Decizia civilă nr. 297/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA C. NR. 297/R/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C.
Judecător: S. T. Judecător: I. N. B. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul M. C. -N. - DP C. împotriva sentinței civile nr. 928 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata R. SI A. -S. C. DE A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatei, av.
Sălăgean L. L., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentanta intimatei arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 928 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta R. SI A. - S. C. DE A. - prin reprezentant R. R. GAB. L, cu sediul profesional în mun. C. -N., str. P. R., nr. 1, ap. 7, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. -DP C., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C., și împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei. S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. 1., întocmit la data de_ de către intimatul M. C. -N. - DP C., R. SI A. - S. C. DE A. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum
de 200 lei, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 15:35, pe domeniul public aparținând municipiului C. -N. - str. P. R., jud. C., amenajat ca loc de parcare cu plată, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului, a staționat fără tichet sau abonament valabil de parcare. În drept, fapta petentului a fost încadrată în prevederile art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010.
Petentul a criticat procesul-verbal de contravenție amintit sub aspectul legalității și temeiniciei, învederând instanței că, în mod netemeinic, agentul constatator a reținut culpa sa în comiterea contravenției prev. de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, întrucât nu a întreprins demersurile cuvenite pentru a identifica persoana vinovată de săvârșirea contravenției.
Raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, instanța a procedat, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, cu prioritate la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție este valabil încheiat.
Înscrisul întocmit - procesul-verbal de contravenție nr. 1. /_ - trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute (necondiționată de dovedirea unei vătămări), care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal este afectat de nelegalitate datorită împrejurării că, deși nu a fost semnat personal de către contravenient, fiind întocmit în lipsa sa, nu poartă semnătura unui martor, așa cum prevede art. 19 din OG. 2/2001, nefiind menționat nici motivul care a stat la baza imposibilității indicării unui martor-asistent. In aceasta ipoteza, sancțiunea care intervine este cea a nulității relative, iar pentru ca instanța să dispună cenzurarea actului contravenției, petentul era ținută să facă dovada unei vătămări distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunii contravenționale, ceea ce nu este cazul in speța.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. - Secții Unite prin Decizia nr. XXII din_, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din_ .
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului- verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție,
"nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s- a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act";.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele aspecte:
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de
"prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă.
Ca atare, instanța, procedând la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, prin prisma mijloacelor de probă existente la dosar, reține că acesta nu are putere probatorie cu privire la situația de fapt atestată, nefiind susținut, în plan probator de mijloace de dovadă obiective, iar intimata nu a probat veridicitatea celor reținute în procesul-verbal contestat.
La baza angajării răspunderii contravenționale a petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, a stat doar accesarea bazei de date a poliției pentru stabilirea proprietarului autoturismului parcat neregulamentar, contrar obligației agentului constatator (ce nu a constatat direct și nemijlocit comiterea faptei contravenționale) de a identifica în mod efectiv persoana fizică care a condus autovehiculul parcat sau staționat cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului personalității răspunderii contravenționale și în vederea asigurării finalității sancțiunilor contravenționale (scop preventiv și coercitiv).
Cu toate că identificarea conducătorului auto nu poate fi făcută, de cele mai multe ori, la data constatării săvârșirii faptei contravenționale, agentul constatator avea posibilitatea, dar și obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto (ex., solicitare adresată petentului de a comunica Poliției Comunitare identitatea utilizatorului autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției), în vederea sancționării contravenționale a acestuia, ceea ce agentul constatator nu a făcut, concluzie care se impune față de poziția procesuală a intimatei, care nu s-a conformat dispoziției instanței de a face dovada acestor demersuri.
În consecință, instanța a reținut că petentului nu i se poate imputa săvârșirea faptei contravenționale, constatată prin proces-verbal, și în temeiul căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 200 lei, în speță, fiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat. Totodată, instanța are in vedere si împrejurarea ca petentul - organizat ca societate civila profesionala de avocați nu este persoana juridica, potrivit art. 4 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, fapt pentru care nu poate deține calitatea de subiect activ a contravenției imputate acestuia.
În lumina rațiunilor expuse anterior, instanța a constatat că procesul-verbal număr 1.
