Sentința civilă nr. 3329/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3329
Ședința publică din 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii, înregistrate sub dosarul cu nr. de mai sus, formulate și precizată de reclamantul S. N. AL P. ȘI V.
"
P. L. ";
, cu sediul în B., sector 2, str. V. Contra, nr. 19, ap. 23, în contradictoriu cu pârâții P. O. V. DE S., P. O. V. DE S. - PRIN P. și C. LOCAL AL O. V. DE S., toți cu sediul în V. de S., str. 22 D., nr. 19, județul M. și chematul în garanție PARLAMENTUL ROMÂNIEI - B., str. I., nr. 2-4, sector 5, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că pârâta P. O. V. de S. a depus dosar prin registratura instanței, la data de_, copia dispozițiilor nr.394/_ și nr.109/_, iar la data de_, reclamantul depune copia dispozițiilor nr.394/_ și nr.109/_, iar la data de_ .
Instanța, văzând actele și lucrările de la dosar, constată faptul că s-a solicita judecarea în lipsă și reține cauza în pronunțare.
T.
Prin acțiunea înregistrată la data de_, precizată ulterior, S. N. al P. și V. "P. L. "; în calitate de reprezentant al polițistului local din cadrul Poliției Locale V. de S., Ciolpan I. - membru de sindicat în contradictoriu cu P. ul orașului V. de S. - Primăria Vișeu de Sus și C. Local al O. V. de S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei actualizate la data achitării efective, a următoarelor drepturi salariale:
- drepturile salariale reprezentând contravaloarea diminuării cu 25% a cuantumului brut al salariilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale pentru perioada_ -_
În subsidiar s-a solicitat constatarea dreptului la restituirea sumelor astfel cum au fost reduse pe perioada de aplicare a Legii nr. 118/2010.
În motivare se arată că în urma intrării in vigoare a Legii 118/2010, începând cu luna iulie 2010 salariul de baza, indemnizațiile, sporurile și drepturile specifice ale reclamantului Ciolpan I., funcționar public- polițist local în cadrul Poliției Locale V. de S., au fost diminuate cu un procent de 25%.
In conformitate cu dispozițiile Legii 188/1999, ale Legii nr.155/2010 raporturile de muncă ale funcționarului public, în speță ale polițistului local, se stabilesc și se execută în baza actului administrativ de numire, iar aceasta reducere a salariului in mod direct, ca efect a aplicării unui act normativ fara a fi emise acte administrative individuale de modificare a cuantumului retribuției lunare este una nelegala.
Pe de alta parte, măsura dispusă prin Legea 118/2010 referitoare la diminuarea cu un procent de 25% a salariului brut cuvenit funcționarilor publici vine in contradicție cu normele legale ce reglementează raportul juridic dintre funcționarul public si angajator.Astfel, salariul la care are dreptul in baza raporturilor de munca existente,în exercitarea funcției publice, reprezintă un "bun"in sensul art.l alin.l din Primul protocol adițional la Convenție. Reducerea unilaterala a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozițiilor art.l din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă prevederile Declarației Universale a drepturilor Omului si pe cele ale art.l alin.l din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ratificata de România prin Legea nr.30/_ care privesc protecția proprietății. Se mai invocă constatarea Curții Constituționale a R. în cuprinsul deciziei nr.874/_, iar, chiar dacă Legea nr.118/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției R., nu împiedică instanțele de judecata sa facă aplicarea dispozițiilor art.20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte . Apoi, Hotărârea din 15 iunie 2010, cauza Mureseanu împotriva R. (cererea nr.l2821/05),Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in mod expres in sensul ca salariul reprezintă un "bun"in sensul art.l, alin.l din Primul protocol adițional la CEDO. Legea nr.118/2010, prin normele de drept ale sale, nu îi oferă posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate. Lipsa totala a acestor despăgubiri a impus o sarcina disproporționata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate garantat de art.l din P. tocolul nr.l.
In drept și-a întemeiat acțiunea conform prevederilor din Legea nr.188/1999, art.6 din OUG nr. 1/2010, Legea nr. 554/2004.
