Decizia civilă nr. 586/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 586/2013
Ședința publică din 30 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P. GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent contestatoarea S. G. I. S.
, împotriva Sentinței civile nr. 2090/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr. _
, în contradictoriu cu intimata A. N. DE A. F. - A. N., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 16 octombrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul din 23 octombrie 2013 pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat la data de e azi.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2090/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr. _
, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a DGFP Bistrița N. pentru AFP N. invocată de contestatoare, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția tardivității introducerii prezentei contestații invocată de intimata.
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC G. I. SRL în contradictoriu cu intimata A. N. , împotriva executării silite ce se efectuează în baza titlului executoriu sentința penală nr. 76/_ a Curții de Apel C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate instanța reține că excepția lipsei calității de reprezentant a DGFP Bistrița N. pentru AFP N. invocată de contestatoare este neîntemeiată urmând a fi respinsă de către instanță, având în vedere faptul că în prezenta cauză în calitate de intimat este citat AFP N. care face parte din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Bistrița N. .
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată instanța a reținut că nu s-a făcut dovada de către intimată a datei comunicării către contestatoare a somației și titlului executoriu, astfel că instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de a se introduce în cauză Biroul Executări Penale din cadrul Curții de apel C., instanța a apreciat că acesta nu are personalitate juridică și nici capacitatea de a sta în nume propriu și nu poate avea calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Analizând contestația pe fond
instanța apreciază că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
La data de_, s-a pronunțat Sentința penală nr.76/2010 în dosar nr._ al Curții de apel C. . Sentința penală a fost dată cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. La aceeași dată, în același dosar, s-a pronunțat o încheiere penală fără număr, prin care s-a dispus de către instanță sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în aceeași cauză de către petentă. La data de_ s-a declarat sentința penală ca fiind rămasă definitivă și, în continuare, s-a trimis titlul executoriu către Administrația Finanțelor Publice N. ,
pe raza căruia își are sediul contestatoarea, în vederea executării cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei la care aceasta din urmă a fost obligată prin sentința penală.
Contestatoarea din prezenta cauză a formulat contestație la executare care a fost soluționată prin sentința civilă 2035 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, contestație admisă motivat de faptul că nu a fost comunicat dispozitivul sentinței penale.
Urmare a recomunicării hotărârii penale, SC,,G. I. ’’SRL R. a declarat recurs, cauza fiind astfel înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea căii de atac.
Recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței penale nr.76/2010 a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de_, recurenta fiind obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
La data de_, Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel C. în baza art. 443 din codul de procedură penală, a comunicat AFP N. extras din dispozitivul sentinței penale nr. 76/_ a Curții de Apel C. și a Deciziei penale nr. 2318/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru luare în debit a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, contestatoarea SC G. I. SRL, care a solicitat anularea/
modificarea acestei sentințe ca netemeinică și nelegală în temeiul art.304 C.pr.civilă.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că prin notele de ședință nr.596/_ a solicitat împrocesuarea Biroului Executări Penale a Curții de Apel C. și s-a omis citarea acesteia, iar prin dispozitivul sentinței instanța s-a pronunțat pe excepți ce nu au fost invocate de nimeni. S-a arătat că această soluție este contrară legii deoarece conform art.33 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică astfel că Biroul de Executări Penale are calitate procedurală pasivă.
In al doilea rând, recurenta a susținut că în mod ilegal a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a D.G.F.P. Bistrița-N. pentru A. N., chiar dacă aceasta din urmă ar face parte din cadrul D.G.F.P. Bistrița-N., dar nu aceasta a fost chemată în judecată.
Pe fond, s-a invocat faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra celor expuse în concluziile scrise, reiterând aceste aspecte, astfel:
În întâmpinare s-a susținut că instanța a emis un titlu executoriu, ceea ce atestă că este ilegal iar pe titlul executoriu este menționat "instanța"; (nu biroul de executări penale) însă, potrivit legii numai birourile de executări penale din cadrul instanțelor judecătorești au calitatea de a emite titluri executorii, lor fiindu-le încredințată executarea și nu instanțelor judecătorești. Astfel, în mod nelegal a apelat la acest "șiretlic"; ca să execute din nou un titlu executoriu anulat în dosarul nr._ în care Biroul Executări Penale a fost parte și nu și-a exercitat calea de atac.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar fi emis un titlu executoriu de către Biroul de Executări Penale din cadrul C.A. C., acesta nu putea să execute vreo sentință/decizie emisă de o altă instanță, ca I.C.C.J., după cum nelegal se susține în întâmpinare iar sumele vehiculate sunt abuzive deoarece instanțele nu au realizat niciun fel de act de procedură care să justifice cheltuieli și nici nu au fost solicitate de către stat astfel de cheltuieli.
In al treilea rând, deși instanța mai reține faptul că în dosarul nr._ s-a emis o încheiere de sesizare a Curții Constituționale, a omis cu rea-credință să menționeze faptul că potrivit art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în vigoare la acea dată, procesul a fost suspendat de drept și nu se putea hotărî cu privire la cheltuieli de judecată. În fine, s-a mai criticat sentința atacată și prin faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării din notele de ședință de a se acvira dosarul nr._ al Curții de Apel C., pentru a-și
putea exprima poziția.