/_ este nelegal și netemeinic, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, să admită plângerea formulată și să anuleze procesul-verbal de contravenție, precum și să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale de 200 lei stabilită în sarcina sa.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal M. C. -N. -
DP C. care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304, pct.9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Prin sentința civilă cu nr. de mai sus, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu nr. 1. /_ și în consecință, a dispus anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea sentinței, instanța de judecată a reținut faptul că petenta organizată ca societatea civilă profesională de avocați nu este persoană juridică, fapt pentru care nu poate deține calitatea de subiect activ al contravenției imputate acesteia.
Consideră sentința civilă mai sus menționată, ca nelegală pentru următoarele considerente:
Raportat la împrejurarea reținută de instanță conform căreia petenta organizată ca societate civilă profesională de avocați nu este persoană juridică, fapt pentru care nu poate deține calitatea de subiect activ a contravenției imputate acesteia, menționează că această apărare este înlăturată tocmai prin faptul că deși nu este reglementată expres de lege ca
fiind persoana juridică, este o entitate care are un patrimoniu distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce o alcătuiesc, patrimoniu ce este afectat unui scop patrimonial și pentru care din punct de vedere financiar plătește taxe și impozite.
În consecință, poate fi și subiect al răspunderii contravenționale, întrucât nu este admisibil din punct de vedere atât al normelor interne cât și internaționale ca o asemenea entitate, care este purtătoare de drepturi și obligații asemeni persoanelor juridice și fizice, să fie exclusă de la răspunderea contravențională și să i se permită ca sub acest acoperiș să săvârșească nenumărate contravenții, sfidând astfel normele legale și celelalte subiecte de drept. Orice altă interpretare este de natură discriminatore, ceea ce nu poate fi scopul legii.
Astfel, consideră că, societatea civilă de avocați poate fi subiect activ al răspunderii contravenționale având drepturi și obligații ca și celelalte persoane fizice și juridice, iar excluderea acesteia de la răspunderea contravențională ar însemna ca persoana fizică responsabilă de săvârșirea faptei contravenționale să nu răspundă din punct de vedere legal.
De altfel, în art. 11 din HCL 26/2010 este menționat faptul că si persoana juridică răspunde contravențional.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului sau aplicarea sancțiunii avertismentului, indicând în principal că societatea civilă avocațială nu are patrimoniu propriu, distinct de cel al asociaților persoane fizice, ci este vorba doar de fracțiuni din patrimoniul acelor avocați persoane fizice, cu regim de patrimoniu de afectațiune, astfel că veniturile și cheltuielile și în general drepturile și obligațiile societății civile avocațiale sunt de fapt ale persoanelor componente, în procentul dat de cota lor de participare la constituirea capitalului societății, care este un patrimoniu de afectațiune calificabil din punct de vedere juridic ca o masă patrimonială în coproprietate pe cote părți a acelor asociați persoane fizice și orice ieșiri voluntare sau forțate de sume de bani sau alte valori din patrimoniul societății se produc de fapt direct în patrimoniul avocaților asociați. Faptul că o societate civilă avocațială este subiect distinct de drept fiscal, deoarece are cod propriu de identificare fiscală și plătește taxe și impozite în nume propriu nu este un argument că are capacitate juridică în alte sfere, capacitatea juridică de folosință în anumite ramuri de drept nu implică nicidecum existența ei în alte ramuri. S. a civilă este doar o formă organizată de manifestare a voinței și activității profesionale a unor persoane fizice față de care nu este distinctă din punct de vedere patrimonial.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa personalității juridice a societății civile profesionale de avocați, amintim în primul rând că Legea nr. 51/1995 de exercitare a profesiei de avocat nu prevede care sunt modalitățile de asociere profesională cu personalitate juridică și care nu, nu prevede că societatea civilă profesională de avocați nu are personalitate juridică, ci prevede doar că una dintre modalitățile de asociere, societatea profesională cu răspundere limitată are personalitate juridică. Potrivit literaturii de specialitate nimic nu se opune ca o societate civilă să dobândească personalitate juridică (Francisc D. - Tratat de drept civil - Contracte speciale, Editura Actami B. ești 1996), iar în prezenta cauză nu s-a dovedit împrejurarea dacă "R. și A. - S. C. de A. "; are sau nu personalitate juridică. De altfel, în prezent, societatea civilă are personalitate juridică potrivit art. 188 raportat la art. 187 din Codul civil nou.
