Sentința civilă nr. 2136/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2136/2013
Ședința publică din data de 08 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. F. B. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta C. M. A., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C. și A. N. DE A. F. - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A J. C. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta C. M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud.C., a solicitat anularea Deciziilor nr.E569/1/_, respectiv a Deciziilor de impunere din oficiu nr.373904/1 și nr.373904/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii.S-a solicitat, de asemenea, suspendarea executarii deciziilor contestate pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anulare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Deciziile de impunere din oficiu nr.373904/1 și nr.373904/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii, s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale principale în cuantum de 2086 lei și accesorii in cuantum de 2221 lei pentru perioada 2006-2011.
Reclamanta a susținut că deciziile de impunere din oficiu emise de pârâtă sunt lovite de nulitate urmare faptului că sunt emise de un organ necompetent și fără respectarea prevederilor art.85 C.pr.fisc.
De asemenea, reclamanta a aratat ca nu are calitatea de asigurat, astfel ca nu datoreaza nicio contributie catre Fondul Nartonal Unic de A. de S. .pe de alta parte atat timp cat deciziile de impunere nu au fost emise si comunicate anual acetsea nu ii sunt opozabile si nu isi pot produce efectele
Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea formulată
, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a arătat că în baza protocolului încheiat între pârâtă și ANAF, C.A.S. C. a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite.
Pârâta a mai arătat că reclamanta nu s-a prezentat cu documentele solicitate, astfel că nu se află in culpă pentru emiterea deciziilor de impunere din oficiu, deoarece singurele informații la acea dată au provenit doar de la ANAF.
Cu privire la legalitatea sumelor calculate, pârâta a arătat că, obligația de plată se naște la data realizării venitului iar reclamanta nu poate fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
La termenul de judecata din data de 19 octombrie 2012 reclamanta, prezenta personal, a declarat ca renunta la acest capat de cerere.Instanta, tinand seama de principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil a luat act prin incheiere de renuntarea la judecata .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr 373/1/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 2086 lei cu titlu de contributii la FNUASS pentru perioada 2006-2011.Prin decizia de impunere nr 373904/2/_ au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii in cuantum de 2221 lei.
Impotriva celor doua decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie administrativa, respinsa de parata prin Decizia nr E 569 din_ .
In ce priveste argumentul privind necompetența Casei de A. de S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale
în sarcina reclamantei,prin emiterea de Decizii de impunere instanta retine ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu
nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare .
Instanta retine, de asemenea, ca Normele metodologice mai sus citate sunt in vigoare si la aceasta data iar legalitatea actului normativ nu a fost supusa cenzurii instantei in cadrul procedurii exceptiei de nelegalitate reglementate de art 4 din Legea nr 554/2004.
Instanta invalideaza, de asemenea, argumentul privind stabilirea obligatiilor fiscale pentru o perioada prescrisa, retinand ca potrivit prevederilor art 91alin si 2 din Codul de procedura fiscala :"; (1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.";
Pe de alta parte, este real ca in conformitate cu prevederile art 98 alin 3 din Codul de procedura fiscala inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale( exceptand contribuabilii mari).Cu toate acestea,conform celei de a doua teze din acelasi articol inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
In conditiile in care reclamanta nu a efectuat plata contributiei datorate la Fondul national unic de asigurari de sanatate, chiar in situaia unei inspectii fiscale aceasta ăutea fi prelungita pe toata perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
In cauza termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 1 ianuarie 2007 urmand a se implini la_, astfel ca nu se poate retine prescriptia pentru creantele stabilite prin deciziile de impunere emise la_ .
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1, 2 si 3 prevede:
In ce priveste obligativitatea achitarii contributiei la FBUASS instanta retine ca Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actului normativ arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Reclamanta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect parata C. de A. de S., prin actele contestate, a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor
Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același Cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acesteia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
În plus, drepturile și obligațiile asiguratilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare, necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare legem. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare, astfel ca nu se poate reține că reclamanta ar fi ținuta numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Pentru considerentele mai sus expuse instanta va respinge actiunea formulata de reclamanta C. M. -A. in contradictoriu cu parata C. de asigurari de
S. a J. C. iar in temeiul art 274 Cod procedura civila va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulta de reclamanta C. M. A. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a J. C. .
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 08 Februarie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. B. M.
Red.tehnored MFB/4 ex/_
