Decizia civilă nr. 3883/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3883/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. Ș. I., împotriva sentinței civile nr. 35 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu A. N. PENTRU P. M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 35 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. Ș.
I. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU P. M. B., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
Prin ordinul nr. 48/_ reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv al Agenției pentru P. M. B. -Năsăud.
Prin decizia nr. 638/_ emisă de Președintele A.N.P.M. s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantului în baza art. 99 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999.
Împotriva deciziei de eliberare din funcție reclamantul a formulat acțiune în anulare înregistrată sub nr._, iar în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea acțiunii în anulare, a formulat prezenta cerere de suspendare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din același act normativ, suspendarea unui act administrativ se poate dispune în condițiile unui caz bine justificat și pentru evitarea producerii unui prejudiciu.
Definițiile legale ale sintagmelor "caz bine justificat"; și evitarea producerii unei "pagube iminente"; sunt menționate la art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004. unde se arată:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative";.
Analiza aprofundată a legalității actului administrativ ce se cere a fi realizată în procedura sumară a unei cereri de suspendare nu este posibilă.
Principalele motive de nelegalitate ale deciziei atacate sunt apreciate de către reclamant ca fiind cele referitoare la inexistența unei reduceri efective a postului, în condițiile în care pentru noua funcție de director executiv, înființată în baza H.G. nr. 100/2012 sunt prevăzute, în proporție covârșitoare, susține reclamantul, atribuții identice cu cele aferente funcției anterioare, iar atribuțiile aferente noii funcții ce nu erau prevăzute pentru cea veche, sunt în realitate, atribuții specifice A.P.M.
În privința acestui aspect, pârâta susține că atribuțiile noului post de director executiv al agenției s-au modificat cu peste 50 % (art.100 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999).
Se constată așadar o poziție divergentă a părților asupra unui aspect esențial al cauzei, respectiv dacă a avut loc o reducere efectivă a postului ocupat de reclamant.
Față de existența principiului legalității actului administrativ, Curtea nu a putut aprecia că aparența legalității ar fi în favoarea reclamantului, deoarece aceasta ar presupune analiza temeiniciei susținerilor reclamantului, mai exact, analiza pe fond a cauzei.
Sumar, așa cum permite art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din același act normativ, Curtea a putut doar reține că agențiile județene pentru protecția mediului, înființate în baza H.G. nr. 918/2010 au fost reorganizate în baza H.G. nr. 1000/2012, deci în baza unui act normativ valabil.
Noul act normativ prevede și funcția de director executiv, iar modul în care au fost respectate dispozițiile specifice cuprinse în Legea nr. 188/1999, referitoare la reorganizarea activității și reducerea unor posturi, vor putea fi analizate doar cu prilejul soluționării fondului.
Referitor la cea de-a doua cerință legală, respectiv iminența unui prejudiciu, Curtea a reținut că reclamantul ocupă un alt post ce i-a fost oferit. S-a reținut că și în prezent reclamantul beneficiază de salariu pentru activitatea efectiv desfășurată, existând pârghii legale pentru acoperirea unui
eventual prejudiciu în situația admiterii cererii de anulare a actului vătămător.
Față de cele menționate, în baza textului legal menționat, s-a respins cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. Ș. I.
, solicitând admiterea recursului în baza disp. art. 312 cod proc. civ., modificarea în totalitate a sentinței civile atacate și în consecință:
să dispuneți suspendarea executării deciziei Președintelui ANPM nr. 638/_ privind eliberarea subsemnatului din funcția publică de conducere de Director Executiv al Agenției Județene pentru P. M. B. -Năsăud și menținerea (reintegrarea) mea în funcția publică deținută, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel Cluj;
să obligați pârâta la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorar de avocat conform chitanței depusă la dosarul cauzei;
să obligați intimata la plata cheltuielor de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei reprezentând onorar de avocat, conform chitanței anexate.
În motivarea recursului reclamantul arată că reanalizând cauza sub toate aspectele, potrivit disp. art. 304/1 cod proc. civ., solicită să seconstate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, a solicitat instanței de fond să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat în dosarul nr._, pentru 4 motive distincte, numerotate ca atare în acțiune: 3 motive de nelegalitate a actului atacat (motivele nr. 1, 3 și 4) și un motiv de netemeinicie (motivul nr. 2).
Este real că legiuitorul a reținut existența prezumției legalității actului administrativ și că în cadrul cererii de suspendare a executării actului administrativ judecata nu poate fi la fel de complexă precum cea de la fondul cauzei, dar instanța fondului a procedat greșit atunci când a dat practic caracter de prezumție absolută principiului legalității actului administrativ.
