Decizia civilă nr. 10238/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.10238/2013

Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. R.

GREFIER: M. V. -G.

A. M. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr.9495 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M.

, având ca obiect contestație la executare.

Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 14 din dosar.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.9495 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

A fost admisă contestația formulată de contestatoarea CÎMPEAN M., în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. C., în ceea ce privește executarea silită din dosarul execuțional nr. 1032/2008, și, în consecință a fost anulat Titlul executoriu 1032/_ și actele de executare ulterioare emise în dosarul de executare nr. 1032/2008 .

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că executarea silită efectuată în Dosarul de executare 1032/2008 se întemeiază pe dispozițiile din Legea nr. 263/2010,prin urmare instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010 și nu OG 92/2003, așa cum și-a precizat reclamanta temeiul de drept.

Contestatoarea invocă în cauză că există autoritate de lucru judecat raportat la Sentința civilă nr. 1053/2010 pronunțată în Dos. nr._ .

Contestatoarea este persoană fizică autorizată. În această calitate, văzând dispozițiile imperative ale art.5 alin.(1) pct.IV din Legea nr.19/2000, a depus declarația de asigurare nr. 25057/_, prin care și-a asumat obligația de plată lunară a contribuției de asigurări sociale și care subzistă, potrivit art. 34 din lege, până la retragerea acesteia în condițiile în care se face dovada că asiguratul nu se mai găsește în situația pentru care asigurarea este obligatorie.

La data de_, în baza art.6 din Legea nr.19/2000, intimata a emis un titlu executoriu f.n., precum și somația aferentă, în dosarul de executare nr.1032/2008, privind debitul total de 9.821,96 lei, format din sumele de 9.780,98 lei cu titlul de C.A.S. și respectiv 40,97 lei majorări de întârziere, calculate până la data de_ . (f.3,4 dosar acvirat).

Prin Sentința Civilă nr. 1053/2010 a Judecătoriei Dej s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea CÎMPEAN M., intimată fiind C. J. de P. C., și s-a anulat titlul executoriu și somația f.nr., emise la data de_ în Dosarul de executare nr.1032/2008, ca netemeinice și nelegale deoarece intimata a emis titlul executoriu și somația pentru plata unui debit nedatorat la nivelul sumei de 9.821,96 lei și greșit defalcat cu titlu de C.A.S. respectiv majorări cu motivarea că dreptul intimatei de a cere executarea silită a debitului aferent perioadei_ -_, în cuantum de 1.083,46 lei apare ca fiind prescris începând cu data de_ . Notificarea cu privire la existența obligațiilor de plată intervenită în luna noiembrie 2005 nu a fost de natură să suspende ori să întrerupă cursul prescripției de 5 ani, potrivit legii. Se reține în considerentele sentinței că potrivit art.134 din Codul de procedură fiscală s-ar fi impus ca intimata să scadă creanțele fiscale prescrise din evidența sa analitică.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză administrat în Dosar_ a Judecătoriei Dej suma datorată pentru perioada de referință_ -_ trebuia să totalizeze în realitate doar 9.504,25 lei și consta în C.A.S. restant în sumă de 5.116,29 lei, majorări de întârziere în cuantum de 4.103,44 lei, penalități în sumă 284,52 lei.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 1053/2010 a Judecătoriei Dej, instanța s-a pronunțat cu privire la legalitatea titlului executoriu și a somației emise la_ pentru perioada_ -_ iar în prezent contestatoarea solicită a fi analizată legalitatea emiterii Titlului executoriu nr. 1032/_ și a somației emise la aceeași dată.

Chiar dacă ambele titluri executorii au fost emise în același dosar execuțional, nu există autoritate de lucru judecat raportat la faptul că sunt acte de executare silită distincte și în cuprinsul acestora sunt stabilite obligații în sarcina contestatoarei pentru perioade diferite.

Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil, deoarece nu există identitate de obiect în ceea ce privește dosarul înregistrat sub nr._ și dosarul înregistrat sub nr._ ale Judecătoriei Dej.

Pe fond, instanța a reținut că la_ intimata a emis Titlului executoriu nr. 692 în dosarul de executare 1032/2008 (f. 5) prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale a

contribuției de asigurări sociale precum și a accesoriilor aferente pe perioada

10.2003 -_

astfel: 9946,7032 lei CAS, 8988,6968 lei dobânzi, 1532,1574

lei penalități de întârziere, stabilind un total general de 20467,5574 lei.

În baza titlului executoriu intimata a emis somația înregistrată sub nr.

1032/_ (f. 25).

Dispozițiile Legii 263/2010 se completează cu dispozițiile OG 92/2003 în materia executării silite.

Având în vedere că titlul executoriu a fost emis la_ iar somația la aceeași dată, potrivit dispozițiilor art. 131 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul intimatei de a cere executarea silită a debitului aferent perioadei 10.2003 -_ este prescris, iar potrivit art. 134 Cod procedură fiscală, s-ar fi impus ca intimata să scadă creanțele fiscale prescrise din evidența sa analitică.

În consecință, s-a constatat că Titlul executoriu nr. 1032/_ și somația aferentă au fost emise pentru o creanță nedatorată în condițiile în care pentru perioada 2003 -_ dreptul de a cere executarea silită era prescris și se impune anularea titlului executoriu și a somației aferente, urmând ca intimata să emite un nou titlu executoriu pentru CAS, dobânzi, penalități, aferente perioadei_ -_ .

Reclamanta C. J. de P. C., a formulat recurs împotriva acestei sentințe prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost el

formulat, modificarea în totalitate sentinței civile nr. 9545/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de_, iar pe fond respingerea contestației ca nefondată.

În motivare se arată că în fapt, spun că hotărârea instanței de fond, în sensul de a admite contestația la executare și a anula titlul executoriu 1032/_ și toate actele de executare silită din dosarul execuțional 1032/2008"încalcă dispozițiile legale motivat de următoarele:

Deși în cuprinsul sentinței recurate se menționează că se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc in ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi" este neadevărată întrucât nici nu a știut de existenta dosarului, astfel încât nu a făcut acte procesuale în acest dosar cu atât mai puțin poate fi vorba de prezența acesteia la dezbateri unde cu siguranță nu a fost prezentă ca parte.

Instanța de fond încalcă dispozițiile art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010 căci, deși în mod legal a fost judecată în prima instanță de Tribunalul Cluj, însă în mod eronat nu a fost judecată de specializat de asigurări sociale astfel încât apreciază ca se află în situația în care hotărârea a fost pronunțata de o instanță necompetentă

Deși în considerente arată că a existat un proces anterior (dosarul_ ) ignora faptul că potrivit dispozițiilor legale acesta a determinat curgerea unui nou termen de prescripției. De asemenea deși citează raportul de expertiză făcut în acea cauză ignoră că s-a stabilit că doar pentru perioada 2001-2002 debitul inițial era prescris șl chiar expertul a stabilit existența la acea dată a unui debit datorat de d-na C. în cuantum de_ -_ (prescris) =_ lei..

Raportat la modul în care calculează perioada și debitul prescris încalcă dispozițiile codului de procedură fiscală coroborate cu cele ale codului de procedură civilă și codului civil.

Analiza recursului formulat evidențiază următoarele :

În primul rând, Curtea a apreciat că în cauză învestirea secției de contencios administrativ și fiscal s-a făcut în considerarea naturii cauzei după cum explicit arată această din urmă instanță dar totuși nu se precizează concret care sunt elementele care au condus instanța la o atare concluzie.

Din perspectiva naturii cauzei nu se poate întrevedea care ar fi elementul sau elementele decisive care ar creiona o atare argumentație care să pledeze în favoarea caracterului de contencios administrativ.

