Decizia civilă nr. 11716/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11716/2013
Ședința publică din data de 04 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta Ș. G. "D.
C. " împotriva sentinței civile nr. 5817 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M.
B. M. -P. B. M. PRIN P., D. DE V. B. M. și P. M. B.
M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - raport de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 1711/_ emise de Primăria Baia Mare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta a fost restituită la dosar cu mențiunea adresă incorectă.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, conform dovezii aflată la fila 6 din dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimații-pârâți M. B. -
M. și D. de V. au depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Raportat la adresa indicată de către recurent în cuprinsul memoriului de recurs, Curtea apreciază că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, citația fiind emisă la adresa indicată și prin urmare nu se impune revenirea cu citarea recurentei.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin SC. NR. 5817/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._,
a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Ș. G.
D. C. împotriva pârâților M. B. M. -P. B. M. PRIN P., D. DE V. B. M. și P. M. B. M. .
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere următoarele:
Pe baza constatărilor consemnate în Raportul de audit financiar nr. 773/_ încheiat în urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție
bugetară pe anul 2010 (filele 62-65 dosar), raport (însoțit de un proces-verbal de constatare) necontestat de către conducătorul unității verificate, s-a întocmit Decizia nr. 42/_ de către Camera de Conturi Maramureș. Această decizie (filele 56-61 dosar) putea face obiectul unei contestații, însă nu a fost făcută vreo dovadă în acest sens.
Printre măsurile dispuse în această decizie este și aceea a stabilirii prejudiciului cauzat bugetului local de instituțiile subordonate prin nevirarea veniturilor obținute din închirierea bunurilor proprietatea publică aflată în administrarea unităților de învățământ. În acest sens a fost dispusă o inspecție fiscală la Ș. G. D. C. .
Perioada supusă inspecției fiscale a fost_ -_ conform Deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Maramureș și_ -_ conform OG. 92/2003.
S-a constatat faptul că unitatea de învățământ a încasat în această perioadă suma de 19.833, 45 lei, din închirierea bunurilor aparținând domeniului public al M. B. M., aflate în administrarea sa, fără a vira în contul bugetului local vreun anumit procent din această sumă, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Faptul că nu este o hotărâre a consiliului local prin care să se stabilească parte din sumele încasate care ar fi putut fi reținut ca venituri proprii, respectiv parte ce trebuia virată la bugetul local, nu reprezintă o justificare a nerespectării dispozițiilor legale în vigoare, reclamanta fiind obligată eventual să vireze o cotă parte măcar de 50% din veniturile realizate.
Este real că abia la_ (fila 31 dosar) a fost adoptat HCL nr. 182/2011 care a prevăzut că unitățile de învățământ care realizează venituri din chirii rețin 50% din veniturile încasate, diferența urmând să fie virată lunar la bugetul local.
Hotărârea de consiliu local adusă în discuție de reclamantă, HCL nr. 107/2005, face referire exclusiv la veniturile obținute din închirierea sălilor de sport, venituri care oricum nu au fost avute în vedere de inspecția fiscală și care sunt considerate venituri proprii ale instituțiilor de învățământ. Cu ocazia acestei inspecții fiscale, au fost stabilite și obligații fiscale accesorii, respectiv majorări de întârziere în cuantum de 19.170,40 lei pentru perioada_ -_ pentru nevirarea la termen a sumelor datorate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Ș. G.
D. C.
solicitând sa se admită recursul si sa se modifice sentința in sensul admiterii cererii reclamantei. Solicită cheltuieli de judecata atât in fond cat si in recurs.
S-a apreciat de către instanța de fond ca potrivit art. 16 al. 1 si 2 din L. nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publica se fac, dupa caz, venit la bugetul de stat sau local, iar in căzu! in care contractual de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare, cum este cazul reclamantei, aceasta are dreptul sa încaseze din chirie o cota intre 20 - 50% stabilita prin hotărâre a Consiliului Local.
Instanta de fond a pronunțat sentința fara a lua in considerare și fara a analiza corect apărările reclamantei. Astfel a arătat si dovedit ca potrivit art 166 af.6 din Legea învățământului nr. 84/1995, terenurile si clădirile în care isi desfășoară activitatea unitățile de invatamant indiferent de proprietate, dar care se afla in administrarea unităților de invatamant, pot fi închiriate de către acestea in conformitate cu prevederile legale. Pentru aplicarea corecta a prevederilor legale arătate mai sus, M. învățământului a emis Ordinul 3320/1996 in care se arata condițiile in care pot fi efectuate aceste închirieri, printre altele
specificandu-se la art. 20 ca veniturile realizate din activitatea de închiriere vor fi folosite de unitățile de invatamant pentru acoperirea cheltuielilor curente si pentru achiziționarea de mijloace de invatamant.
