Sentința civilă nr. 16891/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16891/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC G. S. pe pârât M. C. -N. PRIN P., pârât D. DE I. ȘI T. L. A M. C. -N., chemat în garanție C. DE C. A J. C.
, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond ,susținerile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 9 decembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2013 si mai apoi la 23 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta SC G. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. N., a solicitat anularea deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de D. de I. și T. L., prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 2560 lei, cu titlu de diferență impozit pentru semiremorci, majorări în sumă de 911,15 lei și suma de 947 lei pentru anul 2013, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de impunere prin încadrarea corectă a mijlocului de transport și stabilirea unei impozit legal datorat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara a unei semiremorci marca Schmitz și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către C. de
C. a J. C., s-a emis decizia de impunere nr.5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumelor susmenționate.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Cu privire la impozitul stabilit prin Decizia de impunere nr.5203/2013, a arătat că în urma controlului efectuat de C. de C. a J. C. s-a constatat că încadrarea legală pentru stabilirea impozitului pe remorcile și semiremorcile având carte de identitate proprie și care circulă într-o combinație de vehicule s-a stabilit în mod eronat, iar prin Decizia nr.44/2011 emisă de Curtea de C. s-au stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat bugetului local și că această situație se datorează diferențelor de interpretare a prevederilor art.263 alin.5 și 6
C. fiscal.
Reclamanta a apreciat că pentru semiremorca în cauză, omologată individual, având carte de identitate proprie, impozitul se stabilește conform art.263 alin.6 C. fiscal și că decizia de impunere atacată a fost emisă cu încălcarea mai multor principii consacrate în legislația fiscală, și anume dreptul de a fi ascultat, lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului, securitatea juridică, precum și buna credință a reclamantei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a arătat că nu poate obligată la plata majorărilor, deoarece acestea sunt imputabile doar pârâtului, urmare a neglijenței manifestate în forma continuată și după finalizarea controlului din anul 2010.
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/_, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către C. de C. a J. C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
A mai arătat pârâtul că semiremorca deținută de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6
C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M.
C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în
decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241 C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de C., rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de C. a J. C. în Decizia nr.44/_ .
Pârâtul M. C. -N. a formulat cerere de chemare în garanție a Camerei de C. a J. C., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata in garanție să fie obligată să despăgubească pârâtul cu suma reprezentând cheltuielile de judecată aferente acestui litigiu.
Prin întâmpinarea formulată, chemata în garanție Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție în principal, ca fiind inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată și a arătat că in urma controlului efectuat U.A.T. M. C. -N. s-a constatat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale, sens în care s-a emis Decizia nr.44/_ dispunându-se recuperarea acestui prejudiciu.
S-a mai arătat că nu există nici un raport de cauzalitate directă cauză-efect între Curtea de C. și pârât și nici nu s-a transmis nici un drept pârâtului, astfel că nu este temei pentru chemarea în garanție a Curții de C. .
Ulterior, prin completarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicită anularea și a Dispoziției nr.679/_ emisă de P. ul M. C. -N. prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere și că înțelege să cheme în judecată și pe P. ul M. C. -N. care este emitentul dispoziției atacate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. ul M. C. -N. a invocat excepția tardivității contestării Dispoziției nr.679/_ având în vedere că dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de_ și a fost contestată doar la data de_, cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni iar pe fondul cauzei, pârâtul a reiterat solicitările și susținerile din cadrul întâmpinării depuse de pârâtul M. C. -N. .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.679/_ emisă de M. C. -N. - D. de impozite și taxe locale prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei SC G. S. obligația de plata a sumei de 2560 lei reprezentând diferență de impozit pe mijloacele de transport calculată pentru perioada 2008-2012, suma de 911,15 lei majorări și suma de 947 lei pentru anul 2013.
Reclamanta a fost identificata ca titular al obligațiilor fiscale mai sus menționate in calitatea sa de proprietar al semiremorcii având marca Schmitz (sm. Fără ss 3050541).
