Decizia civilă nr. 36/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2013
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta-recurentă R. A. M., împotriva sentinței civile nr. 1014/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. SA - C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține recursul în pronunțare.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1014/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de către R. A. M., împotriva procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 0419524, încheiat la data de_, în contradictoriu cu intimatul C. SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., și în consecință s-a dispus anularea în parte a procesului - verbal seria R11 nr. 0419524, încheiat la data de_ de către intimatul CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C. în ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care s-a modificat corespunzător actul atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
La data de_ a fost emis procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției R11 nr. 0419524, prin care s-a constatat că în data de_, ora 16,48, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha Bârgăului, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că
este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța a apreciat că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Deci, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ
de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța a trebuit să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ";Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându- se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal";.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însa, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o serie de criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul "lipsei de antecedență contravențională";, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În speța pendinte, petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator. De reținut este aspectul că sancțiunea aplicată a fost datorată neachiziționării rovinietei, relevant în cauză fiind și principiul care guvernează dreptul român potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem). Pe de altă parte, sancțiunea avertismentului în raport de interesul ocrotit de norma juridică încălcată este o dovadă de clemență care nu se justifică în cauză, instanța apreciind că individualizarea sancțiunii a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator.
Însă, în raport de aspectul că tariful de despăgubire în cuantum de 28 EURO se achită o singură dată, petenta făcând dovada că acest tarif de despăgubire i-a fost imputat printr-un proces - verbal anterior, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională ca fiind fondată, sens în care a dispus anularea în parte a procesului - verbal seria R11 nr. 0419524, încheiat la data de_ de către intimatul CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C. în ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care s-a modificat corespunzător actul atacat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal petenta R. A. M., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria Rll nr. 04l9524 din l4.ll.20ll și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare contravențională a acesteia, și obligarea la plata c/v tarifului de despăgubire iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea recursului făcută printr-un memoriu separat (f.6-8) s-a arătat ,în esență, că prin procesul verbal a fost sancționată pentru o faptă pentru care a mai fost sancționată anterior,
astfel că sunt incidente disp.art.l3 alin.2 teza a II- a din OG nr.2/200l, fiind vorba de o contravenție continuă, pentru care nu poate fi sancționată de mai multe ori, că actul sancționator nu cuprinde mențiunile obligatorii prev.de art.l7 din OG nr.2/200l, respectiv că lipsește sancțiunea agentului constatator, invocând sub acest aspect excepția nulității absolute a actului sancționator, cu precizarea că sancțiunea electronică prev.de L.445/200l se aplică doar asupra înscrisurilor sub semnătură privată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă,
tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr.1259/2001 de către Mihai Vereș cu certificatul nr. 200605167004034B55 din data de 22.l2.2010 emis de Certsign - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică este reglementat în capitolul 2 în cuprinsul articolelor 5-11. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că înscrisurile în formă electronică cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, cu înscrisurile sub semnătură privată, iar între cei care le-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile are același efect ca actul autentic.
Având în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 3 din legea privind semnătura electronică, conform cărora această lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, nici o dispoziție a prezentei legi neputând fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor juridice de drept public cărora li se circumscrie și procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate cu caracter individual întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. Din această perspectivă, procesul-verbal de constatare a contravenție contestat trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, în speță cele prevăzute de OG nr.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Reținând că procesului-verbal de contravenție, ce are natura juridică a unui act administrativ, de drept public, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, atâta vreme cât legiuitorul, prin OG nr. 15/2002, nu a înțeles să deroge sub acest aspect de la dreptul comun în materia contravențiilor, tribunalul apreciază că actul sancționator contestat de petent este lovit de nulitate absolută, acesta fiind întocmit într-o altă formă decât cea prevăzută de lege.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, tribunalul, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art.312 alin.1 teza 1, alin.2 teza 1, alin. 3 teza 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta R. A. M. împotriva sentinței atacate, pe care o va modifica în sensul că se va admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria R 11 nr.04l9524 din l4.ll.2011 întocmit de intimata C. SA - C. și, în consecință, se va constata nulitatea procesului-verbal anterior menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de petenta R. A. M., domiciliată în B., str.l D. nr.3, sc A,ap. 3, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.l0l4 din 06.02.20l2 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr.l3ll7/l90/20ll, pe care o modifică în sensul că :
- admite plângerea contravențională formulată de petenta R. A. M. și constată nulitatea procesului verbal de contravenție seria R 11 nr.04l9524 din l4.ll.2011 întocmit de intimata
C. SA - C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.0l.20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. C. I. | P. | I. U. | A. | R. | P. |
Red/dact UI/CR 2 ex./ 27.03.20l3
Jud.fond: Abrudan O. D.
