/2010 privind normele metodologice de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, față de prevederile din anexa 2, art.5: ";(1) Persoanele fizice care realizează venituri de natură profesională, pentru care se datorează contribuțiile individuale prevăzute la art. III alin. (2) din ordonanța de urgență, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sistemul asigurărilor pentru șomaj, precum și în sistemul de asigurări sociale de sănătate și beneficiază de … asigurare socială de sănătate în condițiile Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. (2) Cotele contribuțiilor individuale prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute de lege pentru contribuția individuală de asigurări sociale, pentru contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, precum și pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate";, iar raportat la art. 6 din aceeași anexă"; (2) Baza lunară de calcul al contribuției pentru asigurările sociale de sănătate prevăzută la art. III alin. (3) din ordonanța de urgență o constituie cuantumul net al veniturilor de natură profesională realizate lunar, determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, care este limitat la echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie și nu poate fi mai mic decât un salariu de bază minim brut pe țară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția. (3) Pentru veniturile de natură profesională, contribuția de asigurări sociale de sănătate se plătește de persoana care le realizează la termenele stabilite în Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare";, fiind în afara oricărui dubiu că pe perioada de aplicare a OUG nr.58/2010( cca. 2 luni și jumătate), baza de calcul lunară, nu anuală era limitată la echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie.

Ulterior, au intervenit prevederile art. II din OUG nr.82/2010, din a căror economie reiese că sun în discuție, inclusiv în ceea ce privește plafonarea bazei lunare de calcul, la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj - în cursul unei luni calendaristice, la echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, doar contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj ce se virează în conturile distincte stabilite cu această destinație și comunicate de C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de A. Sociale și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu și contribuția de asigurări sociale de sănătate, pentru care rămân aplicabile prevederile legii nr.95/2006.

Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 208 alin.(3) lit.e) din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

În acest sens, art.211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.

Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au beneficiat sau nu de servicii medicale de la acest sistem. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.

În acest sens, sunt și prevederile art.213 alin.(4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art.211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.

Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede măsuri de colectare, cât timp reclamantul care avea obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.

Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.

Totodată, art.111 (1) Cod procedură fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art.119 Cod procedură fiscală prevede că "(1 )Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."

Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".

Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.

Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.

Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, cu sublinierea că baza de calcul este reprezentată de veniturile din activitățile independente desfășurate de reclamant, conform datelor furnizate de autoritatea fiscală competentă, tribunalul, în temeiul art.218 cu referire la art.209 alin.4 C.pr.fiscală, tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale - contribuții CAS, aferente anului 2005.

Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul I. G. E. , domiciliat în B., str. Piața Mică, nr.9, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Județului B. -N., cu sediul în B., str.

G., nr. 5, jud. B. -N. . Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .

PREȘEDINTE,

GREFIER,

D.

E. L.

M.

D.

P.

Red/dact: DEL/HVA

_ /4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1/2013. Contestație act administrativ fiscal