Decizia civilă nr. 3981/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3981/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de G. N. DE M., împotriva sentinței civile nr. 1003/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimat O. V., intimat C. G. AL G. N. DE M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Diana Pereș, cu împuternicire aflată la fila 150 din dosarul de fond, în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 26 martie 2013 s-au înregistrat la dosarul cauzei motive de recurs, iar la data de 2 aprilie 2013 s-a înregistrat întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr.2/2013.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar mobil în valoarea de 0,15 lei, după care, i se comunică un exemplar din întâmpinare.
Se solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării de către C.
G. al G. de M. și pentru formularea poziției procesuale raportat la conținutul acesteia.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, reținând că prin întâmpinare nu se relevă aspecte de fond, ci se invocă excepția nulității recursului, excepție pe care Curtea o pune în discuție.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției ca nefondată, recurenta a invocat dispozițiile art. 306 alin 2 și 3 C.pr.civ., în contextul în care recursul declarat de centrează în jurul ideii conform căreia prima instanță nu a
fost competentă material, motiv de recurs de ordine publică.
Curtea, raportat la susținerile reprezentantului recurentei și motivele de recurs invocate, respinge excepția nulității recursului, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 306 alin 2 C.pr.civ., în privința criticilor din recurs care se circumscriu acestui motiv de nelegalitate.
Reprezentanta recurentei depune o serie de înscrisuri în susținerea excepției de ordine publică invocate și arată, la solicitarea Curții, că în primă instanță competența ar fi fost a tribunalului, secția de contencios administrativ.
Fiind puse în discuție de către Curte incidența prev. art. 304 pct. 3 teza finală C.pr.civ., reprezentanta recurentei arată că sentința atacată a fost
pronunțată de o instanță necompetentă, cu nerespectarea prevederilor art. 3041coroborate cu art. 1591C.pr.civ., motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
Cutea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1003/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul O. V. în contradictoriu cu pârâții C. G. AL G. N. DE M., C. G. AL G. N. DE M. și în consecință:
S-a dispus suspendarea executării deciziei nr.722 din_ emisă de C.
G. al G. de M. până la pronunțarea instanței de fond.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 301 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.722/_ emisă de către C. G. al G. N. de
s-a dispus sancționarea reclamantului cu destituirea din funcția publică de execuție de comisar, clasa 1, grad profesional superior, clasa 59 de salarizare, gradația 5 la C. Județean Sălaj din cadrul C. ui Regional Cluj al G.
de M. .
Potrivit reclamantului, actul administrativ contestat ar fi fost emis de o instituție necompetentă, raportat la instituția în care lucra reclamantul și la Organigrama G. N. de M. .
Datorită acestui aspect legat de competența emiterii actului a cărei suspendare se solicită se pune la îndoială legalitatea acestuia.
Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legala prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,,.
Paguba iminentă apare așadar în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Așa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, prin decizia a cărei suspendare se solicită a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului.
Reclamantul este singurul care realizează venituri în familie, soția acestuia fiind pensionară, ei având în întreținere un fiu care a fost încadrat în gradul I de invaliditate cu caracter permanent.
Această împrejurare creează în mod cert o pagubă iminentă reclamantului de natură patrimonială, respectiv lipsirea de indemnizația pe care o primea ca funcționar.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că ar veni în acord cu Recomandarea nr. R(89)8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G. N. DE M. - C.
G.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În susținerea recursului, a fost invocată exceptia necompetentei de ordine publică a instanței pentru motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civilă: cand instanta a incălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nulității de art. 105 alin. 2" coroborat cu disp. art 105 alin. 1. a disp. art.159 pct.
2 C.proc.civilă cand pricina este de competenta unei instante de alt grad si a disp. art. 306 alin. 2 si alin. 3 C.proc. civilă, pentru urmatoarele considerente:
Cererea de suspendare formulată de intimat vizează suspendarea executării Deciziei nr. 722/_ emisă de C. G. al G. N. de M., in baza căreia s-a dispus destituirea din funcție ca sancțiune disciplinară, constatată de altfel de către instanță.
În vederea stabilirii sancțiunii disciplinare, in prealabil, a avut loc o cercetare administrativă a abaterii disciplinare săvârșite de intimat, asa cum impun dispozițiile HG nr. 1344/2007 privind Normele de organizare si funcționare a Comisiilor de disciplină si Legea nr. 188/1999 republicată.
Solicită a observa că "destituirea din functie" este prevăzută in Legea nr.
188/1999 republicată, sub două forme:
sancțiune disciplinară conform art. 77 al. 3 lit. e) și
modalitate de încetare a raportului de serviciu, conform art. 97 lit. d)
Solicită a constata că toate sancțiunile disciplinare enumerate la art. 77 alin.3 din Legea nr. 188/1999 republicată, deci inclusiv "destituirea din functie" se contestă in temeiul disp. art. 80 din prezenta lege, pe când "destituirea din functie" ca modalitate de "incetare a raportului de serviciu" prevăzută la art. 97 se contestă in temeiul art. 106 alin.1 din prezenta lege.