P. ul orașului V. de S. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei dar și a sa, invocând și lipsa
capacității de folosință și de exercițiu a Primăriei raportat la prevederile art.77 din Legea 215/2004, solicitând respingerea acțiunii, precizând în esență, în dezvoltarea motivelor scrise că legislativul R. a adoptat în cursul anului 2010, Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Sub imperiul acestui act normativ, Parlamentul României a dispus reducerea salariilor, iar nu P. sau primarul, care doar a pus în aplicare prevederile acestui act normativ. Așadar aceasta diminuare a salariului s-a făcut în conformitate cu actul normativ menționat și nu în afara legii, fapt ceea ce conduce la concluzia că acțiunea trebuia îndreptată împotriva
P. ui R. .
Prin notele de ședință înregistrate la instanță la data de_, P. ul orașului V. de S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva P. ui R., pentru ca acesta să fie obligat să acorde salariile reclamantului, dacă se ia în considerare faptul că Legea nr. 118/2010 adoptată de Parlament este contrară CEDO, în cazul în care ar cădea în pretenții.
Camera Deputaților, prin întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicită respingerea acesteia, demersul respectiv neîncadrându-se în dispozițiile art.60 -61cod pr.civ., neîntemeindu-se pe existența, între pârât și chematul în garanție, a unor raporturi juridice de natură a da naștere unei astfel de obligații, ci are exclusiv ca premisă prerogativa constituțională a P. ui de unica autoritate legiuitoare, procedurile perlamentare pentru elaborarea legilor fiind supuse unui regim juridic de drept constituțional, nefiind cenzurabile de către instanțele de judecată, cererea fiind inadmisibilă. Pe de altă parte, cererea de chemare în garanție nu respectă dispozițiile art.112 cod pr.civ., întrucât, pe plan procesual, structura bicamerală a autorității legiuitoare, impune precizarea cărei structuri este parte în litigiu, Camera Deputaților ori Senatul.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art 28 al. 1 din Legea nr 54 din 24 ianuarie 2003 (în vigoare la data înregistrării acțiunii la instanță) organizațiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de munca și contractele individuale de munca, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fata instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
Potrivit art 28 al 2 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicala dacă cel în cauza se opune sau renunța la judecata.
În speță, S. N. al P. și V. "P. L. "; a acționat în calitate de reprezentant al polițistului local din cadrul Poliției Locale V. de S., Ciolpan I. - membru de sindicat.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public este persoana numită, în condițiile acestui act normativ, într-o funcție publică. În accepțiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală și autoritățile administrative autonome. Raporturile de serviciu, deduse judecății în prezenta cauză, se nasc și se exercită în baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii. În calitate de autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală, primarului îi revine conform art. 63 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, dar și art. 31 din Legea nr. 155 din 12 iulie 2010, atribuția de numire, sancționare și suspendare, modificare sau încetare a raporturilor de serviciu pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, respectiv pentru personalul poliției locale.
Atâta timp cât din bugetul local se asigură finanțarea cheltuielilor Politiei Comunitare, față de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 155 din 12 iulie 2010, având în vedere și restul dispozițiilor cuprinse în această lege, este cert că atât
P. ul cât și C. Local au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Simpla conceptare, sub denumirea de Primăria Vișeu de Sus, în condițiile în care, acțiunea a fost formulata împotriva Primăriei, prin reprezentantul său primarul, procedurile de citare fiind comunicate angajatorului, iar apărările și reprezentarea în instanță s-a realizat prin Instituția P. ului, nu este de natură a constata că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile de exercițiu ale acțiunii, sub aspectul calității și capacității procesuale.
Așadar, primarul nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ca persoana fizică, ci în calitate de ordonator principal de credite, atribuție pe care o îndeplinește în virtutea prevederilor art. 63 din Legea nr. 215/2001, iar în condițiile în care fondurile pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamant se asigură de la bugetul local, iar consiliul local are conform prevederilor art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 atribuția de a aproba la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar, C. local are calitate procesuala în raportul dedus judecății.
Membrul de sindicat, în numele căruia a fost promovată acțiunea, este funcționar public, astfel încât drepturile salariale de care acesta beneficiază se stabilesc nu printr-un act administrativ individual emis de autoritatea publică în cadrul căreia funcționează, ci prin lege.
Prin urmare, reducerea cu 25% a salariului fiind dispusă tot prin lege, în speță nu era necesară emiterea unui act administrativ, astfel cum eronat susține reclamanta.
Pe de altă parte, T. constată că, potrivit art.1 din Legea nr. 118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare inclusiv sporuri indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte
drepturi în lei sau valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr-1/2010 privind unele măsuri de încadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora precum și alte măsuri din domeniul bugetar se diminuează cu 25%.
