Decizia civilă nr. 260/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios A. INISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 260/2013
Ședința publică din data de 11 Aprilie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: D. E. L.
JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții T. S. și T. T. împotriva Sentinței civile nr.737/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații A. F. P. N., Direcția Generală a F. P. B. -
N., SC A. P. S. și SC En-H. S.
, având ca obiect contestație la executare.
Cauza s-a dezbătut la data de 28 martie 2013, concluziile reprezentantului recurenților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.737/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală a
F. P. B. -N., excepție invocată de către intimatele Direcția Generală a F. P. B.
-N. și A. F. P. a orașului N., atât cu privire la contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. P. S., cât și cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu T. T. - senior și T. S. .
A fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. P.
S. împotriva intimaților D. B. -N., A. F. P. N. și SC En-H. S. . A fost respinsă ca tardivă contestația la executare obiect al cererii de intrevenție în interes propriu formulată de intervenienții T. T. - senior și T. S. împotriva intimaților D. B. -N.
, AFP N. și SC En-H. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 2197/_ emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. N. ( f. 7-9 din dos._ ) s-a stabilit în sarcina SC A. P. S. obligații fiscale de plată în cuantum de 156.928 lei, reprezentând accize pe perioada_ -_ ( 96.814 lei) și majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ ( 60.114 lei) . Întrucât SC A. P. S. nu a achitat de bună voie obligația fiscală sus-arătată, A. F. P. a Orașului N. a procedat la declanșarea executării silite emițând somația de plată nr. 6/_ / 3197 din_ .
SC A. P. S. a contestat pe cale administrativă Decizia de impunere nr. 2197/2009, fiind soluționată prin Decizia nr. 58/_ a DGFP B. -N. în sensul respingerii contestației, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.
Împotriva acestei decizii SC A. P. S. a formulat o acțiune în contencios administrativ, obiect al dosarului nr._ al Tribunalului B. N., iar prin sentința civilă nr. 25/CA/_ ( f. 10-15) pronunțată de Tribunalul B. N. în dosarul amintit, s-a admis în parte contestația, s-a anulat Decizia nr. 58/2009 a DGFP B. - N. și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași organ cu activitate jurisdicțională DGFP B. -N. .
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către DGFP B. -N., iar prin Decizia civilă nr. 184/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a modificat în parte sentința civilă nr. 95/CA/2010 a Tribunalului B. - N., în sensul că s-a respins acțiunea formulată de SC A. P. S. .
Prin încheierea civilă nr. 795/_ pronunțată de Judecătoria N. în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce se efectuează în dosarul execuțional
nr. 3149/2009 al AFP N. până la soluționarea petitului de suspendare a executării silite, petit formulat în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 246/_ pronunțată de Judecătoria N. în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare și ca nefondată cererea de suspendare a executării silite.
Prin Decizia civilă nr. 271/_, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de SC A. P. S. și s-a modificat în parte sentința civilă nr. 246/2001 a Judecătoriei N. în sensul că s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În consecință, în perioada_ -_, executarea silită din dosarul execuțional nr. 3149/2009 al AFP N. a fost suspendată, perioadă în care însă nu s-a mai efectuat nici un act de executare în dosarul execuțional sus-menționat, la data de_ fiind încheiate de către AFP N. procesul-verbal de licitație nr. 8357/_, procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_ ( f. 5 și 6 ), procesul verbal privind cheltuielile de executare nr. 9182/_ (f. 7) și procesul verbal privind eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită nr. 9183/_ (f. 8,9).
Potrivit art. 215 alin.1 din OG nr.92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, contestația pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, în speță Decizia de impunere nr. 2197/2009 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B. N., iar potrivit art.141 alin. 2 din același act normativ, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Având în vedere faptul că Decizia de impunere nr. 2197/2009 a devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plată stabilit de organul competent, faptul că acest titlu executoriu a rămas în ființă în urma contestării sale pe cale administrativă și faptul că actele de executare silită contestate de către contestatoare au fost emise cu respectarea cerințelor prevăzute de OG nr. 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, instanța arespinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. P. S. .
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a reținut că în vederea recuperării creanței bugetare, intimata AFP N. a instituit un sechestru asupra unui teren situat în orașul N., str. V. Nașcu, nr. 47, în suprafață de 575 mp, teren ce face obiectul contractului de ipotecă nr. 10.414/_ încheiat între T. T. ( senior), T. S. și ANAF - DGFP B. N. - AFP N. ( f. 111-113), contract prin care soții T. T. și T. S. au garantat suma de 100.000 lei ce a fost stabilită prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de_ de către ANAF- DGFP B. N., reprezentând obligații fiscale suplimentare la impozit pe profit, TVA, Accize și venituri suplimentare, completată și precizată prin Adresa nr. 10.414/_ a ANAF în ce privește cuantumul sumei, precum și plata dobânzilor, comisioanelor și a celorlalte cheltuieli aferente, inclusiv a cheltuielilor de judecată și executarea silită dacă va fi cazul.
Instanța a reținut că intervenientul în interes propriu T. T. ( senior ) a fost administratorul societății SC A. P. S. începând cu anul 2001, alături de soția sa T. S., potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud ( f. 125-126).
La data încheierii contractului de ipotecă nr. 10414/_ și în toată perioada de până la_ inclusiv, numiții T. T. (senior) și soția sa T. S. au avut domiciliul în orașul N., str. V. Nașcu, nr. 47B, jud. B. -N. .