Prin urmare, reținând intenția certă a legiuitorului, soluționarea oricărei sancțiuni disciplinare, urmează procedura de drept comun și nu procedura contenciosului administrativ, prevazută de Legea nr. 554/2004. Așadar, reclamantul trebuia sa respecte disp. art. 80 din Legea nr. 188/1999 republicată, termenul de contestare împotriva deciziei de sancționare disciplinară fiind de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Învederează că intimatul a contestat decizia nr. 722/_ în data de _
, in dosarul nr._, apreciind greșit că procedura legală care trebuie urmată este cea prevăzută de Legea nr. 554/2004 și omite disp. art. 80 din Legea nr.188/1999 republicată.
Având in vedere argumentele întemeiate și legale invocate, susține că sentința civilă nr. 1003/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 722/_ este nulă, fiind dată de o instanță necompetentă.
Deși inițial instanța reține corect sancțiunea disciplinară, ulterior reține încetarea intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului- (pg. 5, alin.5 din sentința civilă). Instanța face confuzie între textele legale din Legea nr. 188/1999 republicată, care prevăd destituirea din funcția publică ca sancțiune disciplinară și destituirea din funcția publică ca încetare a raportului de serviciu, fiecare destituire din funcție, fiind încadrată la alt articol de lege, urmând o anumită procedură legală de contestare.
Avand in vedere ca e o sancțiune disciplinară, așa cum a precizat anterior, nu intervine aplicarea Legii nr. 554/2004, deci nu poate fi vorba de "caz bine justificat" si nici de "prevenirea unei pagube iminente", acestea fiind clar definite doar in legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Mai mult de atât, soția intimatului beneficiază de pensie iar fiului acestuia de pensie de invaliditate de gr. I astfel, nu se poate reține că intimatul este singurul întreținător al familiei.
De asemenea, intimatul nu face dovada că este întreținătorul fiului său cu grad de invaliditate, neprezentând instanței certificatul eliberat in acest sens, de
către Direcția persoanelor cu handicap din cadrul Direcției G. e a protecției persoanelor cu handicap.
In concluzie, reținând prevederile legale, argumentele temeinice constatate de Curtea de Apel prin Decizia nr. 9985/2012, solicită să se admită recursul și să se caseze sentința civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul O.
V., a chemat în judecată pârâții C. G. al G. N. de M. și C.
G. al G. N. de M., prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei nr.722/_ emise de către C. G. al G. N. de M., până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ contestat.
În motivarea cererii arată că prin Decizia nr.722/_ emisă de către C.
G. al G. N. de M. s-a dispus sancționarea reclamantului cu destituirea din funcția publică de execuție de comisar, clasa 1, grad profesional superior, clasa 59 de salarizare, gradația 5 la C. Județean Sălaj din cadrul
C. ui Regional Cluj al G. N. de M. .
Prin sentința atacată, acțiunea a fost admisă, prima instanță reținând că potrivit reclamantului, actul administrativ contestat ar fi fost emis de o instituție necompetentă, raportat la instituția în care lucra reclamantul și la organigrama G. N. de M., perspectivă din care se pune la îndoială legalitatea lui.
În ceea ce privește paguba iminentă, s-a constatat că reclamantul este singurul care realizează venituri în familie, soția acestuia fiind pensionară, ei având în întreținere un fiu care a fost încadrat în gradul I de invaliditate cu caracter permanent.
Prin motivele de recurs invocate în baza prev. art. 306 alin. 2 C.pr.civ., astfel cum au fost ele circumstanțiate la acest termen, ca urmare a lămuririlor solicitate de instanță, pârâta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente-Tribunalul Sălaj-ca instanță specializată în materia contenciosului administrativ, relevând că ea a fost dată cu încălcarea normelor imperative de competență în această materie.
O primă precizare considerată necesară în acest context este cea referitoare la împrejurarea că, deși o parte din argumentele invocate în memoriul de recurs par să conveargă spre ideea inadmisibilității cererii, pârâta contestând însuși faptul că prevederile Legii nr. 554/2004 ar constitui sediul materiei, raportat la cele învederate de reprezentanta recurentului la acest termen, Curtea reține că o astfel de poziție nu a mai fost susținută.
Plecând de la aceste premise, instanța de recurs ia act de faptul că motivul de recurs privitor la necompetența Curții de Apel Cluj în soluționarea cauzei în primă instanță nu poate fi validat, în contextul în care nu au fost respectate de către recurentă prev. art. 304 pct. 3, teza finală, rap. la cele ale art. 159 indice 1 alin. 2 C.pr.civ., în sensul în care necompetența primei instanțe în soluționarea cererii nu a fost invocată în fața acesteia, la prima zi de înfățișare, sau cel mai târziu până la începerea dezbaterilor asupra fondului.
Cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi fost prezent acest motiv de nelegalitate, în condițiile în care pârâtul nu a făcut uz de aceste prevederi și nu a invocat, în condiții procedurale, excepția de necompetență a primei instanțe, orice critică din recurs care vizează aceleași aspecte nu poate fi analizată, legiuitorul apreciind că dezideratul asigurării celerității judecății primează în astfel de cazuri.
Constatând și că celelalte critici din recurs, care vizează fondul cauzei, nu au fost invocate în termenul legal, raportat la prev. art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306
alin. 1 C.pr.civ., art. 14 alin. 4 din LCA, Curtea fiind astfel dispensată de analiza lor, în contextul în care intimatul a invocat excepția nulității recursului, iar instanța a limitat dezbaterile conform celor menționate în practica, calea de atac declarată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de G. N. DE M., împotriva sentinței civile nr. 1003/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. B. | Judecător, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: DP