In ce privește excepția tardivității contestării Dispoziției P. ului nr.679/2013, Tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca si acte care urmează a fi supuse cenzurii instanței si acest act administrativ prin care s-a soluționat contestația administrativă. Clarificarea formală a cererii s-a realizat prin precizarea de acțiune de la fila 115 dosar care face corp comun cu cererea introductivă de instanță, motiv pentru care se va respinge excepția de tardivitate a acțiunii în contencios fiscal.
In cadrul analizei de legalitate a celor doua acte contestate, instanța remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. C. .
Decizia nr. 44/2011 a Curții de C. a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instanței de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr. nr.8294/_ a Curții de Apel C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru terții propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul tranșat prin hotarare, nici reprezentați in acel litigiu. Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situații juridice căreia judecata i-a dat nastere. Hotărârea, prin însăși existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti. Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune unui terț hotărârea judecătorească obținută, ea nu poate opune acestuia însuși conținutul hotărârii, rezultat al dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, întrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioara procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de C. cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul paratilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr. 44/2011 a Curtii de C. .
În perioada fiscală avută in vedere de pârâtul M. C. -N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2013), ipotezei de fapt a speței îi erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit
impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada 2008-_, pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule- autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate. Remorca proprietatea reclamantei nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru "remorci, semiremorci și rulote"; masa totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorca și semiremorca nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
Astfel fiind, se constată că încadrarea fiscală a semiremorcilor proprietatea reclamantei s-a efectuat eronat, pentru stabilirea impozitului datorat pentru aceste vehicule, in perioada 2008-2012, fiind aplicabile prevederile art 263 alin 6 Cod fiscal si nu prevederile art 263 alin 4 Cod fiscal.
La data de_ Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2, potrivit căruia dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva. Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul Cod
civil care stabileste ca legea este aplicabila atât timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este întărită prin consacrarea sa la nivel constitutional, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contravenționale mai favorabile";.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparenta de la principiul neretroactivitatii. Exceptia nu poate fi considerata drept un a veritabila, deoarece normele interpretative nu sunt de natura sa genereze un conflict real de legi. De altfel, orice clarificare ar fi adusa prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator. In acest sens, art 9 alin 2 din Noul cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.Acest text a fost interpretat si in sensul ca norma interpretativa nu mai face corp comun cu cea interpretata si va produce efecte numai pentru viitor.
In condițiile in care ipoteza descrisă de art. 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice modificate la 3 iulie 2012 se verifică integral in cauza de fată (in sensul ca semiremorcile, proprietatea reclamantei sunt prevăzute cu roți și axe fără a avea autopropulsie) acestea se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Prin urmare, întrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul M.
C. -N. apare ca nelegală pentru întreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr. 5203/_ instanța va admite acțiunea si va dispune anularea Dispoziției nr.679//_ a P. ului M. C. -N. și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de M. C. -N. .
In ce privește cererea de chemare în garanție, potrivit prevederilor art. 72 din codul de procedură civilă aceasta are ca scop să asigure celui ce a căzut în pretențiuni posibilitatea de a primi despăgubiri de la persoana de la care a dobândit dreptul. Aceasta ipoteza nu se regăsește în ipoteza de fată astfel ca nu există temei legal pentru admiterea cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de tardivitate a acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC G. S., cu sediul în C. -N.
, A. B. nr.3, ap.31, jud. C., CUI RO 16108948 în contradictoriu cu pârâții
C. N., CUI 4305857 și P. UL M. C. N., ambii cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. .
Dispune anularea Dispoziției P. ului nr. 679/2013 si a Deciziei nr.
5203/2013.
Obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1500 lei.
Respinge cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul de rd.1 privind pe chemata în garanție CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în București, str. Lev Tolstoi nr.22-24, sector 1, CF 4265922.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 Decembrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.AR/tehn.MG 6 ex. 27.01.14
