Decizia civilă nr. 532/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 532/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător A. A. M.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta I. C.
G., împotriva sentinței civile nr. 4471/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M.
D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către intimata D. G. a F. P. C., în raport de conținutul căreia, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamanta I. C. G. a declarat recurs împotriva sentinței civile 4471 din_, pronunțată în dosarul_ al T. ui M. solicitând modificarea acesteia cu consecința admiterii acțiunii.
Recurenta susține că este incident motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., deoarece nu s-a luat în considerare faptul că sporul de confidențialitate a fost obținut prin sentința civilă nr.441/C/_ a T. ui Brașov precum și faptul că nota 265.876 din_ a fost dată cu interpretarea greșită a Legii 330/2009.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
O primă critică adusă sentinței recurate se referă la greșita interpretare a dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, recurenta considerând că, în lipsa existenței vinovăției lor, emiterea deciziei de imputare este nelegală. În același sens, se invocă dispozițiile Codului muncii, cu care Legea nr. 188/1999 se completează, dispoziții care interzic reținerile din salariu care au un alt temei decât hotărârea judecătorească.
Cu privire la acest motiv de recurs, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Prin urmare, acest text legal nu impune condiția existenței vinovăției funcționarului public în cazul în care acesta a beneficiat de anumite sume de bani necuvenit, cum este cazul de față.
În ceea ce privește dispozițiile Codului muncii, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 prevăd faptul că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.
În acest context, Curtea observă că instanța de fond a verificat în mod pertinent apărările reclamantei ce se constituie în prezent ca motive de recurs, statuând corect și legal că sumele de bani de care au beneficiat aceștia nu s-au datorat deoarece sentința nu poate înfrânge dispozițiile legale, acestea fiind unica bază legală de stabilire a îndemnizației și a celorlalte drepturi de natură salarială.
Sentința invocată de recurentă trebuie avută în vedere raportat la decizia 9 din_ prin care reclamanta a fost reîncadrată și care nu a fost atacată, la prevederile Legii 330/2009 și a Ordonanței de Urgență 1/2010 potrivit cu care nu se mai pot acorda alte sporuri decât cele de care beneficia fiecare categorie de personal în raport de reglementările în vigoare.
Cu privire la acest motiv de recurs, este de remarcat faptul că art.10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea Legii 330/2009 stabilește că nu vor fi luate în considerare la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu
1 ianuarie 2010 drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced Legii 330/2009.
Ca atare, legea a obligat autoritatea publică să verifice dacă actele administrative în baza căreia erau prevăzute și acordate drepturile salariale sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, urmând ca în conformitate cu Legea 330/2009 aceste drepturi să nu mai fie luate în considerare în cazul în care sunt încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Această prevedere este derogatorie de la prevederile art.30 alin.5 din Legea 330/2009 pentru că vor fi menținute drepturile care erau stabilite în condiții de legalitate.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că în conformitate cu decizia 78 din_ a ÎCCJ, prevederile legale trebuie interpretate în sensul în care sporul de confidențialitate nu poate fi negociat de către funcționarii publici.
Practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept or Legea nr.188/1999 și legea salarizării funcționarului
public sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de CEDO - a se vedea cauza Sunday Times contra Regatului unit, cauza Rotaru împotriva României.
Din această perspectivă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Față de cele ce precedă, Curtea, cu aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I. C. G. împotriva sentinței civile nr. 4471 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
R. R. D. L. | U. | A. | A. M. | M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
