Decizia civilă nr. 338/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 338/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul - intimat
I. T. DE R. S. ȘI V. C. N. - I. S. DE V. M.
, împotriva sentinței civile nr. 1979/_ și a sentinței civile nr. 1980/_ pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M., în contradictoriu cu intimatul - petent P. I. V. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1979/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației a fost admisă plângerea formulată de petentul P.
I. V. G.
domiciliat în B., str. A. B. B., nr. 11, bl. M 23, sc. 4, ap. 71, sector 3, formulată în contradictoriu cu intimatul I. T. de R.
S. și V. C. N.
, cu sediul în C. N., str. F. de Z. nr. 93/A, jud.
C. și în consecință a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. 0005662 din_ și a fost obligat intimatul la plata sumei de 2100 lei către petent, cu titlu de cheltuieli de judecată .
În considerentele sentinței se reține că potrivit art. 1 din Anexa nr. 1 la HG nr. 483/2006 pentru aprobarea atribuțiilor ocoalelor silvice de stat și ale celor constituite ca structuri proprii, a obligațiilor ce revin deținătorilor de păduri, în vederea respectării regimului silvic, precum și a Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, proprietarii de păduri din România, indiferent de forma de proprietate, sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate, în scopul gestionării durabile a pădurilor.
Conform art. 2 alin. 1 lit. a din același act normativ nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei.
Din analiza textului legal se observă că obligația de a încheia contract de pază cu un ocol silvic revine exclusiv proprietarilor de păduri, care în caz de nerespectare urmează să fie sancționați contravențional, chiar dacă în întâmpinare intimatul se referă la obligații ce revin "deținătorilor"; de pădure.
Din actele aflate la dosar rezultă că petentul a fost pus în posesie cu suprafața de pădure ce a fost supusă controlului, împreună cu numiții Rițiu Melania Terezia și Rițiu Octavian, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 44/_ . Punerea în posesie s-a făcut în baza HCJ M. nr. 1533/_ . Împotriva acestei hotărâri numita Rițiu Melania Terezia a formulat plângere la data de_, ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei S. u Marmației. (f.14). În aceste condiții este inexplicabilă punerea în posesie efectuată la data de_ câtă vreme conform art. 57 din Legea nr. 18/1991 Republicată formularea plângerii suspendă executarea hotărârii comisiei județene, dar instanța nu va insista asupra acestor aspecte nefiind învestită în acest sens.
Oricum, întocmirea procesului-verbal de punere în posesie prin el însuși nu îi atribuie petentului calitatea de proprietar al terenului cu vegetație forestieră câtă vreme acestuia nu I s-a eliberat titlu de proprietate asupra acestei suprafețe. În aceste condiții petentului nu îi poate fi imputată nerespectarea obligației legale stabilită prin norma legală invocată în cuprinsul procesului-verbal atacat.
Pe de altă parte martorul P. Toader a învederat instanței că știe de la petent că acesta s-a adresat cu cerere Ocolului SS, sens în care s-a depus la dosar, de către reprezentantul petentului, cererea înregistrată la Ocolul S.
S. sub nr. 1552, anul fiind ilizibil.
Deși s-a solicitat atât intimatului cât și Ocolului SS detalii privind modul de soluționare a acesteia și comunicarea în copie a tuturor cererilor adresate de către petent, răspunsurile au vizat o altă cerere înregistrată sub nr. 1198 din_, dată ulterioară datei întocmirii procesului- verbal contestat în prezenta cauză.
De asemenea deși este sancționat contravențional doar petentul se stabilește obligația de a suporta 50% din paguba constatată, în solidar, în sarcina petentului și a numitei Rițiu Melania Terezia deși în procesul-verbal de punere în posesie mai apare menționată o a treia persoană respectiv, Rițiu Octavian.
Oricum în măsura în care Rițiu Melania nu a fost sancționată contravențional și nu I s-a comunicat procesul-verbal de contravenție aceasta este lipsită de posibilitatea de a se apăra împotriva obligației impuse prin acest act.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal contestat.
Prin sentința civilă nr.1980/_ pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei S. u Marmației a fost admisă plângerea formulată de petentul P.
I. V. G.
domiciliat în B., str. A. B. B., nr. 11, bl. M 23, sc. 4, ap. 71, sector 3, formulată în contradictoriu cu intimatul I. T. de R.
S. și V. C. N.
, cu sediul în C. N., str. F. de Z. nr. 93/A, jud.
și în consecință s-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. 0005941 din_ .
În considerentele sentinței se reține că prin procesul verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. nr. 0005941 din_, încheiat de către I.T.R.S.V C. N., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 1 din Anexa 1 la HG nr. 483/2006.
În fapt, s-a reținut că numitul P. I. V. G. în calitate de proprietar împreună cu alți coproprietari a unei suprafețe de pădure de 28,2 ha în U.P III, u.a. 85; 86 A, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 449/_, nu a asigurat serviciile silvice, inclusiv paza, pentru pădurea pe care o deține, cu un ocol silvic autorizat.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța a constatat că acesta este nefondat motiv pentru care a dispus anularea lui.
