Decizia civilă nr. 3877/2013. Comunicare informatii de interes public
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3877/2013
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr. 12293 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții P. C. I. și P. C. I.
, având ca obiect - comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12293 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. V. în contradictoriu cu pârâții P. comunei I. și P. comunei I. .
Pentru a dispune astfel s-a reținut că în ceea ce privește pârâta P. comunei I. conform art.23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice, "Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și
municipale, ca autorități deliberative, ș i pr imar ii,
ca autorități executive
";. Doar
aceste autorități publice au posibilitatea legală de a sta în instanță, în calitate de reclamant sau pârât.
De asemenea, art. 61 din lege prevede că primăria reprezintă o structură funcțională aflată în subordinea primarului pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa, fără personalitate juridică și, pe cale de consecință, fără legitimare procesuală.
Pârâtul P. comunei I., pe de altă parte, nu are nicio atribuție în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legile fondului funciar, iar aspectelor care vizează acordarea drepturilor reglementate de Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și nici a celor prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 din cererile reclamantului li s-a răspuns prin adresele atașate întâmpinării, comunicate reclamantului în cursul procesului, acesta având posibilitatea de a ataca pe fond modalitatea de soluționare a solicitărilor sale în condițiile și
1
termenele prevăzute de legile menționate, la instanța de drept comun reprezentată de Tribunalul Cluj, Secția civilă.
Pentru toate acestea, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și se va respinge prezenta cerere ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii, nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, astfel că, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul arătând că susținerea instanței este greșită dat fiind că a avut un temei de drept, a formulat plângere împotriva Primăriei comunei I. prin care se indică Legea nr.221/2009, plângere făcută în termen procedural având drepturile persoanei pentru a intra în posesia imobilelor din moștenire după părinți ce îi revin conform legii menționate și Legii nr.10/2001. Ca efect al măsurii nu i-a fost restituită suprafața de teren agricolă ocupată pentru interes public și nici nu a obținut despăgubiri prin echivalent pentru terenul agricol preluat abuziv în perioada _
- 22 decembrie 1989. În cazul în care s-a mutat cursul apei legal pe proprietatea privată solicită despăgubiri iar în cazul în care s-a mutat abuziv solicită a primi terenul pe vechiul amplasament conform Legii nr.18/1991 și ulterior Legii nr.247/2005 iar pârâta să fie obligată să prezinte planul parcelar pentru a se vedea unde s-a mutat cursul apei. A adresat primăriei la_ cererea nr.476, iar în 25 aprilie 2012 cererea nr.708 în mod procedural în temeiul Legii nr.554/2004 și a fost nevoit să se adreseze instanței în condițiile acestei legi întrucât nu a intrat în posesia răspunsurilor la acesta.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2012 recurentul a adresat Primăriei I. o cerere prin care arată că în perioada CAP-ului în satul Orman comuna I. s-a ocupat suprafața de 2000 mp teren pentru interes public care îi aparține prin moștenire după părinți lângă fostul teren de fotbal sau fosta magazie a CAP. Suprafața a fost solicitată de tatăl său la_ însă nu s-a răspuns iar ulterior s-a revenit cu cerere la_ și revine și în temeiul Legii nr.2211/2009 art.5. Ulterior recurentul completează reiterând cererea către autoritate iar conform înscrisurilor depuse la dosar fond filele 17,18 se răspunde ultimei adrese făcând cunoscut că nu mai este de adăugat altceva.
În considerarea că nu s-a răspuns, că refuzul este unul nejustificat în condițiile Legii nr.554/2004 recurentul s-a adresat instanței solicitând a fi obligată P. comunei I. și P. comunei I. să răspundă la cererile adresate și respectiv să soluționeze cererile de reconstituire în temeiul legii fondului funciar, Legii nr.100/2001, Legii nr.247/2005 și Legii nr.221/2009.
Potrivit Legii contenciosului administrativ Legii nr.554/2004, art.1 se poate adresa instanței de contencios orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes public legitim de către o autoritate publică printr- un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.
Din norma enunțată reiese că revine calitatea procesuală pasivă autorității publice care emite actul administrativ atacat, sau celei care a vătămat un drept al reclamantului prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal sau prin refuzul expres de soluționare a cererii.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice art.23 autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe, municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive, numai aceste autorități având posibilitatea de a sta în judecată în calitate de reclamant sau pârât. Conform art.77 din același act normativ primăria reprezintă o structură
2
funcțională aflată în subordinea primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele cerute ale colectivității locale, iar primăriei nu îi este conferită nici o atribuție de a soluționa o cerere privind drepturile unei persoane astfel că neavând atribuții proprii în acest sens nu poate sta în judecată în calitate de pârât. Legea nr.18/1991, Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005, Legea nr.221/2009 invocate de recurent nu conferă atribuții primariilor în domeniul legii fondului funciar și prin urmare nu se poate reține calitatea procesuală pasivă a primăriei iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Nici celelalte rețineri ale instanței nu pot fi considerate greșite întrucât conform actelor depuse la dosar s-a răspuns la cerere. Faptul că răspunsul nemulțumește nu poate conduce la concluzia invocată de recurent deoarece conform legii contenciosului art.5 alin.2 nu pot fi atacate pe calea contenciosului actele administrative pentru modificarea și desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură specială. Ori prin legi speciale- legea fondului funciar s-a prevăzut o anumită procedură de contestare chiar și a refuzului în fața instanței civile nu de contencios.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza artr.,312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr. 12293 din 19.XI.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
F. | T. | M. | H. | D. | M. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D. 2 ex./18.04.013
3
