Decizia civilă nr. 6573/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6573/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC E-S. E. G. SA Z. împotriva sentinței civile nr. 6262 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., privind și pe intimat D. G. A F. P. A J.
S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Szocs Maia în reprezentarea recurentei SC E-S. E. G. SA, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că la data de 26 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Recurenta, prin reprezentant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.262 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâta
D. G. A F. P. S., sens în care s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta S. E-S. E. G. S. Z., împotriva Direcției Generale a F. P. S., pentru anulare act fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că actele a căror anulare solicită reclamanta au făcut obiectul și a unei contestații adresate DGFP S., în condițiile art. 205 și urm Cod procedură fiscală.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională";.
Reclamanta a inițiat proceduri paralele pentru soluționarea contestației sale, excepția invocată de către pârâtă apărând astfel întemeiată, căci în caz contrar ar urma ca una și aceeași contestație să fie soluționată de organisme diferite în modalități distincte, ceea ce apare inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. E-S. E. G. S. Z. a declart recurs
, solicitând admiterea acestuia, casare hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanta arată că excepția inadmisibilității invocată de către pârâta D.G.F.P. este total nefondată, fiind inaplicabilă în speță, întrucât procedura specială de contestare prevăzută de art.205-218 cod procedură fiscală, nu este o procedură administrativ-jurisdicțională, astfel cum este definită jurisdicția administrativă specială la art.2 lit.e) din Legea 554/2004. Apoi, Normele din Codul de procedură fiscală care reglementează contestația în sistemul căilor administrative de atac nu instituie o jurisdicție specială, administrativă, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, deoarece nu sunt întrunite elementele definitorii ale activității de jurisdicție, caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, procedura administrativă prealabilă nu are caracter facultativ, ci reprezintă o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, cerută și de prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.
A mai precizat reclamanta că art. 205-218 din Codul de procedură fiscală instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi calificată drept jurisdicție administrativă, derogă de la normele de drept comun privind procedura prealabilă, cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind procedura prealabilă pentru soluționarea actelor administrativ fiscale.
In acest sens s-a pronunțat în mod constant Curtea Constituțională printr- o serie de decizii, printre care Decizia nr. 927/_, Decizia nr. 687/ 12 iunie 2008. Decizia nr. 1.224/_, statuând că art. 205-218 din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, fără caracter jurisdicțional, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate.
Raportat la normele enunțate și având în vedere și dispozițiile art. 2 alin.
(2) din Codul de procedură fiscală, care stabilesc în mod imperativ că acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, rezultă că sesizarea instanței de contencios administrativ nu se poate realiza decât după parcurgerea procedurii administrative prealabile, procedură care, în raport cu natura juridica a actului atacat, se exercită în condițiile stabilite prin titlul IX din Codul de procedură fiscală.
în concluzie, în opinia reclamantei, contestația adresată intimatei, este o procedură administrativă care echivalează cu efectuarea plângerii prealabile prevăzute de art.7 alin.2 din Legea nr.554/2004, organul fiscal având obligația de a soluționa această plângere în termen de 30 de zile de la depunere, iar după expirarea termenului de răspuns, aveam dreptul de a sesiza instanța de judecată.
În sprijinul afirmațiilor sale, reclamanta susține că sunt și termenele de introducere a acțiunii în anulare prevăzute de Legea contenciosului administrativ, respectiv art. 11, iar printre datele de la care se consideră termenul de 6 luni, enumerate la art. 11 nu se regăsește și data soluționării contestației potrivit art.205 cod procedură fiscală, deși art. 218 din cod prevede că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competent. De aici nu poate rezulta
2
decât faptul că termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 din legea 554/2004, curge în speță, conform lit.a) sau c), contestația fiind asimilată cu plângerea prealabilă.
În consecință, este aplicabil art.2 lit. h) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, și este aplicabil și art. 8 (1) din aceeași lege, conform căruia persoana vătămată nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
De altfel art.7 (4) din Legea 554/2004, prevede că și plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor art.7 alin. (1) din Legea 554/2004, se soluționează tot în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h).
Având în vedere aceste dispoziții, reclamanta consideră că și contestația formulată în temeiul art. 205 cod procedură fiscală, care echivalează cu plângerea prealabilă pentru actele administrativ fiscale, trebuie soluționată tot în același termen de 30 de zile, iar dacă nu a fost soluționată în acest termen, este aplicabil art.8(l) din Legea 554/2004.
Pârâta intimată D. G. A F. P. S. prin întâmpinarea
formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de consecință menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a uzat de calea administrativ jurisdicțională, respectiv a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. F-SJ 143/_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscal nr. 135/_, astfel că acțiunea în justiție apare ca inadmisibilă. A mai precizat pârâta că prin decizia nr. 2/_ s-a soluționat contestația care se află în curs de soluționare.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Reclamanta recurenta a formulat in temeiul art 205-218 cod pr fiscala contestatie impotriva Deciziei de impunere nr. F-SJ 143/_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscal nr. 135/_, prin care a solicitat anularea obligatiilor de impunere stabilite prin decizia de impunere.
Actele adminsitrativ fiscale pot fi supuse controlului judecatoresc in conditiile art 205 cod pr fisc. prin formularea unei contestatii. Contestatia se solutioneaza potrivit art 213, 215 si 216 cod pr fisc iar potrivit art 218 cod pr fisc deciziile prin care se solutioneaza contestatiile pot fi atacate la instantele de cotencios adminsitrativ. Din aceasta perspectiva, curtea observa ca desi recurenta reclamanta a apelat la procedura speciala prevazuta in Codul de procedura fiscala, nu a asteptat emiterea deciziei de solutionare a contestatiei si a inteles sa atace direct in instanta actul administrativ fiscal.
Prin sentința civilă nr. 6.262 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâta
D. G. A F. P. S., sens în care s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta S. E-S. E. G. S. Z., împotriva Direcției Generale a F. P. S., pentru anulare act fiscal.
Ori partea trebuie sa respecte formalismul impus de norma derogatorie de la regula de drept comun in materia contenciosului, de vreme ce a inteles sa o parcurga. Prin urmare recurenta trebuie sa atace decizia nr 2/_ in termenul de 6 luni prevazut de lege, termen care curge de la comunicare.
3
Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis.
Fata de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ si art 20 din Legea nr 554/2004 curtea va respinge recursul declarat de reclamanta S. E-S. E. G.
S. Z. împotriva sentinței civile nr. 6.262 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S. E-S. E. G. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 6.262 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iunie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. D.D.
4