Așa fiind, în niciun caz Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. nu putea fi sesizată ca o instanță de contencios administrativ ci mai degrabă ca o instanță de drept civil, având în vedere parcursul anterior al cauzei și încheierile de dezînvestire sau casare pronunțate anterior .

Curtea apreciază că, de vreme ce un litigiu poate fi supus competenței unei secții specializate sau unui complet specializat și această formațiune de judecată transpune pentru motive de competență cauza altui complet specializat al aceleiași instanțe avem de a face cu un conflict de competență dacă cele două structuri își neagă reciproc competența sau în ipoteza în care cea de a doua structură se învesteșete și judecă pricina avem de a face cu o învestire atipică prin hotărârea de declinare a cauzei provenită de la prima entitate.

Curtea apreciază că potrivit noii concepții introduse prin Legea de organizare judiciară nr. 304/2004 cât și altor legi procesuale succesive, bunăoară Legea nr. 554/2004, se poate conchide că la nivelul instituției competenței instanțelor judecătorești s-a produs o mutație radicală. Altfel spus, necompetența nu mai privește exclusiv instanța așa cum este concepția clasică a Codului de procedură civilă, ci aceasta poate să privească și structurile ei interne dacă aceste structuri pot avea autonomie instituțională în materia competenței. Avem în vedere, dispozițiile legale speciale care dau în competență soluționarea unui anumit litigiu nu instanței judecătorești în accepțiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri ale acesteia (jurisdicția de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secția ori completul specializat în această materie, jurisdicția de contencios administrativ exercitată de secțiile specializate ale tribunalelor, curților de apel și a Înaltei Curți de C. și Justiție etc.). Toate aceste entități, structuri ale unei instanțe judecătorești privită ca noțiune clasică, sunt de fapt adevărate instanțe judecătorești sub aspectul competenței materiale. Se poate afirma așadar că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul completurilor ori secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Și este așa, deoarece excepția de necompetență aduce în discuție întotdeauna concurența, sub aspectul competenței, între două instanțe iar declinatorul de competență este un proces incident care se soldează cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești distinctă de cea pronunțată pe fondul cauzei, proces incident susceptibil de finalizare prin soluționarea unei căi de atac.

Pe de altă parte, Curtea reține că C. este parte a autorității judecătorești care are din punct de vedere constituțional rol de garant al independenței justiției (art. 133 alin. 1 din Constituția României, revizuită și republicată în anul 2003).

Or, conform art. 126 alin. 2 din Legea fundamentală, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. De asemenea, Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 din aceeași Lege fundamentală, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Așa fiind, puterea normativă în ceea ce privește stabilirea regimului competenței instanțelor judecătorești a procedurii de judecată inclusiv a incidentelor în legătură cu aspectele relative la competența jurisdicțiilor judiciare aparține exclusiv Parlamentului care se poate exprima exclusiv prin lege.

Curtea reține că învestirea Secției de contencios administrativ a Tribunalului C. pe motiv că natura cauzei este de contencios administrativ, este greșită.

Natura cauzei ce are ca obiect contestație la executare, fiind exclusă orice tangență a instanțelor de contencios administrativ întrucât așa cum arată și recurenta cauza trebuia circumscrisă sferei asigurărilor sociale și ca atare soluționată de instanța competentă să gestioneze astfel de cauze.

Recursul apare în consecință ca fiind fondat în raport de dispozițiile art.304 pct.3 C.pr.civ. astfel că pentru considerentele evidențiate Curtea va admite recursul declarat de C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr.9495 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va casa și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Cluj în compunerea legală pentru litigiile privind asigurările sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de C. J. DE P.

C.

împotriva sentinței

civile nr.9495 din_, pronunțată în dosarul nr._

al Tribunalului C. ,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Cluj în compunerea legală pentru litigiile privind asigurările sociale.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

V. G.

S.

L. R.

A.

M. C.

GREFIER

M. V. -G.

Red.A.C./S.M.D.

2 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10238/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare