Decizia civilă nr. 4229/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4229/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC C. S. împotriva sentinței civile nr. 1297/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, privind și pe intimat SC LS, intimat P. M. B. M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Borcuti G. în reprezentarea intereselor intimatei-reclamante SC LS, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 9 aprilie 2013 s-a înregistrat întâmpinare formulată de intimata LS, iar la 12 aprilie 2012, întâmpinare formulată de Municipiul B. M. .
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.
14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la suspendarea provizorie a actului administrativ atacat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. .297 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul P. M. B. M. .
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC LS B. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. B. M. și SC C. S. B. M. și în consecință, s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr. 470/_ emisă de P. M. B. M. până la soluționarea pe fond a dosarului nr. 1517/10072013 aflat pe rolul T. ui Maramureș, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 1010 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara spațiului situat în B. M., B-dul T. nr. 8, parter, conform CF nr. 10956/parter B. M. .
Prin autorizația de construire nr. 470/0_ emisă de P. M. B.
M. au fost autorizate executarea lucrărilor de construire pentru extindere spațiu situat la etajul 1 al imobilului situat în B. M., B-dul T. nr. 8, pentru amenajare birouri în baza documentației tehnice nr. 1/2012, spațiu aflat în proprietatea pârâtei SC C. S. .
La baza acesteia a stat și certificatul de urbanism nr. 582/_ (f.28 la dosar), unde, la rubrica "regim juridic și economic"; se evidențiază existența imobilului P+1 compus din: la parter spațiu comercial (fosta cofetărie L. ) iar la et.1 sediu firmă-proprietatea pârâtei SC C. S. .
În aceste condiții tribunalul a reținut că reclamanta își justifică atât calitatea procesuală activă cât și interesul în prezentul litigiu deoarece din documentația depusă la dosar și din actele de proprietate rezultă că aceasta deține în proprietate spațiul comercial deasupra căruia se construiește, urmărind prin demersul judiciar să-și protejeze dreptul de proprietate.
Reclamanta a invocat ca motiv de nelegalitate a autorizației de construire dispozițiile Anexei nr. 1 pct. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991 modificată, respectiv lipsa acordul vecinilor, textul de lege invocat vizând necesitatea acestui acord în cazul clădirilor noi adiacente construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, pentru prima ipoteză ori clădirile noi cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, pentru ultima ipoteză a textului.
Nu stă în posibilitatea instanței investite cu soluționarea unei cereri de suspendare să constate că lipsa acordului vecinilor este sau nu este un motiv întemeiat de anulare a actului administrativ atacat.
Însă, din fotografiile depuse la dosar coroborat cu documentația (planurile) ce a stat la baza autorizației, rezultă fără dubii faptul că spațiul de la parter aparține reclamantei iar etajul pârâtei, etaj supus reamenajării din sediu firmă în spații de birouri și extindere, șarpanta fiind unul din elementele comune celor două spații, suferind modificări.
Deși declarația martorului P. a Ciprian M. I. - fiul administratorului reclamantei, audiat în cauză, ce evidențiază degradarea spațiului reclamantei urmarea lucrărilor de construcții demarate de pârâtă, atât prin infiltrațiile de apă apărute după modificarea șarpantei cât și prin crăpăturile din tencuială ivite, apare ca fiind subiectivă, starea de fapt este relevată din fotografia de la fila 131 din care rezultă existența construcției noi din cărămidă roșie, netencuită și modificarea șarpantei, element comun spațiilor, fapt necontestat.
Legea contenciosului pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță prin dispozițiile art.14 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competentă să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Același act normativ cu privire la paguba iminentă o definește ca fiind prejudiciul material dar previzibil iar cu privire la cazul bine justificat îl definește ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare trebuie să se rezume la o verificare sumară a actului administrativ și a documentelor care stau la baza acestuia și să constate dacă în cauză există o îndoială asupra legalității acestuia. Prin urmare instanța nu trebuie să facă aprecieri cu privire la nelegalitatea actului administrativ și nici să analizeze acest act din perspectiva
motivelor de nelegalitate ci doar să facă o verificare sumară constatând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea lui iar dacă această îndoială există, se impune admiterea unei cereri de suspendare.
Constatând că se invocă lipsa acordului vecinului, raportat la împrejurarea că există o normă legală ce prevede obligativitatea acordului proprietarilor vecini în anumite situații și condiții concrete, față de situația de fapt, instanța apreciază că este mai prudent să dispună suspendarea actului administrativ atacat, întrucât acesta, prin natura lui, își desfășoară efectele în timp, cu caracter ireversibil, în sensul că, în baza lui se intervine și asupra unor elemente comune celor două spații, cu posibile consecințe dăunătoare asupra imobilului reclamantei dacă ar fi necesare măsuri de intervenție pentru protejarea imobilului iar acestea nu se iau, astfel că pretinsul prejudiciu material, viitor si previzibil ar fi greu de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal, existând astfel o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Pentru aceste motive și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța de fond a admis cererea și a dispus suspendarea executării autorizației de construire până la soluționarea pe fond a dosarului_ aflat pe rolul tribunalului.
În baza art.274 cod pr.civ. au fost obligațipârâții să plătească reclamantei suma de 1010 lei cheltuieli de judecată justificate prin onorariul avocațial și taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S.C. C. S.R.L. B. M. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii reclamantei privind suspendarea actului administrativ nr. 470/0_ - autorizație de construire emisă de P. M.
