Decizia civilă nr. 867/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ nr. 867/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
J. ecător: M. P.
J. ecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-contestatoare
D. G. R. A F. P. C. -N. pentru fosta DIRECȚIE G. A
F. P. M., cu sediul în C. -N., p-ța A. I. nr. 19, județul C., împotriva sentinței civile 1034 din_ a Judecătoriei B. M. pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata SC M. S., cu sediul social în B. M., A. N. nr. 1/32, județul M., cu sediul ales la Cabinet avocat Fericean F., B. M., str. N. Iorga nr. 6, ap. 47, județul M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1034/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A F. P. M. în contradictoriu cu intimata SC M. S., împotriva procesului-verbal întocmit la_ în dosarul execuțional nr.231/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE
EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I Șl ASOCIAȚII, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, și împotriva somației întocmită la_, în dosarul execuțional nr.231/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE
EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I Șl ASOCIAȚII, în sensul că s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 2280,01 lei la suma de 500 lei.
Totodată s-a respins capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat, iar cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare a fost respinsă ca
rămasă fără obiect, contestatoarea fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în cuantum de 413 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 14 iunie 2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr. 7309/182/202, contestatoarea D. G. a F. P. M., în temeiul art.399 și următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr.231/2012 al creditorului S.C.
M. S.R.L., dosar întocmit de Societatea Civilă Profesională de executori judecătorești M. i și Asociații, cu sediul în B. M., str. George Coșbuc nr.32/33 împotriva executării silite ce se derulează în dosarul de executare de mai sus, în speța împotriva Somației fără număr din_ și a Procesului verbal din_ privind cheltuielile de executare, în ceea ce privește obligarea instituției contestatoare la plata sumei totale de 16.070,07 lei reprezentând cheltuieli de executare, taxa primă înmatriculare, cheltuieli judiciare conform Deciziei civile nr.1262/_, cheltuieli onorar avocat, solicitând instanței:
În temeiul art.403 alin.1 Cod procedura civilă, solicită suspendarea executării silite în acest dosar de executare până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
În temeiul art.403 alin.4 din Codul de procedură civilă, solicită suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare; admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea tuturor formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.231/2012, în privința realizării creanței totale de 16.070,07 lei ca inadmisibile, netemeinice și nelegale.
În motivare, arată că: conform somației emise, creditorul deține titlu executoriu împotriva instituției contestatoare pentru suma totală de 10.485,54 lei, reprezentând taxa primă înmatriculare, la care se adaugă dobânda legală și cheltuieli de judecată stabilite prin Decizia civilă nr. 1262/_ a Curții de Apel C. .
Potrivit art.2 din O.G nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
"Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.""
De asemenea, conform art.3 din O.G nr.22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege.
"În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.""
Rezulta că, în raport cu spiritul reglementarilor menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât cele expres precizate de lege.
Nu este de acord cu cheltuielile de executare silită și consideră că acestea nu sunt datorate de instituția contestatoare, întrucât creditorul SC M. S. nu a respectat termenele prevăzute de O.G nr.22/2002 și a dispozițiilor Codului de procedură civilă, culpa aparținând exclusiv creditorului.
În acest sens, prevederile art.372 ale Codului de procedură civilă dispun: "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu".
Conform art.371 indice 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).
Astfel, creditorul trebuia să se adreseze instituției contestatoare în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum dispun prevederile art.371 alin.1 și art.371 alin.4 Cod procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute în O.G nr.22/2002.
D. G. a F. P. nu refuză punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, existând posibilitatea achitării acestora.
Așa cum rezultă din titlurile executorii anexate, instituția contestatoare a fost obligată la plata sumei de 10.485,54 lei, reprezentând taxa primă înmatriculare, la care se adaugă dobânda legală și cheltuieli de judecată stabilite prin Decizia civilă nr. 1262/_ a Curții de Apel C., fără alte sume solicitate de biroul executorului judecătoresc.
În concluzie, instituția contestatoare ar fi obligată doar la această sumă de 10.485,54 lei plus dobânda legală, potrivit art.371 alin.1 și art.371 alin.4 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, se impune în temeiul art.403 alin.1 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite ce se derulează în acest dosar de executare, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, precum și suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, în temeiul prevederilor art.403 alin.4 Cod procedură civilă.
Pentru motivele invocate, solicită instanței admiterea contestației executare în sensul celor menționate mai sus și suspendarea executării silite.
În drept, invocă prevederile art.269, art.371 indice 1, art.371 art.374 alin.4, art.399, 403 și următoarele din Codul de procedură civilă, O.G nr.22/2002.
A depus în copie dosarul de executare nr.231/2012 al executorului judecătoresc S. Attila, conținând: somație din_ ; proces-verbal din _
; încheierea civilă nr.4664/_ ; decizia civilă nr. 1262/_ a Curții de Apel C. .
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, art.229 Cod procedură fiscală, art.7 din Legea nr.92/2011 pentru aprobarea OUG nr.4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "cererile, indiferent
de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru și timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune".
