Decizia civilă nr. 512/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 512/R
Ședința publică din 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. O.
J. ecător A. C. O.
J. ecător V. I.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-contestator C.
I., domiciliat în Moisei, nr. 569, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1996/2012 pronunțată de J. ecătoria V. de S., jud. M., în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P.
M., A. F. P. VIȘERU DE S., C. J. DE P. M. -C.
L. DE P. S. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 1996 din_ J. ecătoria V. de S. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C. I. în contradictoriu cu intimații: Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a
F. P. M. - A. F. P. V. de S. și C. J. de P.
M. prin C. L. de P. S. M., M. .
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin contestație s-a solicitat anularea actului de executare constând în avizul de plată nr. 2. din 24 februarie 2012 precum și actul de executare constând în poprirea drepturilor cu titlu de pensie, stabilite în baza deciziei de imputare nr. 246 din 12 decembrie 2002 de M. Apărării Naționale.
În motivarea contestației s-a reținut, în esență, că sumele care se execută rezultă din decizia de imputare nr. 246 din 12 decembrie 2002, prin care i-a fost imputată suma totală de 167.910.000 lei ROL, pagubă ce reprezintă cheltuieli de școlarizare a fiului său, C. M., fost elev al unei Școli Militare din cadrul UM 02480 și că aceste cheltuieli trebuie recuperate în baza OG.92/2003 și nu în baza OG.121/1998, deoarece datoria nu rezultă dintr-un raport juridic de drept material, fiscal, ci dintr-un raport juridic de drept civil izvorât dintr-un contract (de școlarizare).
Atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și C. J. de P. M. au solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea, în esență, că în speță nu a fost atacat titlul executoriu-decizia de imputare-ci numai executarea acestui titlu.
Examinând contestația, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată, raportat la faptul că printr-un contract de școlarizare încheiat între el și M. Apărării Naționale, s-a obligat ca în cazul în care fiul său nu se va prezenta la locul de muncă pentru care a fost școlarizat, pe durata prevăzută în contract, să suporte cheltuielile de școlarizare ale acestuia.
Reținând că faptul prevăzut în contract s-a întâmplat, MAPN a emis decizia de imputare nr. 246 din 12 decembrie 2002, prin care a imputat suma menționată în petitul acțiunii fiului contestatorului care se găsea în raporturi de muncă cu MAPN, iar executarea deciziei evident că se răsfrânge și asupra contestatorului deoarece fiul lui nu este salariat și recuperarea sumei nu era posibil de realizat.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul C. I. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, motivat de faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, raportat la obiectul și cauza acțiunii pendinte.
Recurentul a susținut că sumele stabilite prin decizia de imputare nr. 246 din 12 decembrie 2002, nu se supun prevederilor art.119-120 din OG. nr.92 / 2003, referitoare la majorări de întârziere încât n-au caracter fiscal și reprezintă obligații de natură civilă, supuse dreptului comun, respectiv restituirii recuperării de credite bugetare conform Legii nr.500/2002.
Or, se poate lesne observa că prin hotărârea atacată, prima instanță nu analizează de nicio manieră temeinicia și legalitatea actelor de executare prin prisma acestui aspect invocat, instanța fondului rezumându-se să analizeze în considerentele hotărârii dacă există obligația de plată a debitului principal, aspect pe care nu l-a contestat.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune, situație ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Recurentul a arătat că sumele menționate în actele contestate reprezintă o creanță fiscală care ar rezulta din decizia de imputare 246 din 12 decembrie 2002, prin care contestatorului C. I. i s-a imputat de către M.Ap.N-UM 02480- Câmpulung Moldovenesc, suma de 167.910.000 lei ( ROL ), răspundere materială - pagubă reprezentând cheltuieli de școlarizare stabilite în urma neprezentării la Școala Militară de Maeștrii și Subofițeri a Forțelor Aeriene Mediaș, a fiului C. M., fost elev al UM 02480.
În baza deciziei de imputare A. F. P. V. de S., a procedat la executarea silită prin poprirea sumelor de bani cuvenite contestatorului, sume care au fost reținute periodic, până inclusiv în Martie 2012, ( în baza adresei de înființare a popririi nr.939/_ ).