La data de_, cei doi administratori și-au schimbat domiciliul și cartea de identitate (f. 122 și 124), în sensul că și-au stabilit domiciliul în comuna Sînmartin, sat B. F. nr. 63 N, jud. Bihor, fără a aduce la cunoștința AFP N. această împrejurare, deși cunoșteau împrejurarea că împotriva societății comerciale pe care o administrează s-a declanșat procedura executării silite( în anul 2009 intervenienții nu-și schimbaseră domiciliul).
În aceste condiții, instanța a apreciat că actele de executare silită contestate de către intervenienții în interes propriu T. T. ( senior) și T. S., au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, s-a
efectuat publicitatea vânzării prin afișarea anunțului privind vânzarea la licitație a imobilului teren, organul de executare procedând și la înștiințarea persoanelor interesate - T. T. (senior) prin Adresa nr. 6944/_ (f. 110 ) comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ (f. 109), recomandata fiind semnată de fiica intervenientului în interes propriu T. T. .
De asemenea, instanța a reținut că procesul verbal de licitație nr. 8357/_ și procesele verbale întocmite la_ în dosarul execuțional nr. 3149/2009 al AFP N. au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ (f. 108).
În aceste condiții, instanța a apreciat că intervenienții T. T. - senior și T. S. au formulat, după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicare, contestația la executare obiect al cererii de intervenție în interes propriu.
În baza disp. art.173 alin.1 din OG nr.92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins ca tardiv formulată contestația la executare obiect al cererii de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții în interes propriu T. T. - senior și T.
S. .
În consecință, celelalte critici formulate de către intervenienți cu privire la nelegalitatea procesului verbal de licitație nr. 8357/_ și implicit a actelor subsecvente acestuia, cu privire la partajul ce trebuia efectuat și cu privire la excepția beneficiului de discuțiune, prev. de art. 1662 Cod civil, nu au mai fost analizate de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, recurenții T. T. și T.
S.,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii contestației formulate de către intervenienții în interes propriu, în sensul anulării tuturor formelor de executare, întreprinse în dosarul execuțional nr. 3149 din 2009, respectiv procesul verbal de licitație nr.8357/_, a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, a procesului verbal privind cheltuielile de executare 9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită 9183/_, toate emise de AFP
N. ; anulării contractul de ipotecă nr.10414 din_, încheiat de T. T. și T. S. în favoarea DGFP - AFP N. ; radierii din CF4956 N., nr.cad. 471, a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipotecă a ANAF-DGFP- AFP N., apoi cele ulterioare privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC En H. S. .
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința civilă atacată nr.737/2012, în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată de către intervenienții în interes propriu T. T. și
T. S., ca fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond reține că în vederea recuperării creanței bugetare, intimata AFP N. a instituit un sechestru asupra unui teren situat în orașul N., str. V. Nașcu, nr. 47B, în suprafață de 575 mp, teren ce face obiectul contractului de ipotecă nr. 10414/_ încheiat între T. T. (senior), T. S. și ANAF - DGFP B. N. -AFP N., contract prin care soții T. T. și T. S. au garantat suma de
100.000 lei ce a fost stabilită prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de _
, de către ANAF-DGFP B. -N., reprezentând obligații fiscale suplimentare la impozit pe profit, TVA, accize și venituri suplimentare, completată și precizată prin adresa nr. 10.4141/_ ANAF în ce privește cuantumul sumei, precum și plata dobânzilor, comisioanelor și a celorlalte cheltuieli aferente inclusiv a cheltuielilor de judecată și executarea silită dacă va fi cazul.
În mod greșit și cu totul nemotivat instanța de fond reține că acest teren despre care se face vorbire și a cărui executare este contestată de recurenți prin cererea astfel formulată a fost o garanție a acestora în vederea recuperării creanței bugetare. La data demarării actelor de executare silită, dar și la data încheierii la notar a contractului de ipotecă invocat, recurenții, în calitate de persoane fizice, nu aveau debite bugetare de achitat către AFP N., așa cum în mod eronat susține instanța de fond.
Așa cum au susținut și în concluziile scrise depuse la dosarul de fond, concluzii scrise care aparent nu au fost lecturate de către instanța de fond, atât timp cât nu se face vorbire despre ele în considerentele sentinței atacate, la o simplă lecturare a contractului de ipotecă mai sus amintit, se poate lesne observa că recurenții, în nume propriu se obligă să garanteze suma de 100.000 lei, stabilită prin Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 27 nov. 2007, fiind de
acord cu executarea silită a prezentului contract de către DGFP în cazul în care nu își îndeplinesc obligațiile în condițiile și la termenele stipulate.
Nicăieri în contractul de ipotecă nu este stipulat că recurenții garantează cu bunul imobil din prezentul litigiu pentru obligațiile fiscale ale SC A. P. S., în sarcina acestora neexistând nici la acea dată, 2007, nici la vreo dată ulterioară, la data încheierii procesului verbal de licitație sau a altor acte de executare subsecvente întocmite în speță împotriva debitorului SC A. P. S., obligații fiscale neachitate în sarcina recurenților persoane fizice, astfel că apare ca neîntemeiată executarea întocmită în speță împotriva bunului imobil aparținând recurenților persoane fizice, bunul fiind garantat de către T. T. și T. S. în favoarea DGFP - AFP N. pentru niște obligații fiscale inexistente în sarcina lor.
Mai reține instanța că intervenientul în interes propriu T. T. (senior) a fost administratorul societății SC A. P. S. începând cu anul 2001, alături de soția sa T. S., potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
La data încheierii contractului de ipotecă nr. 104141/_ și in toată perioada de până la_ inclusiv, recurenții au avut domiciliul în orașul N., str. V. Născu, nr. 47B, Jud. B. -
N. .
La data de_, reține instanța, pe baza actelor depuse de către recurenți la dosarul de fond, cei doi administratori și-au schimbat domiciliul și cartea de identitate, in sensul că și-au stabilit domiciliul in comuna Sinmartin, sat B. F. nr. 63, Jud. Bihor, fără a aduce la cunoștința AFP N., această împrejurare, deși cunoșteau împrejurarea că împotriva societății comerciale pe care o administrează s-a declanșat procedura executării silite (în anul 2009 intervenienții nu-și schimbaseră domiciliul).
Surprinzătoare și în mod cert nelegală apare susținerea instanței de fond, privind faptul că recurenții, persoane fizice, de naționalitate română, aveau obligația de a aduce la cunoștința AFP N. faptul că și-au schimbat domiciliul într-o altă localitate din România.
Raportat la prevederile art.261 aliniat 1 Cod procedură civilă, punctul 5, coroborate cu prevederile art. 304, punctele 6 și 7, solicită instanței competente, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate de către recurenții, având în vedere faptul că instanța de fond a respins ca fiind tardiv formulată contestația, motivat de faptul că recurenții persoane fizice nu au adus la cunoștința AFP N. faptul că și-au schimbat domiciliul. Se precizează că instanța de fond nu motivează în drept, obligația prevăzută în sarcina lor, nici o prevedere legală din cele cunoscute, dar se pare nici instanței de fond, nu conține obligația persoanelor fizice de a anunța administrația financiară de schimbarea domiciliului unei persoane fizice.
În aceste condiții, este simpla motivare în fapt și în drept care a dus la convingerea instanței de fond pentru care a fost înlăturată contestația, instanța apreciind în mod cu totul eronat faptul că actele de executare silită contestate de către intervenienții in interes propriu T. T. (senior) și T.
, au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, s-a efectuat publicitatea vânzării prin afișarea anunțului privind vânzarea la licitație a imobilului teren, organul de executare procedând, reține instanța și la înștiințarea persoanelor interesate - T. T. (senior) prin Adresa nr. 69441_ comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_, recomandata fiind semnată de fiica intervenientului în interes propriu T. T. . Raportat la cele reținute de către instanța de fond privind comunicare către recurenții a actelor de executare silită împotriva SC A. P. S., se precizează că scrisoarea recomandată despre care se face vorbire datată_, conține la destinatar SC A. P. S., sub acest nume al persoanei juridice apare ,, însă adresa destinatarului, fiindu-le greu a înțelege despre care destinatar este vorba, societatea comercială ca și persoană juridică prin administrator T. T. junior la acea dată,_, contractul de împuternicire al numitului T. T. junior, fiind înregistrat la AFP N. încă din 2008, persoana fizică T. T., însă la domiciliul destinatarului intervine adevărata încercare: N., S. V. Nașcu, nr.47 B, domiciliu care nu corespunde la data de_, nici persoanei juridice SC A. P. S., înscrisă la destinatar, adresa persoanei juridice fiind N., G., nr. 61 și nici persoanei fizice T. T. senior, dar nici împuternicitului T.
junior, aceasta fiind comuna Sinmartin, sat B. F. nr. 63 N ,Jud. Bihor. Mai mult decât atât la persoana care primește scrisoarea recomandată, apare cuvântul " fiică", fiica SC A. P. S. sau a
persoanei fizice T. T. senior, sau T. T. junior fiind o altă nebuloasă, care însă a format convingerea instanței de fond că actele de executare au fost comunicate în mod legal și temeinic persoanelor interesate, așa cum susține în reținerile sale instanța de fond. Ca o precizare adusă la susținerile instanței de fond și pentru a demonstra nelegalitate actelor depuse la dosarul cauzei de către intimații AFP N., se menționează că atât fiica, cât și soțul persoanei fizice T. T. și T.
S. sunt persoane cu pregătire intelectuală superioară, fiind absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, și care în mod evident știu care sunt componentele ortografice ale cuvântului
"fiică".
De asemenea, raportat la aceeași convingere superficială, reține că procesul verbal de licitație nr.8357/_ și procesele verbale întocmite la_ în dosarul execuțional nr.3149/2009 al AFP N. au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ (f.108). Se precizează că procesul verbal de licitație 8357/_ precum și actele subsecvente despre care instanțe reține că au fost comunicate contestatoarei, a cărui anulare se solicită prin contestație formulată de către subsemnații contestatori intervenienți în interes propriu, la data de_, au fost comunicate așa cum apare înscris si pe confirmările de primire către SC A.
P. S., ca si destinatar, nicidecum intervenienților persoane fizice, iar adresa destinatarului fiind G.
, nr. 61, N. .
În aceste condiții, instanța de fond, apreciind în mod greșit faptul că intervenienții T. T.
- senior și T. S. au formulat după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicare, contestația la executare obiect al cererii de intervenție in interes propriu, în baza disp. art. 173 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a respins ca tardiv formulată contestația la executare obiect al cererii de intervenție in interes propriu formulate de intervenienții in interes propriu T. T. - senior și T. S. .
Se apreciază faptul că se impune anularea proceselor verbale de licitație 8357/_, a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, a procesului verbal privind cheltuielile de executare 9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită 9183/_, toate emise de AFP N., existând în speță o încălcare flagrantă a prevederilor legale în baza cărora s-a pornit executarea. Fiind titularii drepturilor reale, în speță proprietari tabulari ai bunului care a făcut obiectul executării silite, organul fiscal avea îndatorirea de a le comunica despre data, ora și locul licitației, așa cum exigențele art.162, aliniatul 3 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare o cer.
Or așa cum se poate observa din actele depuse la dosar, nu există nici o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții în ceea ce privește procesul verbal de licitație, precum și a actelor subsecvente. Mai mult decât atât, numele contestatoarei T. S. nu apare pe nici o confirmare de primire anexată la dosarul cauzei, procedura cu aceasta fiind neîndeplinită în nici un fel.
