Decizia civilă nr. 3235/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3235/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul R. G., împotriva sentinței civile nr. 2041 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE A. DE S.
-N., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare și concluzii.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2041 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului B. -N. s-a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N. și, în consecință:
S-a anulat parțial Decizia nr. 12/_ emisă de CAS B-N, pe care a modificat-o în sensul că:
S-a admis în parte contestația formulată de debitorul contestator R. G. și s-a anulat parțial Decizia de impunere nr. 2238/0_ emisă de C.A.S. B-N în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 344 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate aferentă anului 2005 și a sumei de 676,85 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru neplata contribuției aferente anului 2005.
S-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamant cu privire la sumele stabilite cu titlu de contribuție și majorări de întârziere aferente anilor 2006 și 2007.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității invocată de intimată după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța s-a pronunțat în ședința publică din_ în sensul respingerii acesteia pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.
Pe fondul cauzei
, tribunalul a reținut că prin Decizia de impunere nr. 2238/0_ emisă de C. J. de A. de S. (f. 3-5 dosar_ ), s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de achitare a sumei totale de 2486,25 lei din care 952 lei cu titlu de contribuție datorată la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din activități independente desfășurate în perioada_ -_, iar suma de 1534,25 lei reprezentând majorări de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de contribuție în perioada menționată, calculate începând cu data de_ și până la data de 0_ .
Contestația formulată de reclamant împotriva menționatei decizii de impunere a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 12/_ emisă de C. de A. de S. B. -N. (depusă la filele 20-22 din dosarul curții de Apel
).
Contrar interpretării realizate de reclamant, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și în conformitate cu care are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică veniturilor impozabile realizate în calitate de persoană care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit (din realizarea activității de instruire pentru obținerea permisului auto, activități autorizate de Primarul municipiului B. conform autorizației nr. 1030 din_ (f. 22 dosar).
Totodată, este de menționat că reclamantul nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la plata acestei contribuții conform prevederilor art. 213 alin. 1 din același act normativ sau a persoanelor pentru care contribuția se plătește din alte surse (în speță reclamantul pensionar realizează venituri din pensie superioare plafonului de 740 lei prevăzut de art. 213 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006), sens în care este real că acestuia i se reține contribuția la CASS aferentă veniturilor din pensie (aspect ce rezultă din cuponul de pensie depus în fotocopie la fila 6 dosar_ .
Contrar interpretării realizate de reclamant, temeiul obligației de a plăti contribuția aferentă veniturilor din pensie rezidă în prevederile art. 157 (2^2) ("pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare";), această obligație fiind distinctă de cea care îi incumbă în raport de veniturile realizate din activități
independente, obligație prevăzută de art. 257 alin. 2 lit. b, mai sus citate. Sensul prevederii conținută de teza a II-a a acestui text de lege, potrivit cu care "dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar";, nu este acela prezentat de reclamant (respectiv acela că obligația de plată a contribuției se instituie doar pentru un singur venit în cazul cumulului veniturilor din pensie cu veniturile din activități independente), ci tinde doar la a stabili un plafon minim al cuantumului contribuției în cazul în care singurul venit este cel din activități independente, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară.
Că este așa rezultă și din prevederile exprese ale art. 257 alin. 3 din aceeași Lege nr. 95/2006, care dispune că "în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.";
Potrivit art. 208 alin. 1 și 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de
asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 211 alin. 1 și 2 din aceeași lege, "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, (…), în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. (2) Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România";.
Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în țară. Asigurarea atrage plata unei contribuții, cu anumite excepțiile stricte prevăzute de art. 213.
Obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări.
Încheierea respectivului contract este o obligație derivată din obligativitatea asigurării.
Potrivit art. 257 alin. 1, 2 și 5 și 7 și art. 259, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. În cazul persoanelor ce desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit contribuția se plătește trimestrial sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceștia. Pentru aceștia, obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine asiguraților.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice";.
Potrivit art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 "Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări";.
Conform art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, "În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003
, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație";
Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede masuri de colectare, cât timp reclamantul, care are obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul a mai reținut că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (1) Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede că "(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat. În privința susținerilor reclamantului cu privire la reținerea eronată a perioadei în care a desfășurat activități independente, tribunalul a constatat că
acestea se fondează în parte.
Astfel, în privința contribuției aferentă anului 2005 și a majorărilor de întârziere aferente, acestea au fost imputate în mod nelegal reclamantului, în condițiile în care prin încheierea nr. 1037 din_ pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a constatat dizolvarea persoanei juridice "ȘCOALA DE ȘOFERI R. SRL"; (f. 21), sens în care, în conformitate cu prevederile art. 233 din Legea nr. 31/1990, efectul dizolvării este reprezentat de deschiderea lichidării (cu excepția cazurilor prevăzute de lege în care dizolvarea are loc fără lichidare) iar personalitatea
juridică a societății, chiar dacă se păstrează, aceasta își continuă existența numai pentru operațiunile de lichidare, nemaiputându-se întreprinde operațiuni noi. În atare context, pentru anul 2005, apare ca întemeiată susținerea reclamantului în sensul nerealizării de venituri din activități independente, câtă vreme pentru
această perioadă nu mai exista cadrul legal pentru desfășurarea unor activități aducătoare de venituri.