Este total nefiresc și nu considerăm că dorința legiuitorului, atunci când a prevăzut faptul că și persoanele juridice răspund contravențional - în OG 2/2001, a fost aceea de a scuti toate societățile civile fără personalitate juridică de posibilitatea ca acestea să fie
sancționate contravențional. Cât timp astfel de societăți au o structură proprie, un patrimoniu propriu în care intră de exemplu și bunurile mobile cum sunt autovehiculele, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, atribute specifice persoanelor juridice, nu vedem de ce acestea ar trebui excluse din rândul persoanelor care pot fi sancționate contravențional.
În legătură cu patrimoniul societății civile la modul cum este descris acesta de către intimată, facem precizarea că acesta nu se diferențiază cu nimic față de aportul asociaților din cadrul unei societăți comerciale care este în mod cert persoană juridică. Și aporturile reprezintă părți din patrimoniul unor persoane fizice sau juridice care se asociază. Dacă ar fi fost vorba despre o coproprietate pe cote-părți atunci în mod cert autovehiculul ar fi fost înmatriculat pe numele proprietarilor avocați persoane fizice care îl dețineau. Prin faptul că nu este așa și este trecută ca și proprietară S. a civilă de avocați R. și asociații înseamnă că cel puțin acel autovehicul nu reprezintă "fracțiuni din patrimoniul acelor avocați persoane fizice"; ci este de-a dreptul proprietatea unei alte entități care poartă numele de "R. și asociații S. a C. de A. ";. Chiar faptul că impozitele și taxele se plătesc din patrimoniul societății, la fel ca și faptul că sunt deschise conturi bancare pe numele societății și nu pe numele "coproprietarilor"; denotă că societatea civilă se comportă ca o entitate separată față de persoanele care s-au asociat și nu vedem de ce nu ar putea să fie subiect de drept contravențional.
Reamintim că la acest moment și societatea civilă de avocați are personalitate juridică potrivit Noului Cod civil.
Este adevărat că cea mai bună reglementare pe care M. C. -N. ar putea să o facă pentru HCL 26/2010 este cea care a fost adoptată pentru HCL 149/2009 ce reglementează în materie similară, respectiv aceea a solicitării de relații persoanelor juridice asupra identității persoanei fizice care la o anumită dată a condus un anumit autovehicul al persoanei juridice cu care s-a comis o contravenție și amendarea persoanei juridice dacă nu comunică acele date - astfel cum a menționat intimata în întâmpinare, dar acest lucru ar funcționa doar în cazul persoanelor juridice, pentru că dacă societatea civilă nu poate fi amendată pentru parcare nelegală nu poate fi amendată contravențional nici pentru nefurnizarea de informații, deci este un cerc vicios inutil.
În concluzie, atâta timp cât societatea civilă poate avea personalitate juridică, cât timp nu se cunoaște dacă intimata are sau nu de fapt personalitate juridică, cât timp în mod cert intenția legiuitorului nu a fost aceea de a amenda contravențional doar persoanele fizice și juridice și de a excepta orice alte entități de la sancționare atâta timp cât a permis acestora să dețină în proprietate bunuri folosite la comiterea de contravenții nu vedem altă soluție decât aceea a admiterii recursului declarat de M. C. -N. - DP Locală, a modificării sentinței civile nr. 928/_ a Judecătoriei C. -N. și a respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta R. și A. - S. C. de A. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1. încheiat la data de_ de către recurent.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară de aplicare a sancțiunii avertismentului apreciem că individualizarea sancțiunii s-a efectuat în conformitate cu criteriile prevăzute de OG 2/2001 și nu se impune modificarea ei cu atât mai mult cu cât petentei i-au fost aplicate mai multe sancțiuni pentru parcări neconforme cu hotărârile Consiliului Local C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. C. -N. - DP Locală, cu sediul în C.
-N., str. M., nr.1-3, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 928 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petenta R. și A. - SCA. Menține PV nr. 1. din_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 Martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
A. G. C. | S. | T. | I. -N. B. |
GREFIER
R. B. M.
Red.S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond: G. -R. F. -Hîngan
