Decizia civilă nr. 471/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471/R
Ședința publică din 26 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent D.
N., domiciliat în C., nr. 205, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 11326 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ MARAMUREȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11326/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul D.
în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. ca neîntemeiată și s-a menținut procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1919254/_ întocmit de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr. 1919254/_, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 64 din Legea nr. 136/1995, pentru încălcarea dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995, reținându-se că la data de_, ora 22:00, a condus tractorul marca Fiat cu număr de înregistrare MM 0062 fiind implicat într-un accident rutier soldat cu pagube materiale, fără să aibă polița de asigurare pentru răspundere civilă (RCA).
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, instanta constată că procesul-verbal respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât acesta conține mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnatura agentului constatator.
Referitor la susținerea petentului în sensul că fapta a fost constatată după șase zile, instanța reține că potrivit art. 13alin. 1 din OG 2/2001 sancțiunea amenzii contravenționale poate fi aplicată în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că locul faptei nu este indicat cu precizie, instanta apreciază că agentul constatator a individualizat suficient locul faptei, și anume DJ 182 B Săcălășeni.
Totodată, instanta apreciază că fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție conține suficiente elemente pentru individualizarea sa, astfel încât susținerile petentului în sensul nulității procesului-verbal de contravenție sunt socotite de instanță ca neîntemeiate.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile acestuia, instanta constată că acesta nu se numără printre cazurile de nulitate absolută expresă, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. În acest caz devin incidente prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, care fac trimitere la dispozitiile codului de procedură civilă, inclusiv la regimul nulităților virtuale. Astfel, având în vedere art. 105 alin. 2 Cpc, nulitatea procesului-verbal de contraventie se va putea constata numai în ipoteza în care petentul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, petentul nu a dovedit vreo vătămare în acest sens. Mai mult, instanța reține că petentul a putut formula obiecțiuni prin plângerea contravențională, care reprezintă cea mai energică manifestare a dreptului de a formula obiecțiuni, astfel încât nu a fost vătămat în niciun fel în conținutul acestui drept.
Prin urmare, raportat la dispozitiile OG nr. 2/2001, instanta constată că procesul-verbal de contraventie contestat a fost în mod legal întocmit.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
În același sens, instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contraventională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui
proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în aceasta cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii constituie contraventie și este sancționată de art. 64 din acelasi act normativ cu amenda cuprinsă între 1000 si 2000 lei, precum și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Petentul nu a făcut dovada deținerii asigurării obligatorii RCA, drept pentru care instanța constată că starea de fapt redată în cuprinsul procesului- verbal este conformă cu realitatea. Mai mult, petentul a recunoscut, prin intermediul plângerii formulate, că polița de asigurare îi expirase, urmând ca la primirea pensiei să plătească o altă asigurare.
Sub aspectul individualizării sancțiunii amenzii aplicate, instanța a constatat că aceasta respectă prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv este aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Instanța a apreciat că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, petentul fiind implicat într-un accident rutier soldat cu avarii materiale, care nu vor putea fi reparate de societatea de asigurare în cazul stabilirii vinovăției în sarcina acestuia. Totodată, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada unor împrejurări particulare de săvârșire a faptei, care să releve existența unui grad de pericol social concret redus al faptei și care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
Petentul D. N. a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea recursului, petentul critică sentința sub următoarele aspecte:
În procesul-verbal de contravenție se reține că fapta a fost comisă la data de_ orele 22 dar a fost constatată după 6 zile, respectiv la data de_ . Aceeași faptă a fost "tratată"; ca accident rutier inițial, respectiv unul din care au rezultat victime pentru care se punea problema cercetării pentru vătămare corporală; niciodată nu a rezultat din desfășurarea evenimentelor și a anchetei că recurentul ar fi vinovat de producerea accidentului, ceea ce a determinat atitudinea organului de poliție de a găsi o soluție de compromis prin amendarea sa. Procesul verbal nu indică cu precizie locul locul unde s-a comis contravenția - DJ 182 B KM și are inserată mențiunea că a fost implicat cu tractorul într-un incident soldat cu pagube materiale însă nu se precizează cui sau dacă vina îi aparține în producerea acestor pagube.
Recurentul susține că a solicitat ca în cuprinsul procesului verbal să fie consemnate obiecțiunile sale, însă i s-a spus să le precizeze în instanță, pe procesul verbal făcându-se mențiunea faptului că nu are obiecțiuni.
Instanța de fond a respins proba cu martorii propuși cu care recurentul intenționa să probeze motivele deplasării în câmp, lipsa mijloacelor materiale de trai (datorate bolilor grave, dovedite cu înscrisuri), precum și faptul că organele de poliție nu i-au dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni și nici nu au consemnat acest fapt, dimpotrivă contrariul.