În privința celorlalte sume imputate reclamantului, tribunalul a constatat că, în ce privește contribuția, aceasta s-a calculat pentru anii 2006 și 2007, fără a se imputa prin urmare o atare contribuție ulterior momentului la care, prin Dispoziția Primarului Municipiului B. nr. 2386/_ (f. 19 verso) s-a dispus anularea, la cerere, a autorizației nr. 1030 obținută la începutul anului 2006 de reclamant în calitate de persoană fizică pentru desfășurarea activităților de instruire pentru obținerea permisului auto. (f. 22), astfel încât, pentru perioada anilor 2006 și 2007, în care această autorizație a fost valabilă, în mod legal s-a imputat reclamantului contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate, precum și majorările de întârziere, calculate până la data de 0_ (data emiterii dispoziției de imputare).
Așadar, pentru considerentele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, dispunând anularea parțială a Deciziei nr. 12/_ emisă de CAS B-N, în sensul că s-a admis în parte contestația formulată de debitorul contestator R. G. și s-a anulat parțial Decizia de impunere nr. 2238/0_ emisă de C.A.S. B-N, înlăturând obligația de plată a sumei de 344 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate aferentă anului 2005 și a sumei de 676,85 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru neplata contribuției aferente anului 2005.
Totodată, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamant cu privire la sumele stabilite cu titlu de contribuție și majorări de întârziere aferente anilor 2006 și 2007.
S-a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. G.
solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul, în esență, că nu a cunoscut faptul ca trebuie sa platească contributiile la CAS pentru activitatea care a desfasurat-o, pe motiv ca plateam lunar din pensie la CAS, nu a fost de rea credinta, daca cunostea acest fapt, achita lunar sau trimestrial sumele cuvenite din sumele obtinute prin munca pe care o desfasura si nu din banii din pensie care îi sunt solicitati acum.
Consideră ca salariatii in drept de la Primaria Municipiului B., care in data cand i-au inmanat autorizatia de instructor, i-au pus in vedere sa merg la organul fiscal si sa se inregistreze, insa de CAS nici nu s-a pomenit, puteau sa mentioneze acest lucru. Cand a depus declaratie la organul fiscal la fel nu i-a spus nimeni ca trebuie sa depună declaratie si la CAS.
CASnu avea nici o rațiune să aștepte 3 ani pentru emiterea deciziei de impunere, atata timp cat singuri declara ca au protocolul cu agentia fiscala si colaboreaza pentru a afla persoanele contribuabile la CAS.
Mai arată reclamantul că nu are internet si nici nu poate sa își permită sa facă abonament la Presa, pentru a afla declaratiile lor.
La varsta sa este bolnav, lunar trebuie sa cumpere medicamente pentru ca trebuie sa le ia zilnic, doctorul de familie i le scrie compensate cand sunt, cand nu sunt, trebuie sa le achite in intregime. Salariatii CAS nu l-au instiintat sa platească la CAS in mod deliberat, pentru că sumele obtinute prin majorari si penalitati sunt cu mult mai mari decat sumele pe care le datora astfel ca sumele totale datorate CAS se dubleaza sau tripleaza si astfel se obtin si beneficii.
In sentinta Tribunalului B. -N. se mentioneaza ca functionarul cu atributii in domenii (al CAS) a procedat conform art. 35 din Ordin 617/2007 emitind decizia de impunere, este de acord ca asta era obligatia lui, dar nu este la
fel daca aceea decizie o emitea in anul 2006 sau in 2007, nu la sfarsitul anului 2010, obligandu-l astfel sa platească penalitati foastre mari.
Solicită a se ține cont de faptul ca reclamantul nu din rea credinta nu a achitat acei bani, ci nu a stiut.
Daca nu se poate anula decizia CAS B. -N., atunci solicită ca Onorata Curte de Apel C. sa anuleze penalitatile si majorarile pentru anii 2006 si 2007 si restul de sume ce se cuvin CAS sa le achite in rate.
Pârâta intimată C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI B. -N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 6-7.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului sunt nefondate.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea obligației principală, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
În ce privește accesoriile, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la_, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s- ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu, anume decizia de impunere, ceea ce în cauză s-a împlinit.
Față de toate considerentele de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs nu sunt fondate și că altele nu au fost puse în discuție din oficiu conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea va respinge ca atare recursul reținând incidența art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R. G. împotriva sentinței civile nr. 2041 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. P. M.