Mai arată faptul că începând cu luna ianuarie 2010, domiciliul recurenților se află în raza altui oraș, implicit a altei administrații financiare.
În drept, s-au invocat disp. art. 261, 304, punctul 6, 7, 8 și 9, respectiv art.312 Cod procedură civilă, prevederile OG 92/2003 Cod procedură civilă.
Intimata Direcția Generală a F. P. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond este întemeiată și legală, motivele invocate de recurenți nefiind în măsură să atragă casarea sau modificarea sentinței civile atacate.
Prin cererea de recurs s-a solicitat instanței de judecată admiterea recursului cu consecința admiterii contestației la executare formulată de intervenienți în sensul anulării formelor de executare silită emise de A. F. P. a orașului N. cu ocazia vânzării la licitație a imobilului ipotecat, anularea contractului de ipoteca nr. 10414/_, încheiat între T. T. și T.
S. în favoarea D. B. -N., radierea din cartea funciară a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipoteca a organului fiscal și a înscrierii dreptului de proprietate al adjudecatarului S.C. En
H. S.R.L..
Se constată că recurenții, prin recursul declarat, au formulat o cerere nouă, respectiv anularea contractului de ipoteca încheiat la_, contrar dispozițiilor art. 294, alin. 1 și art. 316 din Codul de procedură fiscală.
In vederea realizării creanței stabilite prin decizia de impunere nr. 2197/_, organul fiscal de executare din cadrul A.F.P. a orașului N. a declanșat procedura executării silite împotriva debitoarei S.C. A. P. S.R.L., fiind emise titlu executoriu și somația conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Contrar celor susținute de recurenți, prin contractul de ipoteca intervenienții T. T. și T.
S. s-au obligat să garanteze creanța bugetară stabilită în sarcina debitoarei S.C. A. P. S.R.L. N.
. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, menționată în cuprinsul contractului, emisă de organul fiscal la 27 noiembrie 2007, privește obligațiile fiscale de plată datorate de debitoarea S.C.
A. P. S.R.L. N. .
Potrivit dispozițiilor art.129 din Codul de procedură fiscală se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Contractul de ipotecă a fost încheiat la cererea intervenintilor T. T. și T. S., prin care și-au dat acordul de a constitui un drept de ipotecă asupra unui imobil proprietate acestora, concomitent cu ridicarea unei sechestru înscris în favoarea organului fiscal asupra unui imobil deținut de societatea debitoare, aspect consemnat în pagina doi a contractului de ipotecă.
După emiterea deciziei de impunere din_, a fost încheiat de organul fiscal de executare silită procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 16852/_, prin care s-a procedat la sechestrarea imobilului teren intravilan, conform contractului de ipotecă nr. 10414/_
. Actul de executare a fost încheiat în vederea stingerii creanței stabilite prin decizia de impunere și a fost comunicat prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Așa cum întemeiat reține instanța de fond, în speță actele de executare întocmite de organul fiscal de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nefiind motive care să conducă la anularea lor.
Întrucât debitoarea S.C. A. P. S.R.L. nu a achitat de bună voie creanța bugetară datorată s-a procedat la executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului aparținând garanților ipotecari T. T. și T. S., ce dețin calitatea de asociat și reprezentați ai societății debitoare. Actele de executare silită contestate atât de reclamanta cât și de intervenienti au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală. S-a efectuat publicitatea vânzării prin afișarea anunțului privind vânzarea la licitație a imobilului teren, organul de executare procedând și la înștiințarea persoanelor interesate conform art. 162, alin. 2 si alin. 3 din Codul de procedură fiscală.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv confirmările de primire, rezulta că atât actele premergătoare, cât și cele ulterioare vânzării la licitație au fost comunicate societății comerciale, atât la sediul acesteia din N., str. G., nr. 61, cât și la adresa din N., str. V. Născu, nr. 47B, adresa de domiciliu a intervenientilor T. T. si T. S., administratori ai societății. De precizat că domiciliul intervenienților la momentul încheierii contractului de ipotecă era în orașul N., ulterior acesta a fost modificat, nefiind adus la cunoștința organului fiscal. Față de momentul comunicării actelor de executare silită contestate se constată că intervenientii au formulat contestația la executare obiect al cererii de intervenție cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de Codul de procedură fiscal, motiv pentru care prima instanța în mod întemeiat a respins contestația la executare ca fiind tardiv formulată.
SC EN H. S.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că recurenții nu recunosc că terenul în litigiu (în suprafață de 575 m.p., cu nr. cad.471, înscris în C.F.nr.4956 N. ) ar fi constituit o garanție a lor în vederea recuperării creanței bugetare. In acest sens, ei susțin prin recurs că nicăieri în contractul de ipotecă nu este stipulat că ar fi garantat cu bunul imobil din prezentul litigiu obligațiile fiscale ale S.C. A. P.
S.R.L. Afirmă că ei, în calitate de persoane fizice, nu aveau debite bugetare de achitat către AFP N.
.
Susținerile recurenților sunt neîntemeiate, fiind contrazise de următoarele înscrisuri doveditoare:
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 27 noiembrie 2007 de către Agenția Națională de A. inistrare Fiscală - DGFP B. -N. . Din cuprinsul acestei decizii rezultă fără echivoc că debitorul vizat este S.C. A. P. S.R.L., că măsurile asigurătorii instituite urmăreau tocmai garantarea plății obligațiilor fiscale ale acestei societăți comerciale.