La înregistrarea recursului, s-a stabilit prin rezoluție ca recurenta să achite taxa judiciară de timbru de 33,5 lei și 1,5 lei timbru judiciar, însă a fost admisă cererea de reexaminare a recurentei iar prin Încheierea din data de_ (f.7) și s-a constatat că recurenta datorează în recurs taxa judiciară de timbru de 3,35 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, reținând că instanța de fond a redus taxa judiciară de timbru datorată, în aplicarea prev.art.21 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru de la 67 lei la 6,7 lei.
Cu toate acestea, recurenta S. G. I. SRL a formulat o altă cerere de reducere/scutire a taxei judiciare de timbru de 3,35 lei (f.10), cerere ce a fost respinsă prin
Încheierea din_ (f.22) și menținută prin Încheierea din 30 mai 2013 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de petenta recurentă (f.34).
Prin Încheierea din 23 mai 2013, a fost admisă și o altă cerere a recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.21 și art.21/1 din Legea nr.146/1996, dar s-a continuat judecarea procesului, nefiind obligatorie suspendarea potrivit art.29 alin.4 din Legea Nr.47/1992 rep., privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
La data de_, recurenta a depus chitanța cu taxa judiciară de timbru (f.41).
Ulterior, la data de_, recurenta a mai formulat o "cerere de ajutor public judiciar";, întemeiată în drept pe disp.art.6 lit.a din OUG nr.51/2008, însă prin Încheierea din 16 octombrie 2013 tribunalul a constatat că o asemenea cerere este inadmisibilă întrucât ajutorul public judiciar se acordă doar persoanelor fizice, conf.art.1 alin.2 din acest act normativ, nu și persoanelor juridice, astfel că s-a procedat la judecarea recursului, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă conf.art.242 alin.2 C.pr.civ.
Recursul este nefondat.
Deși recurenta nu a invocat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la art.304 pct.1-9 C.pr.civ. (s-a invocat doar generic, art.304), tribunalul a examinat recursul prin prisma motivelor de fapt invocate de recurentă ce se subscriu celor prevăzute de art.304 pct.7-9 C.pr.civ., cât și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 C.pr.civ., reținând că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, tribunalul reține că în mod corect a respins instanța de fond excepțiile invocate de către contestatoare, întrucât DGFP Bistrița-N. are calitate procesuală pasivă, fiind organul fiscal cu personalitate juridică și care poate sta în judecată pentru organele din subordinea sa, în speță, pentru AFP N. .
De asemenea, instanța nu trebuia să cheme în judecată Biroul executări penale a Curții de apel C. și nu pentru faptul că nu ar avea personalitate juridică, ci pentru faptul că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în speță, întrucât contestația la executare se face în contradictoriu cu organul de executare care, potrivit legii, este organul fiscal din competența teritorială a domiciliului fiscal al datornicului, potrivit art.33 alin.l C.pr.fiscală.
Pe fond, de asemenea, criticile din recurs sunt neîntemeiate, întrucât în speță titlul executoriu îl constituie cele două hotărâri judecătorești, prin care recurenta, în calitate de petentă, în dosarul penal nr. l399/33/20l0 a Curții de apel C. a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare în favoarea statului, potrivit disp.art.l92 C.pr.penală, și nu la cheltuieli de judecată, cum eronat susține recurenta.
Biroul de executări penale din cadrul Curții de apel C., care este instanță de fond, are doar obligația de a comunica hotărârea penală sau dispozitivul hotărârii penale către autoritățile competente pentru punerea în executare, potrivit art.ll7 și urm. din Regulamentul de organizare interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C. nr. 387/2005, cu modificările și completările ulterioare și nu emite titlu executori, așa cum tot eronat susține recurenta.
In ceea ce privește susținerea că instanța de fond nu a suspendat dosarul ca urmare a emiterii încheierii de sesizare a Curții Constituționale, tribunalul constată că și sub acest aspect critica recurentei este neîntemeiată întrucât, potrivit art.29 alin.4 din L.nr. 47/l992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, așa cum era în vigoare la data când s-a ridicat excepția (05.04.20ll), dar și în prezent, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți, de unde rezultă că dosarul nu se trimite la Curtea Constituțională și nici nu se suspendă judecarea procesului.
In fine, s-a mai susținut în recurs că instanța de fond nu a dat curs solicitării din notele de ședință privind acvirarea (atașarea) dosarului l399/33/20l0 al Curții de apel C., pentru "a-și putea exprima poziția";, însă acest dosar nu era necesar pentru soluționarea contestației la executare, iar faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra acestei solicitări, nu constituie un motiv de nelegalitate al hotărârii, întrucât nu vizează fondul cauzei.
Față de toate aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC G. I. SRL, cu sediul în localitatea R., nr.222, jud.Bistrița-N., Nr.ORC BN J06/23l/2000, CUI RO l3292438, împotriva sentinței civile nr.2090 din_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. U. V. | C. | I. P. L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l2.l2.20l3
Jud.fond:C. M.