B. M. - ca nefondată, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.14.alin.l din Legea 554/2004. Astfel, pentru a fi admisă suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a fi făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin.l din Legea nr.554/2004, adică cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, intimata -reclamantă a invocat, în esență, faptul că nu există acordul său pentru executarea acestor lucrări, acord care a fost omis să fie cerut de P. M. B. M. . Acest aspect ține de legalitatea actului administrativ ce poate fi analizată numai în cadrul unei acțiuni în anulare, întrucât în cazul unei cereri de suspendare a executării, instanța investită cu o astfel de cerere nu poate realiza o prejudecare a fondului.
A mai precizat pârâta, în practica constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În altă ordine de idei, a mai arătat pârâta, din dispozițiile art. 2 alin.I lit. "s" din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, dar probele administrate în cauză nu dovedesc îndeplinirea acestei condiții. astfel, declarația martorului P. a Ciprian M. I. nu poate fi avută în vedere, aceasta fiind fiul administratorului reclamantei. Pozele depuse la dosar sunt acte unilaterale ale reclamantei care nu evidențiază nici un prejudiciu și nici nu pot fi raportate la o anumită dată. Crăpăturile evidențiate în tencuială sau
afectarea unei porțiuni din zugrăveală nu evidențiază un prejudiciu produs de societatea noastră și nici nu s-a dovedit că au fost produse de pârâtă.
Pârâta susține că este de reținut și faptul că imobilul din speță a fost un spațiu comercial, pe care l-a cumpărat în procedura de vânzare la licitație, pentru o societate aflată în faliment, iar spațiul care este situat la etaj se recopartimentează ca spațiu de birouri fără a i se aduce nici o modificare la structura de rezistență. Partea din spate imobilului reprezintă o extindere pe terenul concesionat de la Municipiul B. M. conform contractului de concesiune și rezultă din probele administrate că pârâta nu folosește ziduri comune cu proprietatea intimatei reclamante.
Față de cele de mai sus, se apreciază de către pârâtă că reclamanta nu a făcut dovada incidenței în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 55412004, motiv pentru care solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin sentința civilă nr. 1297 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul P. M. B. M. .
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC LS B. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. B. M. și SC C. S. B. M. și în consecință, s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr. 470/_ emisă de P. M. B. M. până la soluționarea pe fond a dosarului nr. 1517/10072013 aflat pe rolul T. ui Maramureș, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 1010 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta este proprietara spațiului situat în B. M., B-dul T. nr. 8,
parter
, conform CF nr. 10956/parter B. M. .
Prin autorizația de construire nr. 470/0_ emisă de P. M. B.
M. au fost autorizate executarea lucrărilor de construire pentru extindere spațiu situat la etajul 1 al imobilului situat în B. M., B-dul T. nr. 8, pentru amenajare birouri în baza documentației tehnice nr. 1/2012, spațiu aflat în proprietatea pârâtei SC C. S. .
La baza acesteia a stat și certificatul de urbanism nr. 582/_ (f.28 la dosar fond), unde, la rubrica "regim juridic și economic"; se evidențiază existența imobilului P+1 compus din: la parter spațiu comercial (fosta cofetărie L. ) iar la et.1 sediu firmă-proprietatea pârâtei SC C. S. .
În aceste condiții corect a retinut tribunalul că reclamanta justifică atât calitatea procesuală activă cât și interesul în prezentul litigiu deoarece din documentația depusă la dosar și din actele de proprietate rezultă că aceasta deține în proprietate spațiul comercial deasupra căruia se construiește, urmărind prin demersul judiciar să-și protejeze dreptul de proprietate.
Reclamanta a invocat ca motiv de nelegalitate a autorizației de construire dispozițiile Anexei nr. 1 pct. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991 modificată, respectiv lipsa acordul vecinilor, textul de lege invocat vizând necesitatea acestui acord în cazul clădirilor noi adiacente construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, pentru prima ipoteză ori clădirile noi cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, pentru ultima ipoteză a textului.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Tocmai prin creearea unei îndoieli serioase a prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ se justifică suspendarea efectelor actului contestat.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Curtea făcând un examen de aparență a legalității actului administrativ contestat cât prin prisma motivelor evocate către reclamant și prin prisma apărărilor formulate de pârât, reține că actul ce face obiectul cererii de suspendare este susceptibil să satisfacă exigența impusă de lege.
Altfel spus, din prezentarea motivelor care ar justifica suspendarea executării actului, Curtea a identificat împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.
Constatând că se invocă lipsa acordului vecinului, raportat la împrejurarea că există o normă legală ce prevede obligativitatea acordului proprietarilor vecini în anumite situații și condiții concrete, față de situația de fapt, prima instanța in mod corect a apreciat că este mai prudent să dispună suspendarea actului administrativ atacat, întrucât acesta, prin natura lui, își desfășoară efectele în
timp, cu caracter ireversibil, în sensul că, în baza lui se intervine și asupra unor elemente comune celor două spații, cu posibile consecințe dăunătoare asupra imobilului reclamantei dacă ar fi necesare măsuri de intervenție pentru protejarea imobilului iar acestea nu se iau, astfel că pretinsul prejudiciu material, viitor si previzibil ar fi greu de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal, existând astfel o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
F. a de cele ce preced curtea potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 274 cod pr civ va respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1.297 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o va menține în întregime.
Va obliga recurenta să plătească intimatei S.C. LSR.L. B. M., suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1.297 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. LSR.L. B. M., suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
G. , A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. G. .
