Sentința civilă nr. 386/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 386/2013
Ședința publică din data de 29 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
S.C. R. -E. S. L.
, împotriva pârâtei D. G. A F. P. B. -N. ș.a.
având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxă de poluare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 22 martie 2013, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată, pentru data de azi 29 martie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus, reclamanta SC R. E. S. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant în cuantum de 4199 lei, sumă care va fi reactualizată cu rata dobânzii legale până la data plații efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N.
a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată, în esență, că taxa specială de înmatriculare a fost încasată de reclamant în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003.
Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a retine că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană juridică care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamanta, nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică.
În contradictoriu cu reclamantul se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau natională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc.) iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Mai învederează instanței, că Curtea Suprema a CE nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză, întrucât taxele impuse de Ungaria și Polonia nu au fost taxe de primă înmatriculare, care să fie aplicabile atât autoturismelor și autovehiculelor din import cât și celor din producția indigenă, ci o taxă care se aplică autoturismelor și autovehiculelor noi importate sau autoturismele și autovehiculelor indigene produse în aceste țări, situație în care apărea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor și autovehiculelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele și autovehiculele similare din producția indigenă, contrară dispozițiilor art.90 din Tratatul CE. Se mai arată că nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infrigement) nu era și nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, se precizează că principiul "poluatorul plătește"; pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu
acceptat la nivelul U.E., astfel că 16 state membre ale U.E practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (Grecia,Danemarca,Spania,Ungaria,Belgia,Olanda etc).
Acestea sunt argumentele pentru care se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamantă cu ocazia realizării primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire in acțiunea introductivă.
Cu privire la petitul reclamantului de se restitui odată cu taxa pe poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală (art.112 înainte de republicare) iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap.l. pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
În drept se invocă art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Pârâta A. F. P. B.
a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, excepția inadmisibilității acțiunii și respingerea ei în consecință, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se arată că, din analiza dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 și OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere sediul fiscal al reclamantei, organul fiscal competent în administrarea taxei pe poluare (stabilirea, verificarea și executarea silită) este A. F. P. L. . Prin urmare, AFP B. nu poate fi obligată la restituirea taxei pe poluare, neexistând un raport juridic fiscal între reclamantă și această pârâtă.
Pe fond se menționează că taxa specială de înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003. Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a retine că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană juridică care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamanta, nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
În contradictoriu cu reclamanta se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau natională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc.) iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Acestea sunt argumentele pentru care se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamant cu ocazia realizării primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire in acțiunea introductivă. De altfel în cadrul acestor discuții, România și-a reafirmat ferm poziția de a nu renunța total la taxa specială de primă înmatriculare, acceptând în schimb să negocieze o modificare a acesteia, astfel că dovada în acest sens fiind emiterea OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, cu modificările și completările ulterioare, care înlocuiește taxa specială de primă înmatriculare, însă nu o elimină complet.
Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la aceasta dată Curtea de Justiție a C.E., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art.226 si 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ca România prin instituirea în Codul fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incubă ca stat membru în virtutea tratatului, care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art.90 din tratat.
Cu privire la petitul reclamantului de se restitui odată cu taxa pe poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală (art.112 înainte de republicare) iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap.l. pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere
trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
În privința cheltuielilor de judecată se apreciază că nu se impune acordarea acestora deoarece nu se poate reține vreo culpă pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice incidente în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului,respectiv înscrisurile depuse, instanța reține următoarele:
R. lamanta a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE un autovehiculul second hand, iar cu ocazia înmatriculării în România, aceasta a achitat suma de 4199 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, în contul Trezoreriei B. .
Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP B., reține că aceasta nu este întemeiată, câtă vereme această entitate a încasat taxa a cărei restituire o solicită reclamantul.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant.
Conform art. l48 alin.2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană);
Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art.11 alin.1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0l.0l.2007, contravin disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor State membre " și " impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 2l4/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă încasată de organele fiscale cu încălcarea normelor de drept comunitar, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de OUG nr.50/2008 (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.214/1- 214/3 din Legea nr. 571/2003).
Așa fiind, dând efect direct dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratat, tribunalului, ca prim judecător comunitar, îi revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile constatate și, în speță, prin aplicarea directă a Tratatului, de a recunoaște dreptul particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâtei A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 4199 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume ce se va calcula de la data achitării și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
În privința dobânzii legale, aceasta se impune a se acorda reclamantei în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Se va lua act că reclamanta nu mai solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A. F. P. B.
,
cu sediul în B., str. 1 D., nr.6-8, jud. B. -N. .
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC R. -E. S. , cu sediul în L., nr. 90, jud. B.
-N., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.
-N.,
ambele cu sediul în B., str. 1 D., nr.6-8, jud. B. -N. și, în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. B., să restituie reclamantei suma de 4199 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume ce se va calcula de la data achitării și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
Ia act că reclamanta nu mai solicită cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
M. A. P. | M. | I. D. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