În situația în care aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată suma care se acordă este de 600 lei.
Măsura luată prin Legea nr.118/2010, constând în restrângerea exercițiului dreptului reclamantului, respectiv în reducerea drepturilor salariale cu 25%, fără a fi afectată substanța bunului, a fost determinată de motive de utilitate publică, în contextul crizei economice profunde cu care se confrunta România, care putea pune în pericol stabilitatea economică a R. și, prin aceasta, siguranța națională, situație ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional.
Potrivit art. 16 alin. 1, prevederile acestei legi, intrate în vigoare la data de_, se aplică până la data de 31 decembrie 2010, fiind deci, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții temporare, păstrându-se astfel justul echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Art.1 din P. tocolul adițional la C.E.D.O. prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Pentru aceste motive, se reține că, în speță, restrângerea exercițiului dreptului reclamantului s-a efectuat cu respectarea cerințelor art. 53 din Constituție și nu încalcă prevederile art.1 din P. tocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, potrivit deciziei nr.874/_ a Curții Constituționale, Guvernul a opinat că măsurile dispuse prin Legea nr.118/2010 sunt legale și conforme jurisprudenței CEDO, tocmai având în vedere faptul că acestea reprezintă doar restrângeri ale exercițiului unor drepturi, nefiind afectată substanța acestora și că au fost luate pe o perioadă determinată, iar Curtea
Constituțională a reținut că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Curtea Constituțională a mai reținut, prin aceeași decizie, că este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, aceasta fiind de esența art.53 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
Mai mult, prin Decizia nr. 1414/2009, Curtea Constituțională a reținut, analizând dispozițiile art. 10 cap. III din Legea nr. 329/2009, următoarele: "Se impune subliniat însă faptul că de esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ce excepție, dacă nu există altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluții pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică și socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului de lege";.
De altfel, începând cu data de_, a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a stabilit că pentru anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În aceste condiții, măsurile criticate de reclamant nu l-a determinat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din P. tocolul nr. 1 adițional la Convenție, reținându-se că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Astfel, față de cele reținute și în baza dispozițiilor legale invocate instanța va respinge acțiunea formulată de S. N. al P. și V. "P. L. "; în calitate de reprezentant al polițistului local din cadrul Poliției Locale V. de
S., Ciolpan I. - membru de sindicat
Pe de altă parte, potrivit art.60 c.pr.civ partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
În cauză nu există nici un fel de raport între părți care să îi permită P. ului să se îndrepte împotriva chematului în garantie. Chiar dacă P. ul ar fi căzut în pretenții, această situație nu are nici un fel de legătură cu Parlamentul României, acesta nefiind parte în vreun contract și neexistând vreo obligație legală sau contractuală în temeiul căreia ar putea răspunde în situația în care pârâții ar fi fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate. Pentru
încălcarea cerințelor de previzibilitate, claritate și accesibilitate a legilor adoptate poate fi angajată răspunderea statului pentru activitatea legislativă a
P. ui în fața CEDO, fără să existe un drept de regres al statului împotriva autorului actului normativ. De asemenea există și răspunderea juridică a P. ui în raporturile cu instanța de jurisdicție constituțională, manifestată sub forma controlului de constituționalitate a legilor, nefiind fundamentată răspunderea civilă ori materială pentru activitatea legislativă
Față de cele reținute, instanța va dispune respingerea cererii de chemare în garanție formulată de P. ul O. V. de S. în contradictoriu cu chematul în garanție Parlamentul României - Camera Deputaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată și precizată de S. N. al P. și
V. "P. L. "; cu sediul în B., str. V. Contra, nr. 19, ap. 23, sector 2 în calitate de reprezentant al polițistului local din cadrul Poliției Locale V. de S.
, Ciolpan I. - membru de sindicat în contradictoriu cu P. ul orașului V. de
S. - Primăria Vișeu de Sus și C. Local al O. V. de S. cu sediul în V. de S., str.22 D., nr.19, județul M. .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de P. ul O. V. de S. în contradictoriu cu chematul în garanție Parlamentul României - Camera Deputaților cu sediul în B., Palatul P. ui, str.I., nr.2 - 4, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
P. nunțată în ședința publică din 22 Mai 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | V. G. | -S. |
Concediu de odihnă Semnează grefier șef secție
Red./ T.red C.G. 7 ex./_