Simpla opoziție a organului emitent la suspendarea executării actului nu este suficientă pentru respingerea cererii, aceasta având totuși un caracter contencios.
Instanța fondului avea obligația ca, pe baza actelor depuse la dosarul cauzei, să analizeze dacă împrejurările legate de starea de fapt și de drept invocate de reclamant sunt sau nu de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța fondului s-a mulțumit doar să "analizeze" al doilea motiv de ne legalitate invocat (nejustificarea reducerii postului dacă atribuțiile de serviciu nu s-au modificat în proporție de peste 50%), în sensul că a reținut că această verificare se poate face doar la fondul cauzei, și că, în aparență, a avut loc o reoganizare, din moment ce s-au emis acte în acest sens (HG 1000/2012).
Apreciază că instanța de fond avea obligația de a verifica în concret dacă motivele invocate creează sau nu o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Primul motiv invocat și numerotat ca atare, nici măcar nu a fost reținut în considerentele sale de către instanța fondului. În concret, a susținut și susținem în continuare că în cauză nu a avut loc o reorganizare a instituției "din punct de vedere legal, întrucât nu a existat nici o reducere de personal, nu s-a desființat nici un post și în plus, același post a fost reînființat a doua zi.
În concret, potrivit disp. art. 99 al. 1 lit. b din legea 188/1999 rep., eliberarea din funcția publică se dispune în cazul când "autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public". Potrivit disp. art. 100 al. 5 din aceeași lege, "În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării". Prin însăși decizia atacată, la art. 4 se reține înființarea unui nou post, cu denumire identică (Director executiv al Agenției Județene pentru P. M. B. -Năsăud), ce urmează a fi ocupat de o altă persoană. Acest fapt este confirmat prin depunerea la dosarul cauzei, anexat întâmpinării, a deciziei 681/_, prin care o altă persoană va coordona activitatea Agenției județene.
Prin urmare, reducerea personalului nu este una reală, postul fiind de îndată "reînființat", cu aceeași denumire, fiind în fapt postul executiv cel mai înalt în cadrul Agenției Județene (este practic imposibil să desființezi postul cel mai înalt dintr-o instituție, fără să desființezi instituția înseși).
În apărarea sa, intimata a depus la dosarul cauzei actele de "reorganizare" a instituției. Instanța de fond putea și trebuia să observe starea de fapt ce rezulta în mod expres din aceste acte (art. V al. 3 și 4 din OUG 58/2012): anterior eliberării recurentului din funcție, ANPM era organizată în teritoriu în Agenții Județene în județele mai mici și Agenții Regionale în județele mai importante, cu mențiunea că în județele unde existau Agenții Regionale, acestea nu erau "dublate" de Agenții Județene. Prin "reorganizare", Agențiile Regionale au fost "desființate", în fapt redenumite Agenții Județene. Întreg patrimoniul și întreg personalul agențiilor regionale au fost preluate de agențiile județene "nou inființate", personalul fiind încadrat în funcții echivalente celor deținute și păstrându-și drepturile salariale. Prin urmare, așa cum rezultă expres din acte normative, "reorganizarea" ANPM a constat în redenumirea Agențiilor Regionale în Agenții Județene, nici o persoană nefiind disponibilizată. Nu a existat însă nici o modificare în cadrul Agențiilor Județene, cum este cea în speță. Prin urmare, printr-o minimă "pipăire" a fondului cauzei, instanța putea să observe evidența: nu a avut loc o reorganizare în sensul legii (art. 99 al. 1 lit. b din legea 188/99 rep.), în sensul că nu a avut loc nici o reducere de personal și că funcția publică
identică (mai mult decât similară) a fost păstrată, astfel că există o îndoială serioasă asupra legalității actului.
Și a doua critică, chiar dacă doar de temeinicie, era de natură a produce îndoieli serioase asupra legalității actului. Fără ca neapărat instanța fondului să verifice atribuție cu atribuție (deși i s-a pus la dispoziție un tabel comparativ), putea măcar să aplice o prezumție judecătorească: o modificare cu 50% a atribuțiilor ar putea avea loc eventual în situația comasării a două instituții publice cu atribuții diferite, dar este imposibil a avea loc atunci când se cosmetizează o simplă instituție.