Potrivit art. 1 din Anexa nr. 1 la HG nr. 483/2006 pentru aprobarea atribuțiilor ocoalelor silvice de stat și ale celor constituite ca structuri proprii, a obligațiilor ce revin deținătorilor de păduri, în vederea respectării regimului silvic, precum și a Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, proprietarii de păduri din România, indiferent de forma de proprietate, sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate, în scopul gestionării durabile a pădurilor.
Conform art. 2 alin. 1 lit. a din același act normativ nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei.
Din analiza textului legal se observă că obligația de a încheia contract de pază cu un ocol silvic revine exclusiv proprietarilor de păduri, care în caz de nerespectare urmează să fie sancționați contravențional. Din cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă că petentul a fost pus în posesie cu suprafața de pădure ce a fost supusă controlului prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 449/_ . Dar întocmirea procesului-verbal de punere în posesie prin el însuși nu îi atribuie petentului calitatea de proprietar al terenului cu vegetație forestieră câtă vreme acestuia nu I s-a eliberat titlu de proprietate asupra acestei suprafețe. În aceste condiții petentului nu îi poate fi imputată nerespectarea obligației legale stabilită prin norma legală invocată în cuprinsul procesului-verbal atacat.
Prin Încheierea nr.284/R/_, pronunțată în dosarul nr._ în temeiul art.164 alin.1 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea acestui dosar la prezentul dosar cu nr._ .
Împotriva ambelor sentințe a promovat recurs intimatul I. T. de R. S. și V. C. N. -I. S. de V. M. solicitând modificarea sentințelor în sensul respingerii plângerilor și a menținerii ca legale și temeinice procesele verbale de contravenție.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii sens în care s-a considerat ca nefondat procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de agenții constatatori, unui proprietar, posesor de pădure, pe motiv că reclamantul nu este proprietar al terenului cu vegetație forestieră.
Se menționează că hotărârea recurată este în contradicție cu legislația în materia de retrocedare a terenurilor cu vegetație forestieră, deoarece legiuitorul prin prevederile art. 24 alin. 2 și 4 din Legea nr. 1/2000 a stabilit că
"se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie";, și mai mult alin. 4 se stipulează că "Unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei naționale a Pădurilor - Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. 1-3.
Trecerea efectivă a terenurilor în proprietatea privată se va face cu ocazia punerii în posesia, potrivit prezentei legi";
De asemenea, în Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 64 legiuitorul a dispus sancționarea primarului în cazul în care acesta nu realizează înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie.
Pe de altă parte, Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG 890/2005 dispune la art. 73 alin. 4 următoarele: " dacă cel îndreptățit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective a terenului forestier, acesta rămâne temporar în administrarea Regiei naționale a Pădurilor -Romsilva";. Această precizare imperativă a legiuitorului nu face altceva decât să convingă că semnatarul unui proces verbal de punere în posesie se poate comporta ca un adevărat proprietar.
Se arată că deși în legislație nu s-a prevăzut expres un termen limită pentru întocmirea titlului de proprietate, legiuitorul, iar practica judiciară a confirmat,a considerat că recunoașterea dreptului de proprietate se face cu efect retroactiv, reclamantul urmând a fi considerat proprietar, nu de la data întocmirii titlului de proprietate, ci din momentul în acre a început exercitarea posesiei.
Se susține că legislația specială în domeniu coroborată cu dispozițiile din Codul civil, exprimă în mod clar intenția legiuitorului și anume, că la retrocedarea fondurilor forestiere, procesul verbal de punere în posesie are aceiași forță probantă ca și un titlu de proprietate, drepturile și obligațiile stabilite și asumate având efect retroactiv, din momentul punerii în posesie a celui îndreptățit.
Se menționează că dacă se extrapolează această ipoteză se ajunge la o concluzie dezastruoasă pentru fondul forestier național, și anume că organele de control nu mai pot aplica legea dacă, o persoană care a fost pusă în posesie cu o pădure, nu poate fi trasă al răspundere, astfel încât poate defrișa în voie toți arborii existenți pe acel teren, deoarece instanța consideră că din moment ce nu s-a eliberat titlu de proprietate pe teren, el nu este proprietar de pădure.