Cererea administratorului S.C. A. P. S.R.L., T. T. sen., înregistrată la data de 30 mai 2008 la A.F.P.O. N., prin care solicita mutarea măsurii asigurătorii de instituire a sechestrului pe terenul înscris în C.F.nr.4956 N., în suprafață de 575 m.p. menționând expres în cerere: "având acordul proprietarilor acestuia T. T. și T. S. ".
Pentru dovadă se depune o copie a cererii din 30 mai 2008.
Pe cale de consecință, a fost încheiat contractul de ipotecă nr.10414 din 4 iunie 2008 în care s-a stipulat că: "noi T. T. și soția T. S. ne obligăm să garantăm sumă ce a fost stabilită prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 27 noiembrie 2007 de către Agenția Națională de A. inistrare Fiscală".
Prin urmare, este în afară de orice îndoială că numiții T. T. sen. și soția T. S. au garantat, prin contractul de ipotecă nr. 10414 din 4 iunie 2008, plata creanțelor bugetare ale debitoarei S.C. A. P. S.R.L., ai căror administratori erau, așa cum a reținut prima instanță din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (f. 125-126).
Recurenții mai susțin că instanța de fond a respins ca tardivă contestația lor motivat de faptul că ei nu au adus la cunoștința AFP N. împrejurarea că și-au schimbat domiciliul. Că nici o prevedere legală din cele cunoscute lor nu conține obligația persoanelor fizice de a anunța administrația financiară de schimbarea domiciliului unei persoane fizice.
Nu pentru acest motiv a fost respinsă contestația intervenienților, care încearcă să abată atenția instanței de recurs de la problemele juridice reale și esențiale din speță, prezentând trunchiat aspectele reținute de către instanța de fond.
Instanța de fond a reținut, întemeiat, că la data de_ cei doi administratori și-au schimbat domiciliul, fără a aduce la cunoștința AFP N. această împrejurare, deși cunoșteau faptul că împotriva societății comerciale pe care o administrează s-a declanșat procedura executării silite.
Într-adevăr, la data începerii executării silite în dosar fiscal nr.3149/2009 intervenienții recurenți aveau domiciliul în N. . Deci, este cert că au știut despre pornirea executării silite.
Se consideră că instanța de fond a făcut o apreciere corectă atunci când a reținut că actele de executare silită contestate de intervenienții în interes propriu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor OG nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, s-a efectuat publicitatea vânzării prin afișarea și publicarea anunțului privind vânzarea la licitație a imobilului teren, organul de executare procedând și la înștiințarea persoanelor interesate - T. T. sen. prin Adresa nr.6944/_, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_, recomandata fiind semnată de fiica intervenientului T. T. . Instanța a precizat "fiica intervenientului în interes propriu T. T. ", motiv pentru care afirmațiile recurenților nu sunt decât simple speculații.
De asemenea, instanța de fond a reținut întemeiat că procesul-verbal nr.8357/_ și procesele-verbale din_, întocmite în dosarul execuțional nr.3149/2009 al AFP N. au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ (f. 108).
Afirmațiile intervenienților recurenți, făcute prin cererea de intervenție în interes propriu, în sensul că abia la data de_ au aflat despre faptul că împotriva lor a fost demarată și încheiată executarea silită în ceea ce privește terenul în suprafață de 575 m.p., înscris în C.F.nr.4956 N., nu corespund adevărului.
Astfel, s-a reținut de către instanța de fond, iar recurenții nu au contestat, că intervenientul
T. T. sen. a fost administratorul societății S.C. A. P. S.R.L. începând cu anul 2001, alături de soția sa T. S., potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud; ori, din moment ce S.C. A. P. S.R.L. a exercitat contestația la executare în termenul legal de 15 zile, înseamnă că administratorii acesteia au știut despre
încheierea actelor de executare în discuție (procesul-verbal de licitație nr.8357/_ și procesele- verbale din_ ) din moment ce le-au atacat; continuând ideea, este evident că și intervenienții au știut despre respectivele procese-verbale întrucât ei erau administratorii S.C. A. P. S.R.L.
În dosarul nr.537/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud s-a dispus neînceperea urmării penale față de Căluș Grigore pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.1 Cod penal. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că cele două persoane vătămate (printre care și intervenientul T. T. sen.) au avut cunoștință, cel puțin din luna aprilie 2011, de procesul-verbal de adjudecare la licitație publică a terenului în cauză în favoarea lui Căluș Grigore, proces-verbal încheiat la data de_ .
Pentru dovadă, se depune copie după Rezoluția din_ pronunțată în dosar nr.537/P/2011 și după Referatul cu propunere de neînceperea urmăririi penale.
Așa fiind, dar și pentru cele reținute de către instanța de fond, soluția de respingere ca tardivă a contestației la executare a intervenienților este legală și temeinică.
Mai mult, contestația la executare a intervenienților recurenți este tardivă și raportat la dispozițiile art.401 alin.2 din C.pr.civ.
Astfel, conform art. 401 alin.2 din C.pr.civ. "Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".
Intervenienții în interes propriu (recurenții) sunt terțe persoane, care pretind că au un drept de proprietate asupra terenului adjudecat de către subscrisa S.C. En-H. S.R.L. Astfel, ei au introdus o "cerere de intervenție în interes propriu", au susținut prin recurs că "nicăieri în contractul de ipotecă nu este stipulat că noi... garantăm cu bunul imobil din prezentul litigiu pentru obligațiile fiscale ale S.C. A. P. S.R.L.".
In acest caz, devine aplicabil art.401 alin.2 din C.pr.civ. In speță, vânzarea la licitație publică a fost încheiată la data de_, când s-a întocmit procesul-verbal de adjudecare nr.9104.