Apoi, instanța fondului nu s-a exprimat nici asupra ultimelor două critici de nelegalitate, referitoare la neacordarea unui preaviz efectiv (fapt ce rezultă atât din exprimarea literală a textului deciziei atacate, cât și din faptul transferului atribuțiilor de serviciu către altă persoană începând chiar cu a doua zi eliberării subsemnatului din funcție), cât și la modificarea raporturilor de muncă ale subsemnatului în perioada unui concediu medical legal dovedit cu acte la dosarul cauzei. Și aceste aspecte de ne legalitate puteau și trebuiau a fi apreciate ca fiind de natură a produce o serioasă îndoială asupra legalității actului atacat.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, producerea unui prejudiciu viitor și previzibil, apreciem că instanța de fond a golit de conținut textul legal invocat atunci când a apreciat că subsemnatul realizez în continuare venituri (deși evident mai mici) și că există pârghii legale pentru acoperirea acestui eventual prejudiciu. Întotdeauna există pârghii legale pentru acoperirea unui prejudiciu material. Asta înseamnă că nu mai este cazul să preîntâmpinăm producerea acestui prejudiciu ? Pentru ce s-a mai introdus atunci această posibilitate în lege, dacă instanțele nu o pun în practică?
Apreciind că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate și temeinicie a cererii recurentului, solicită instanței de control judiciar să admită recursul, să modifice în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii cererii acestuia. Subsecvent, se impune acordarea cheltuielilor de judecată, atât la fondul cauzei, cât și în recurs, cheltuieli dovedite cu chitanțele de la dosar.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 martie 2013 pârâta A. N. pentru P. M. B.
, a solicitat respingeți cererea de recurs ca nefondată, și să mențineți hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.35 / 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ în dosarul nr._, ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Totodată, arată că nu trebuiesc confundate dispozițiile art. 100 alin. (4) cu dispozițiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999:
Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.;
Potrivit art. 100 alin. (5) A. N. pentru P. M. nu poate înființa posturi de directori executivi ai agențiilor județene pentru protecția mediului care să aibă aceleași atribuții pe le aveau prin H.G. nr. 918/2010, înainte de reorganizarea făcută prin H.G. nr. 1000/2012 (care a abrogat H.G. nr. 918/2010) și O.U.G. nr. 58/2012.
Prin H.G. nr. 1000/2012 agențiile județene pentru protecția mediului au preluat toate atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului care s-au desființat, precum și o serie de noi atribuții delegate de la A. N. pentru P.
M., acestea concretizându-se în noul Regulament-cadru de Organizare și Funcționare al agenții lor județene pentru protecția mediului, În baza căruia s-a făcut fișa postului pentru funcția publică de conducere de director executiv.
Astfel, A.N.P.M. s-ar afla în culpa dacă, mai devreme de un an de la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1000/2012, ar reînființa agențiile regionale pentru protecția mediului, iar agențiile județene actuale ar reveni la vechile atribuții.
De asemeni, solicită să constatați că, în fapt, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantului.
Astfel, acesta nu a fost eliberat din funcție de director executiv al Agenției pentru P. M. B. -Năsăud începând cu data de_, ci la data încetării incapacității sale temporare de muncă a început să curgă termenul de preaviz de 30 de zile.
Legea nu interzice emiterea deciziei de eliberare din funcție în perioada concediului de boală, ci interzice încetarea raporturilor de serviciu în această perioadă.
Prin adresa Agenției pentru P. M. B. - Năsăud nr. 11232/_
, primită de reclamantul M. Ș. în data de_, i se aduce la cunoștință acestuia că decizia ANPM nr._ 12 va produce efecte începând cu data încetării incapacității temporare de muncă.
Acest lucru s-a întâmplat în fapt, dovadă fiind pontajele lunilor Noiembrie, Decembrie 2012 și Ianuarie 2013.
Din cuprinsul acestora reiese faptul că reclamantul n-a fost eliberat din funcție începând cu data de_ . și nici la momentul când a terminat concediul medical, respectiv_ .
Începând cu data de_, reci amantul s-a aflat în perioadă de preaviz fiind pontat normal.
Eliberarea propriu-zisă din funcție și implicit încetarea raporturilor de serviciu s-ar fi produs cu data de_, data la care expira perioada de preaviz, dacă reclamantul nu și-ar fi exprimat opțiunea de a ocupa o funcție publică vacantă pusă la dispoziție de către A. N. pentru P. M. .
Prin adresa nr. 1/342/MF/_ ANPM a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. - Năsăud.
Prin adresa APM B. - Năsăud nr. 1/_ reclamantul și-a manifestat opțiunea de a ocupa începând cu data de_ funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. - Năsăud, în acest sens ANPM emițând decizia nr. 16/_ prin care reclamantul a fost numit în noua funcție.