Se consideră că titlu de proprietate reprezintă actul de proprietate asupra unui imobil, necesar pentru îndeplinirea unei condiții ad validitatem impusă de legiuitor, ca să se poată realiza legal o vânzare cumpărare și a terenului pe care se află acest bun. Însă "pădurea";, literal vorbind, poate fi asimilată cu un produs lemnos specific fondului forestier și chiar mai mult cu un bun mobil prin anticipație, fungibil, identificat în limitele teritoriale ale unui teren, care poate fi înstrăinat și exploatată legal, deoarece prin procesul verbal de punere în posesie, persoana nu devine un simplu posesor, deoarece el se poate comporta ca un proprietar de pădure care are posesia, folosința și chiar dispoziția, fapt recunoscut și de unele instanțe. Deci, titlul de proprietate în această speță nu are rolul determinant, exclusiv și nu este o condiție sine que non pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor stabilite de legiuitor în sarcina lui, el fiind necesar doar dacă proprietarul dorește să vândă prin act autentic, însă nimic nu îl împiedică să facă orice alte acte sub semnătură privată (antecontracte, etc:) valabile, care au efect retroactiv. Prin urmare, deși posesorul de pădure se comportă ca un adevărat proprietar, fapt care se poate observa din actele depuse la dosarul cauzei (plângeri, solicitări adresate diverselor instituții, etc.), dar și din conduita sa, instanța îl absolvă de răspundere, cu toate că acesta ar trebui obligat în continuare să asigure serviciile de pază și hotărând, contrar scopului urmărit de legiuitor, că el nu este proprietar deoarece încă nu are un titlu de proprietate.
Se arată că, dacă procesul verbal de punere în posesie nu ar însemna nimic, s-ar crea un haos și s-ar aduce atingere însăși dreptului de proprietate asupra unui bun care se află în posesia unei persoane, astfel încât, pe lângă faptul că nimeni nu mai putea fi sancționat dacă nu are un titlu de proprietate, nici nu ar mai putea fi revendicat un anumit fapt, iar oricine își va putea exercita orice drepturi discreționare pe orice "pădure"; pentru care încă nu s-a emis titlul de proprietate.
Se concluzionează că prima instanță a aplicat doar litera legii, lăsând la o parte spiritul ei, fapt ce contravine și scopului pentru care a fost făcută legea, situație în care se arată că trunchiat de o interpretare gramaticală, literală a legii, mai presus de orice logică juridică sau de altă natură, instanța de fond a reușit să ignore dispozițiile legale, imperative în materie și să pronunțe o hotărâre total neîntemeiată, nefondată, contradictorie, derivată, întocmai pentru a putea dispune anularea unui proces verbal de contravenție temeinic și legal și scutirea acestuia inclusiv de la plata pagubelor constatate în fondul forestier național. Se consideră că, sancțiunea contravențională aplicată acestuia, este temeinică și legală, a fost aplicată în litera legii și în conformitate cu intenția legiuitorului care a reglementat prin legi speciale materia fondului forestier.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele
potrivit dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța reține
urm ătoarele:
Prin procesele verbale de contravenție atacate s-a reținut neîndeplinirea de către petent a obligației prevăzute de dispozițiile art. 1 din Anexa 1 la HG 483/2006 potrivit cărora în scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. e) din HG 483/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, nerespectarea de către proprietarii de păduri a obligației prevăzute de art. 1 din anexa nr. 1.
Din analiza dispozițiilor legale sus menționate reiese că subiectul activ al contravenției reținute în sarcina petentului trebuie să aibă o calitate specială, respectiv să fie proprietar de pădure, din cuprinsul actului atacat reieșind că petentul a fost pus în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 335/_, acestuia neeliberându-i-se titlu de proprietate. În ceea ce privește natura procesului verbal de punere în posesie, acesta reprezintă un act premergător ce conferă doar un drept virtual de proprietate, care creează raporturi juridice numai între organul administrativ care l-a emis și beneficiar, nu poate fi asimilat, ca valoare probatorie, cu titlu de proprietate ce conferă dreptul real de proprietate asupra terenului, fie acesta cu vegetație forestieră, și care este opozabil "erga omnes"; în cadrul raporturilor juridice civile.
Pe de altă parte în ceea ce privește procesul verbal de constatare a contravenției seria CCS nr.0005662 din_ deși este sancționat contravențional doar petentul se stabilește obligația de a suporta 50% din paguba constatată, în solidar, în sarcina petentului și a numitei Rițiu Melania Terezia deși în procesul-verbal de punere în posesie mai apare menționată o a treia persoană respectiv, Rițiu Octavian. Procesele verbale de contravenție au fost încheiate în mod nelegal în condițiile în care procesul verbal de contravenție seria CCS nr. 0005941/_ fapta a fost săvârșită în perioada mai 2010-_ iar potrivit procesului verbal de contravenție seria CCS nr.0005662/_ fapta a fost săvârșită în perioada_ -_, existând astfel o perioadă (mai 2010-_ ) care se suprapune în cele două procese verbale de contravenție și pentru care petentul a fost sancționat de două ori, ceea ce contravine dispozițiilor OG 2/2001.
Pentru considerentele sus menționate și în absența vreunui motiv de casare sau modificare a hotărârilor acestea vor fi menținute ca legale și temeinice iar recursurile vor fi respinse potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge
ca
nefondate
recursurile declarate de intimatul I.
T.
DE R. S.
ȘI V.
C. N.
, împotriva sentinței civile nr. 1979/_
și a sentinței civile nr. 1980/_ pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
M.
P.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. M.P. / _
Tehnored.C.C.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND C. I.