P. rea în posesia lui Căluș Grigore s-a făcut la aceeași dată.
Prin urmare, raportat la cele de mai sus, contestația la executare a intervenienților din_ este tardivă, fiind fără relevanță chestiunea legată de domiciliu sau comunicarea actelor de executare silită.
Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 261, art.304 punctul 6, 7, 8 și 9, respectiv art.312 din C.pr.civ., însă nu au prezentat și argumente.
De exemplu, susțin că se impune anularea proceselor verbale de licitație "existând în speță o încălcare flagrantă a prevederilor legale în baza cărora s-a pornit executarea".
Despre ce prevederi legale este vorba recurenții nu arată nimic.
De asemenea, nu au argumentat nicăieri ce a acordat instanța mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (când este cât se poate de evident că instanța de fond nu a făcut altceva decât să respingă contestațiile la executare).
Se consideră că dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 din C.pr.civ., nu sunt incidente în cazul din speță, trimiterea recurenților la aceste texte de lege fiind cu totul întâmplătoare.
În concluzie, se susține că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor cuprinse în OG nr.92/2003, nefiind incident nici un motiv de anulare a acestora.
În drept s-au invocat disp. art. 115 și 274 din C.pr.civ.
Recurenții T. S. și T. T.
au depus la dosar "note scrise";
prin care au arătat următoarele:
La un studiu atent al dosarului instanței de fond se poate observa lipsa dosarului de executare al AFP N. sau a copiilor certificate de pe acest dosar. Așa cum se prevede în art. 402 alin 1 Cod procedură civilă "Instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare." Instanța de fond a încălcat astfel prevederile articolului mai sus citat, mulțumindu-se a soluționa cauza raportat doar la actele depuse la dosarul cauzei de către pârâți.
Este astfel cu atât mai justificat demersul recurenților în promovarea prezentului recurs, neexistând la dosarul cauzei dosarul de executare, instanța neputându-se astfel pronunța asupra actelor de executare comunicate reclamanților, asupra dovezilor de comunicare a acestor acte. Ceea ce au depus intimații la dosar ca fiind dovezi de comunicare a actelor de executare către recurenți,
în lipsa dosarului de executare sau a copiilor certificate de pe acesta, nu pot constitui înscrisuri doveditoare, atât timp cât nu este anexat actul comunicat.
De asemenea, raportat la aceeași convingere superficială, reține că procesul verbal de licitație nr.8357/_ și procesele verbale întocmite la_ în dosarul execuțional nr.3149/2009 al AFP N. au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ (f.l08).
Recurenții susțin că nu cunosc motivele pe care își întemeiază instanța de fond susținerile, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu există dosarul de executare ci doar copii depuse de intimata AFP N. de pe unele din actele aflate la dosar.
Se precizează că procesul verbal de licitație 8357/_ precum și actele subsecvente despre care instanțe reține că au fost comunicate contestatoarei, a cărui anulare se solicită prin contestație formulată de către recurenții contestatori intervenienți în interes propriu, la data de _
, au fost comunicate așa cum apare înscris și pe confirmările de primire către SC A. P. S., ca și destinatar, nicidecum intervenienților persoane fizice, iar adresa destinatarului fiind, str. G., nr. 61, N. .
În aceste condiții, instanța de fond, apreciind în mod greșit faptul că intervenienții T. T.
- senior și T. S. au formulat după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicare, contestația la executare obiect al cererii de intervenție in interes propriu, în baza disp. art. 173 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a respins ca tardiv formulată contestația la executare obiect al cererii de intervenție in interes propriu formulate de intervenienții în interes propriu T. T. -senior și T. S. .
Or așa cum se poate observa din actele depuse la dosar, nu există nici o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții în ceea ce privește procesul verbal de licitație, precum și a actelor subsecvente.
Mai mult decât atât, numele contestatoarei T. S. nu apare pe nici o confirmare de primire anexată la dosarul cauzei, procedura cu aceasta fiind neîndeplinită în nici un fel. Se mai arată faptul că începând cu luna ianuarie 2010, domiciliul recurenților se află în raza altui oraș, implicit a altei administrații financiare.
Se reiterează prevederile art.44 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare:" Comunicarea actului administrativ fiscal; Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. ART. 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic
Se consideră că în speță se impune admiterea recursului formulat de recurenți, anularea proceselor verbale de licitație și a actelor subsecvente raportat la articolele mai sus citate din OG 92/2003 precum și la prevederile Codului de procedură civilă privind citarea, art.88-92. În concluzie în lumina noilor aspecte evidențiate de către recurenți solicită admiterea recursului, anularea proceselor verbale de licitație și a actelor subsecvente întocmite în cauza dedusă judecății, anularea contractului de ipotecă 10414/_, radierea înscrierilor efectuate în favoarea DGFP AFP N. să se radieze din CF4956 N., nr. cad. 471, a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipotecă a ANAF-DGFP - AFP N., apoi cele ulterioare privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC EN H. S. .
În drept s-au invocat disp. art. 105,art. 261, 304, punctul 5, 6, 7, 8 și 9, respectiv art.312 Cod procedură civilă, prevederile OG 92/2003 Cod procedură civilă.
Intimata SC A. P. S.
a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii contestației inițiale formulate, atât de SC A. P. S., cât și de recurenții intervenienți în interes propriu, cu consecința anulării tuturor formelor de executare, întreprinse în dosarul execuțional nr. 3149 din 2009,
respectiv procesul verbal de licitație 8357/_, a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, a procesului verbal privind cheltuielile de executare 9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită 9183/_
, toate emise de AFP N. ; anulării contractului de ipotecă 10414 din_, încheiat de recurenții
T. T. și T. S. în favoarea DGFP AFP N. ; radierii din CF4956 N., nr.cad. 471, a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipotecă a ANAF-DGFP- AFP N., apoi cele ulterioare privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC En H. S. .