Înlocuirea amenzii cu avertisment este motivată de către recurent prin aceea că este pensionar de boală cu un venit foarte mic, unic întreținător de familie, iar polița de asigurare îi expirase, urmând ca la primirea pensiei să plătească o altă asigurare, lucru pe care l-a și realizat. În aprecierea caracterului faptei și eventual al pericolului social a acestuia recurentul a solicitat să se țină cont de faptul că s-a deplasat pe o lungime de circa 200 metri pe DJ 182 B pentru treburi agricole și nu pentru a se plimba, iar responsabilitatea producerii accidentului nu îi aparține, deoarece conducătorul auto care venea din spate trebuia să vadă că a semnalizat cu tractorul deoarece semnalizarea se afla în partea superioară a tractorului.
Criticile formulate au fost analizat potrivit art. 304 pct.9 și 304 indice 1C.pr.civ..
In probațiune, s-a încuviințat la cererea recurentului, proba cu înscrisurile depuse la filele 10-24 din dosarul de recurs.
Intimatul I.P.J. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul potrivit motivelor pe care se întemeiază, T.
constată următoarele:
Prima instanță a respins în mod corect ca nefondate motivele de nulitate a procesului verbal invocate în fața sa, nesubzistând nici una dintre cauzele care sancționează nerespectarea cerințelor de ordin procedural referitoare la descriere eronată a faptei și încheierea procesului verbal după un interval de 6 zile de la data la care a fost constatată.
O.G. nr. 2/2001 nu impune încheierea instantanee a procesului verbal iar intervalul de timp de 6 zile este unul rezonabil.
In ceea ce privește descrierea eronată a faptei, T. reține că față de specificul contravenției prevăzute de art. 48 și 64 din Legea nr. 136/1995, a cărei săvârșire a fost recunoscută de către recurentul-petent atât în primă instanță cât și în recurs, nu este esențială verificarea realității implicării recurentului într-un accident rutier, mențiune înscrisă în cuprinsul procesului verbal.
Pentru calificarea contravențională a faptei textul art. 48 și 64 din Legea nr. 136/1995 nu distinge dacă proprietarul vehiculului a fost sau nu implicat într-un eveniment rutier sau nu a respectat una dintre regulile de circulație prescrise de lege.
Pentru angajarea răspunderii contravenționale este suficientă nerespectarea obligației de a circula pe drumurile publice fără a încheia contract de asigurare și nu prezintă relevanță în ce condiții se constată fapta.
reține că excede cadrului procesual stabilit prin art. 34 din O.G. nr. 2/2001 verificarea și stabilirea împrejurărilor în care recurentul-petent a fost implicat sau nu într-un accident rutier. Toate aceste chestiuni pot fi lămurite numai într-o altă procedură judiciară, cu participarea tuturor persoanelor interesate și nu poate fi tranșată în prezenta cauză.
Având în vedere rațiunea pentru care legiuitorul a instituit RCA, ca un mijloc de garanție menit să asigure protecția victimelor accidentelor rutiere, gravitatea generică a faptei este ridicată iar atenuarea răspunderii contravenționale se justifică numai în condiții speciale.
Contrar argumentelor și interpretării aduse de către recurentul-petent, T. apreciază că starea sănătății acestuia, confirmată de înscrisurile noi depuse în recurs, constituie o circumstanță agravantă în ceea ce privește pericolul social ridicat al faptei. Afecțiunile medicale care au determinat reducerea la jumătate a capacității de muncă, fără însă a justifica incidența cauzei exoneratoare de răspundere a lipsei discernământului, nu sunt în legătură cauzală directă cu săvârșirea contravenției dar impuneau din partea recurentului-petent o diligență crescută în a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege pentru a preîntâmpina orice situație în care un eventual eveniment rutier ar atrage cauzarea de daune față de terțe persoane.
Din aceeași perspectivă și situația materială a recurentului-petent care este beneficiarul unei pensii de 472 lei (f.14) are efect agravant, față de nivelul redus al veniturilor recurentului-petent și lipsa de diligență manifestată în îndeplinirea obligațiilor de conducător auto. Cuantumul ridicat al amenzii comparativ cu nivelul pensiei nu poate justifica unilateral înlocuirea cu avertisment iar disproporția nu este considerabilă pentru a afecta asigurarea condițiilor de existență ale recurentului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civilă, T. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent D. N., domiciliat în C., nr. 205, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 11326 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în dosarul cu nr. de mai sus.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. M.H. / _
Tehnored.C.C.-_ ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. Ș.