Rezulta deci a in mod legai reclamanta a închiriat spatiile suplimentare, a încasat si a folosit in mod legal aceste sume.
O astfel de prevedere legala este pe deplin justificata in condițiile in care cunoaștem cu toții ca învățământul este subfinantat în România iar prin veniturile obținute din închirieri s-a creat posibilitatea funcționarii aproximativ normale a unităților de invatamant.
Faptul ca în mod legal a reținut sumele obținute din închirieri rezulta si din hotărârea nr. 107/2005 a Consiliului Local al M. B. M., unde se specifica la art. 3, ca sumele încasate se fac venituri proprii la unitățile de invatamant. Abia prin hotărârea 182/2011 a Consiliului Local, dupa controlul Curții de Conturi, parata face precizarea ca din sumele încasate cu titlu de chirie putem retine cota de 50%, diferența urmând sa o vireze la bugetul local.
In consecința fata de dispozițiile legala arătate, având in vedere si HCL 107/2005 care a fost valabila pana in 2011, solicită a se constata ca in mod legal a reținut si utilizat sumele obținute cu titlu de chirii pentru buna desfășurare a activității din unitatea reclamantă, atâta timp cat nu a fost emisa o HCL alta decât cea cu nr. 107/2005, nici nu putea sa vireze la bugetul local vreun procent din sumele încasate, deoarece nu s-a stabilit de către parate, potrivit dispozițiilor legale, o astfel de pretenție.
In prezent raportat la situația financiara a unitatii școlare reclamante nu va fi niciodată in posibilitatea de a achita suma pretinsa, deoarece pe parcursul încasării sumelor din închirieri acestea au fost folosite de către reclamantă pentru acoperirea cheltuielilor curente si achiziționarea de mijloace de invatamant, iar prin bugetul aprobat anual prin hotărâre de consiliu local, acesta ne asigura doar un nivel minim de subzistenta, fara a dispune de fonduri suplimentare pentru a achita suma pretinsa.
Pentru aceste motive solicită sa se admită recursul așa cum a fost declarat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat M. B. M. - Primăria Baia Mare prin primar - D. de V. B. M.
, a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Problema de drept dedusă judecății vizează îndreptățirea reclamantei recurente - Ș. G. "D. C. ";, în calitate de administrator al unor imobile proprietate publică a M. B. -M. de a-și însuși în totalitate veniturile rezultate din închirierea imobilelor date în folosință.
Potrivit ART. 16 din L. nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică:
"Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publica se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.
In cazul in care contractul de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul sa incaseze din chirie o cota-parte intre 20-50%, stabilita, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al M. Bucuresti sau a consiliului local prin care s-a aprobat inchirierea.";
În speță, prin raportul de inspecție fiscală nr. 5936/_ respectiv prin decizia de impunere nr. 1539 din_ emise de M. B. -M. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată la bugetul local a sumei de 39.000,85 lei cu titlu de venituri din închirieri și majorări de întârziere.
Independent de reglementarea cuprinsă în art. 166 alin. 6 din Legea nr. 84/1995, potrivit căreia terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea
unitățile de învățământ, indiferent de proprietate, care se află în administrarea unităților de învățământ, pot fi închiriate de către acestea în conformitate cu prevederile legale, Curtea validează considerentele avute în vedere de instanța de fond potrivit cărora legea specială în materie - 213/1998 a stabilit în mod expres destinația veniturilor obținute din închirierea bunurilor proprietate publică.
Ordinul nr. 3320/1996 invocat de către recurentă nu poate fi avut în vedere la interpretarea Legii nr. 213/1998 fiind inadmisibil ca o entitate neproprietară a unui imobil să reglementeze în ceea ce privește exercitarea prerogativelor derivate din dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât este vorba de proprietatea publică.
În lipsa unei hotărâri de consiliu local pentru perioada_ -_ (cu excepția închirierilor de săli de sport), în mod corect s-a reținut că toate veniturile obținute din chirii de către unitatea școlară se impun a fi virate către contul bugetului local.
Pentru perioada_ -_ raportat la HCL nr. 182/2011 s-a avut în vedere reținerea de către reclamantă a unui procent de 50% din chiriile încasate.
Nu pot fi analizate criticile recurentei cu privire la subfinanțarea sistemului de învățământ și situația financiară a unității școlare ele excedând obiectului judecății în contencios administrativ.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Ș. G. D. C. împotriva sentinței civile nr. 5817 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ș. G. D. C. împotriva sentinței civile nr. 5817 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
G. , D. C. |
Thred/ M.H.
2 EX./_ /JUD. FOND:S. O.