Contestatorul a susținut că sunt nelegale actele de executare și că solicită anularea acestora, reținând încetarea executării silite însăși.
În primul rând trebuie specificat că suma constituind cheltuieli de școlarizare nu rezultă dintr-un raport juridic de drept material fiscal, ci dintr-un raport juridic de drept civil izvorât dintr-un contract de școlarizare și pentru a cărui neexecutare s-a emis decizia de imputare nr. 246/2002.
Decizia de imputare s-a emis în temeiul dispozițiilor OG 121/1998 și prin urmare măsura de stabilire, imputare și recuperare a pagubelor, se supune prevederilor OG 121/1998, raportul juridic căruia i se circumscrie obligația de plată trebuind analizată prin prisma acestui act normativ.
Trebuie precizat că această sumă constituie daune efective nu și foloase nerealizate (majorări de întârziere), art. 11 din OG 121/1998 prevăzând expres că: "în stabilirea răspunderii materiale, conform prezentei ordonanțe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloase nerealizate de instituția publică păgubită";. Pe de altă parte,decizia de imputare emisă de unitatea militară constituie titlu executoriu în baza art.25 al.2 din OG 121/1998. Din art.25 rezultă că decizia de imputare este titlu executoriu emis de o instituție publică, respectiv M.Ap.N-UM 02480, în baza prevederilor unei legi speciale, decizia neconstituind un titlu de creanță care să devină executoriu la scadență și nefiind o creanță fiscală în sensul art. 21 al. 1 Cod procedură fiscală.
Un alt argument în sensul în care se pot calcula majorări și penalități rezidă și în aceea că prin decizia de imputare nu se stabilește un termen de plată, în vreme ce art. 119 alin. 1 din OG 92/2003 prevede calculul accesoriilor doar pentru "neachitarea la termenul de scadență de către debitor al obligațiilor de plată";.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, art. 304 ind. 1 și următoarele Cod procedură civilă.
Exprimându-și poziția procesuală intimata D. G. A F. P.
M., A. F. P. VIȘERU DE S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că nu sunt motive de casare sau de modificare a acesteia. Intimata a susținut că suma ce constituie cheltuieli de școlarizare se constituie într-un raport juridic de drept material fiscal, reținerea sumelor de bani din pensia recurentului fiind legală și temeinică iar avizul de plată este legal.
Creanța nu s-a stins prin plată și de aceea se fac rețineri și în continuare.
Examinând sentința prin prisma criticilor recurentului și în conformitate cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin precizarea contestației la executare înregistrată la dosarul de fond în ziua de_, contestatorul a solicitat și anularea actului de executare constând în somația emisă la_ ,în dosarul execuțional nr. 274017/2008 al
M. - A. F. P. V. de S. și titlului executoriu nr. 244060012575186 din_ .
Din considerentele hotărârii reiese că asupra acestei precizări prima instanță nu s-a pronunțat în vreun fel.
Contestatorul și-a fundamentat apărarea susținând că sumele reprezentând cheltuieli de școlarizare sunt creanțe bugetare - nu fiscale - și că în acest context, nu pot fi calculate majorări, dobânzi și penalități în sensul OG
92/2003 republicată și modificată, acestea fiind supuse prevederilor Legii nr. 500/2002.
Instanța de fond nu a analizat nici această susținere din contestație,mărginindu-se să rețină, generic, că suma imputată este datorată cu toate că debitul nu a fost contestat.
Față de cele arătate,tribunalul constată că judecătoria a soluționat cauza fără cercetarea fondului, situație în care, pentru a nu-l priva pe contestator de o cale de jurisdicție, va casa hotărârea și va trimite contestația spre rejudecare aceleiași instanțe,ținând seama de art. 312 al. 5 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța urmează a supune analizei și precizarea contestației, precum și toate apărările și argumentele pe care le-a susținut contestatorul debitor prin contestația inițială, obligație prevăzută de art.261 al.5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de contestatorul C. I., domiciliat în Moisei, nr. 569, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1996/2012 pronunțată de J. ecătoria V. de S., jud. M., pe care o casează în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
S.
O.
C.
O.
V.
I.
G. ier,
H.
Red. I.V. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND T. H.