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă atacată nr.737/2012, în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată de către SC A. P. S., ca fiind nefondată, fără a motiva în vreun fel soluția pronunțată, instanța de fond în susținerea respingerii contestației formulate de către SC A. P. S., mulțumindu-se a reitera în cuprinsul reținerilor cele arătate în fapt de către intimară în contestația formulată, dar reținând și ca temei al respingerii acțiunii formulate cele susținute de DGFP BN în cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei, arătând că, în perioada_ -_ executarea silită din dosarul execuțional 31491/2009 al AFP N. a fost suspendat pe o perioadă în care nu s-a mai efectuat nici un act de executare in dosarul execuțional sus-menționat, la data de_ fiind încheiate de către AFP N. procesul-verbal de licitație nr.83571_ procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr.91041/_ . Raportat, la prevederile art.399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei vătămați de executare. Intimata a formulat contestație la executare inițială, solicitând de asemenea suspendarea executării silite în dosarul execuțional al AFP N. . A arătat de asemenea că împotriva Deciziei de impunere a formulat contestație pe cale administrativă, respinsă inițial, ulterior fiind anulată de instanță Decizia care constituie titlu executoriu în baza căruia a fost pornită executarea în dosarul de executare 3149/2009 al AFP N. . A mai solicitat de asemenea, în contestația inițială, ca instanța de fond să se pronunțe asupra fondului pe baza probelor ce se vor administra în cauză.
Instanța de fond, pronunțând o soluție profund netemeinică și nelegală a pornit în a judeca prezenta cauză, eliminând sau omițând din start a administra o probă esențială în soluționarea unei cereri având ca obiect contestație la executare: dosarul execuțional, cel a cărui suspendare de altfel am și solicitat-_ al AFP N., trecând peste exigența legală prevăzută de art.402 (1)2:
"Instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare, sau după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător."
Instanța de fond a judecat pe baza înscrisurilor depuse de către intimați la dosarul cauzei, înscrisuri care reprezintă doar frânturi din dosarul execuțional, evident acele "frânturi" care au fost favorabile intimaților. Raportat la motivele de recurs invocate de către recurenții intervenienții T.
T. și T. S. considerăm ca fiind întemeiate motivele de către aceștia în susținerea recursului astfel promovat, argumentele acestora întărind aprecierea subscrisei asupra nelegalității și netemeiniciei hotărârii pronunțate la fondul cauzei, actele de executare întocmite de către intimata AFP N., fiind întocmite în dauna intimatei, un contribuabil, care până la data emiterii acestor acte de executare din dosar 3149/2009, a respectat întocmai prevederile legale.
Intimata achiesează astfel la recursul formulat de către recurenții T. T. și T. S., raportat la prevederile art. 304 punctul 6, 7, 8 și 9 coroborat cu art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv art. 312 din același act normativ, modificarea sentinței atacate, în sensul în care solicită instanței să constate nelegalitatea actelor de executare întocmite de către AFP N., în ceea ce privește procesul verbal de licitație 8357/_, a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, a procesului verbal privind cheltuielile de executare 9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită 9183/_
, toate emise de AFP N., a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipotecă a ANAF-DGFP- AFP
N., apoi cele ulterioare privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC En H. S. .
Se apreciază faptul că se impune anularea proceselor verbale de licitație 8357/_, a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, a procesului verbal privind cheltuielile de executare 9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită 9183/_, toate emise de AFP N., existând în speță o încălcare flagrantă a prevederilor legale în baza cărora s-a pornit executarea.
În concluzie, solicită instanței admiterea recursului formulat de recurenții T. T. și T.
S., anularea proceselor verbale de licitație și a actelor subsecvente întocmite în cauza dedusă judecății, anularea contractului de ipotecă 10414/_, radierea înscrierilor efectuate în favoarea DGFP AFP N. să radiați din CF4956 N., nr.cad. 471, a înscrierilor ulterioare privind dreptul de ipotecă a ANAF-DGFP- AFP N., apoi cele ulterioare privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC EN H. S. .
În drept s-au invocat disp. art. 261, 304, punctul 6, 7, 8 și 9, 308-312 Cod procedură civilă, prevederile OG 92/2003 Cod procedură civilă.
Intimata SC EN-H. S. a depus la dosar "răspuns la notele de ședință";
arătând următoarele:
Prin notele de ședință, depuse la termenul de judecată din_, recurenții invocă un alt motiv, raportat la art. 105 și art.304 alin.5 din C.pr.civ.
Se consideră că trimiterea la dispozițiile art. 105 și 304 alin.5 din C.pr.civ. este absolut eronată, nefiind incidente în speță aceste prevederi legale.
Astfel, în lipsa unor precizări exacte a recurenților, art. 105 alin.1 nu este aplicabil în cauză.
De asemenea, nici art. 105 alin.2 nu este aplicabil, deoarece acest text de lege presupune, cu necesitate, "acte îndeplinite cu neobservarea formelor legale....sau de un funcționar necompetent".
Ori, recurenții se plâng de "lipsa dosarului de executare al AFP N. sau a copiilor certificate de pe acest dosar".
Este real că, potrivit art.402 alin.l C.pr.civ., instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită dosarul de executare sau copii după dosarul de executare. Insă, în nici un caz, lipsa dosarului de executare silită nu cade sub incidența art. 105 C.pr.civ. și, pe cale de consecință, nici sub incidența art.304 pct.5 din C.pr.civ. Susținerile recurenților nu pot fi decât eronate.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei se află toate actele necesare soluționării contestației la executare. Dacă ar fi lipsit vreun act, atunci cu siguranță că judecătorul fondului l-ar fi solicitat. Recurenții mai susțin că "nu cunoaștem motivele pe care își întemeiază instanța de fond susținerile" și actele de executare silită au fost comunicate cu contestatoarea S.C. A. P. S. ,nicidecum cu ei, intervenienții.