Or, după cum se poate observa încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului ca director executiv al APM B. - Năsăud s-a produs în data de_, când a fost numit prin decizia nr. 16/08.0l.2013 în funcția vacantă, pe care a acceptat s-o ocupe, de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. - Năsăud.
De altfel, chiar în cuprinsul adresei APM B. - Năsăud nr. 1/03.0l.2013 reclamantul își manifestă opțiunea de a ocupa funcția vacantă pusă la dispoziție începând cu data de_, data la care se încheie perioada de preaviz, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont.
Totodată, menționeauă că în cuprinsul deciziei ANPM nr. 638/13 .1l.2012 s-a folosit sintagma " începând cu data prezentei se eliberează din funcția de ..... deoarece, începând cu data la care a început să-și producă efectele decizia, reclamantul a încetat să-și mai exercite atribuțiile (obligațiile) de director executiv al agenției pentru protecția mediului, acestea fiind preluate temporar pana la organizarea concursului de către o persoană desemnată de președintele ANPM.
Reclamantul, pe perioada preavizului, a rămas cu o serie de atribuții limitate prevăzute la articolul 5 din actul administrativ atacat.
Cu alte cuvinte, pe perioada preavizului reclamantul nu a mai avut decât o serie de obligații limitate, restul drepturilor păstrându-și-le.
Deci, în fapt, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantului.
În fapt, reclamantului i s-a acordat preaviz, conform art. 2 din decizia nr. 638/_, începând cu data de_, când i-a încetat incapacitatea temporară de muncă, și până la data de 09.0l.2013, când acesta și-a manifestat opțiunea de a ocupa începând cu data de_ funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. - Năsăud, iar ANPM a emis decizia nr. 16/_ prin care reclamantul a fost numit în noua funcție.
Menționează că pe perioada preavizului, reclamantul a fost plătit la nivelul funcției de director executiv.
De altfel, în cadrul procedurilor de reorganizare determinate de intrarea în vigoare a H.G. nr. 1000/2012, ANPM a emis decizii de eliberare din funcție în data de 13 .1l.2011 tuturor directorilor executivi ai agențiilor pentru protecția mediului din subordine, precum și șefilor de serviciu și de birou din cadrul acestor instituții, dar a ținut cont de particularitățile fiecărui caz în parte.
Astfel, încetarea efectivă a raporturilor de serviciu a avut loc la data expirării termenului de preaviz sau la data când aceștia și-au manifestat opțiunea de a ocupa o funcție publică vacantă din cadrul acelei instituții.
În privința neaprobării de către recurentul-reclamant a existenței unei pagube iminente, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii În suspendarea executării actului administrativ contestat, anexând o situație a veniturilor sale, Întocmită de către A. pentru P. M. B. -Năsăud.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că din conținutul dispozițiilor art. 14 corelat cu art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ,
trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrativ prealabile (în ipoteza cererii de suspendare fundamentată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004), sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ (ipoteza suspendării prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004), prezența și dovada existenței unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Instanta de fond, în mod corect a retinut ca, în cauza, nu sunt întrunite cerintele prevazute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ: cazul bine justificat si paguba iminenta.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi reținută daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta are însa numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administra-tiv nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de recurent presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei si nu se circumscriu conditiei prevazute de art.14.
Părerile divergente ale părților litigante cu referire la inexistența unei reduceri efective a postului, la inexistența unei reorganizări efective și legale a instituției, aspecte esențiale ale cauzei, nu pot fi reținute ca fiind caz bine justificat pentru a se reține aparenta nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
A face o analiză chiar și sumară a probelor dosarului așa cum pretinde recurentul ar însemna ca instanța să depășească limitele de analiză în aparență a legalității actului administrativ, de vreme ce la simpla examinare nu s-au reținut aspecte ori împrejurări serioase care să conducă la reținerea unei aparențe de nelegalitate a actului administrativ.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinita în cauza, deoarece prin executarea actului administrativ, recurentului nu i s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat cu atât mai mult cu cât reclamantului recurent i s-a oferit și ocupă în prezent un alt pot pentru care beneficiază de indemnizație corespunzătoare activității desfășurate iar așa cum corect a reținut instanța de fond există pârghii legale pentru acoperirea unui eventual prejudiciu în situația admiterii cererii de anulare a actului administrativ.
În acest context, conform art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor public, în acțiunea în contencios administrativ împotriva actului administrativ, funcționarul public poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public iar la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865
aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va respinge recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 35 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
M. | D. | R. -R. | D. | L. | U. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. D. M.