Motivele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția sunt cele din considerentele sentinței civile atacate, neputându-se susține că ele nu sunt cunoscute recurenților. Astfel, instanța de fond a făcut o apreciere corectă atunci când a reținut că actele de executare silită contestate de intervenienții în interes propriu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor OG nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare. Organul de executare a procedat la înștiințarea persoanelor interesate - T. T. sen. prin Adresa nr.6944/_, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_, recomandata fiind semnată de fiica intervenientului T. T.
. Deci, intervenienții au avut cunoștință despre actele de executare silită ale AFP N. .
De asemenea, intervenienții au avut cunoștință despre actele de executare silită din dosarul nr.537/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că cele două persoane vătămate (printre care și intervenientul T. T. sen.) au avut cunoștință, cel puțin din luna aprilie 2011, de procesul-verbal de adjudecare la licitație publică a terenului în cauză în favoarea lui Căluș Grigore, proces-verbal încheiat la data de_ .
Pe de altă parte, contestația la executare a intervenienților recurenți este tardivă și raportat la dispozițiile art.401 alin.2 din C.pr.civ. In speță, vânzarea la licitație publică a fost încheiată la data de_, când s-a întocmit procesul-verbal de adjudecare nr.9104. P. rea în posesia lui Căluș Grigore s-a făcut la aceeași dată. Prin urmare, raportat la cele de mai sus, contestația la executare a intervenienților din_ este tardivă, fiind fără relevanță chestiunea legată de domiciliu sau comunicarea actelor de executare silită.
La fel de eronată este și trimiterea la dispozițiile art.44 din OG nr.92/2003, referitoare la comunicarea actului administrativ, care nu sunt incidente în speță.
Actele administrative se comunică persoanei nominalizate în acestea, iar nu terțelor persoane; recurenții au calitatea de intervenienți și ei invocă un drept de proprietate asupra imobilului vândut la licitație publică; în condițiile în care au uzat de calea contestației la executare, trebuiau să respecte dispozițiile în materie, respectiv dispozițiile art.401 alin.2 C.pr.civ.
În sfârșit, așa cum a remarcat și DGFP B. -N., intervenienții nu au cerut la fond anularea contractului de ipotecă nr. 10414/_, cerere inadmisibilă în recurs.
Pentru toate motivele de mai sus și cele din întâmpinare, solicită să se constate că recursul intervenienților este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de intervenție în interes propriu, depusă de recurenții T. T. și T. S., la Judecătoria Năsăud în ședința publică din data de_, s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare, întreprinse în dosarul execuțional nr. 3149 din 2009, respectiv procesul verbal de licitație nr.8357/_, procesul-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 9104/_, procesul- verbal privind cheltuielile de executare nr.9182/_, a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silită nr.9183/_, emise de AFP N. ; radierea din CF 4956 N., nr. cad. 471, a înscrierilor ulterioare procesului-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr.9104/_, privind dreptul de proprietate al adjudecatarului SC En H. S. .
Anularea contractului de ipotecă nr.10414 din_, încheiat între T. T. și T. S. și DGFP - AFP N., așa cum a subliniat și DGFP B. -N., a fost solicitată pentru prima dată prin declarația de recurs, iar față de prevederile art.294 alin.1 și 316 C.pr.civ., o asemenea cerere apare ca inadmisibilă în prezenta cale de atac.
Sub aspectul soluției adoptată de instanța de fond cu privire la cererea de intervenție principală, admisă în principiu în ședința publică din data de_, tribunalul o apreciază ca fiind pe deplin legală, câtă vreme și din înscrisurile noi depuse în față instanței de recurs, respectiv referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit la data de_ în dosarul nr.537/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud( unde s-a dispus neînceperea urmării penale față de Căluș Grigore - administrator al SC En H. S., pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.1 Cod penal), s-a relevat că plângerea cu privire la ocuparea terenului intravilan de 575 mp, a fost făcută de T. T. și ginerele acestuia, la data de_, menționându- se că aveau cunoștință de procesul-verbal de adjudecare a terenului în discuție încheiat la data de_, act contestat însă în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei N. la data de _
- fila 46 dosar.
Așa fiind, toate aceste înscrisuri coroborate cu probele invocate de instanța de fond sub aspectul luării la cunoștință despre actele de executare contestate, încă din data de_ fiica intervenientului semnând dovada comunicării publicației de vânzare a terenului arabil intravilan de 575 mp, oferit încă din luna mai 2008 - fila 44 dosar recurs, în vederea ridicării unui alt sechestru instituit în anul 2007, pentru a se lua deci o nouă măsură asiguratorie concretizată finalmente prin contractul de ipotecă din 4 iunie 2008, dovedesc depășirea cu mult a termenului de 15 zile reglementat de art. 173 din OG nr.92/2003: "(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod";, cu atât mai mult cu cât și alin. 2 al aceluiași articol permite unei terțe persoane care pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit să formuleze o contestație la executare cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării, executare încheiată în mai 2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cpr.civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții T. T. și T. S. împotriva sentinței civile nr.737/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
În temeiul art.274 și 277 C.pr.civ., față de soluția adoptată, vor fi obligați recurenții, în solidar, să plătească intimatei SC En-H. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 2360 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții T. T. și T. | S. | împotriva |
sentinței civile nr.737/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. _ | . |
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatei SC En-H. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 2360 lei reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. E. L. | L. | T. B. | A. P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
Jud. fond: G. .C.M.