La data de 12 octombrie 2012 intimata S.C. M. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând instanței să o aibă în vedere la momentul deliberării, binevoind ca, în temeiul considerentelor expuse detaliat în cuprinsul acesteia, prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- respingerea contestației la executare formulată de contestatoarea
D.G.F.P. M. ca neîntemeiată, cu consecința menținerii tuturor actelor de executare întreprinse față de debitoarea contestatoare de S.C.P.EJ. M. i și Asociații în dosar execuțional nr. 231/2012.
- în temeiul prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei în prezentul litigiu, cheltuieli în cuantum de 1.240 lei (1.000 lei + TVA), justificate cu înscrisuri.
În motivare, apreciază contestația la executare drept nefondată și solicită instanței să o respingă, niciuna din criticile aduse de debitoarea contestatoare neputând susține cu temei o soluție de admitere a contestației, prin prisma lipsei de temeinicie a argumentelor invocate, nesusținute faptic, însă nici legal.
Sub un prim aspect, debitoarea urmărită contestă însăși demararea de către creditoare a executării silite pentru recuperarea creanței sale, invocând în cuprinsul contestației că nu a fost avută în vedere disponibilitatea sa de efectuare a unei plăți benevole a datoriei.
Contestatoarea mai arată că nu a fost înștiințată în prealabil și nici nu i s-a cerut plata sumei cuprinse în titlul executoriu, prealabil demarării formelor de executare silită, societatea creditoare trebuia să se adreseze mai întâi organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței sale.
Aceste susțineri din contestație se impun a fi respinse, vădind o necunoaștere evidentă de către debitoare a dispozițiilor legale incidente, neplata sumelor stabilite prin titlul executoriu fiind imputabilă exclusiv acesteia. Se impune a sublinia ab initio că intimata are un titlu executoriu necontestat împotriva debitoarei contestatoare, fapt recunoscut de către aceasta, reprezentat de Decizia civilă nr. 1262/_ pronunțată de Curtea de
Apel C., în calea de atac a recursului, în dosarul nr._ .
În temeiul prevederilor art.371 indice 1 din Codul de procedură civilă, (1)
"obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; (2) în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. "
În speță, titlul executoriu ce stă la baza urmăririi silite este hotărârea judecătorească pronunțată de instanță în contradictoriu cu debitoarea precum și procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de_ în dosarul execuțional nr.231/2012.
Prin hotărârea judecătorească, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 10.485,54 lei - contravaloare taxă de restituit, dobânzi legale și cheltuieli de judecată.
Hotărârea - pronunțată într-un litigiu purtat în contradictoriu cu debitoarea - a rămas ulterior irevocabilă.
Normele legale invocate de debitoarea urmăritoare ce ar impune formularea cu precădere a unei cereri de restituire și numai apoi, în caz de neplată, sesizarea executorului judecătoresc sunt greșit interpretate de către debitoare.
Nicio dispoziție legală nu obligă societatea creditoare să solicite mai întâi plata de către debitor a sumelor datorate și numai cu titlu "subsidiar - în caz de refuz ori pasivitate - să deschidă calea executării obligației stabilite prin hotărâre prin mijlocirea executorilor judecătorești, dispoziția legală invocată de creditoare nefiind nicidecum una imperativă ci eminamente supletivă, rezultând cu prisosință din inexistența unei sancțiuni în cazul neparcurgerii unei atare proceduri pretins obligatorii.
Este de observat că, de altfel, însăși debitoarea invocă incidența în speță a dispozițiilor O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, prevederi care în mod cert sunt derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de codul de procedură civilă și care se aplică cu prevalență - ce reglementează expres posibilitatea deschisă societății creditoare de a apela la organul de executare competent în cazul neachitării de bunăvoie a obligației stabilite prin titluri executorii.
Enunțul prevederilor legale - pe care îl redă în cele ce urmează - este evident greșit interpretat de către debitoare, cât timp se poate observa că potrivit art. 2: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea societății creditoare";.
Este cert că "organul competent de executare"" menționat de dispozițiile sus-citate este executorul judecătoresc sesizat de societatea creditoare cu o cerere de executare silită a creanței sale.
Asemenea procedurii impuse de dispozițiile sus-citate, în speță societatea creditoare a sesizat S.C.P.E.J. M. i și Asociații cu o cerere de executare silită, urmare aceste cereri, fiind înaintată către debitoare somația din data de_ .
După emiterea acestei somații, nu s-a procedat la întocmirea vreunui alt act de executare, executorul respectând întru totul procedura impusă de prevederile art.3 din O.G. nr.22/2002 potrivit cu care, prevederile art. 3: "În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2 (6 luni de la somația emisă de executor - n.n), societatea, creditoare va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";.
Așa fiind, nu se poate reține sub nicio formă culpa creditoarei în neparcurgerea vreunei proceduri prevăzute de lege, motivele invocate fiind lipsite de orice suport.
Pe de alta parte, solicită a se observa că, prin încheierea civilă nr. 4664/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare instanța a admis cererea
S.C.P.E.J. M. i și Asociații și a încuviințat executarea silită a hotărârii judecătorești, în temeiul dispozițiilor art.373 Cod proc. civilă.
Potrivit alin.3 al art. 373 inice 1 C. proc. civilă:";În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispozițiile art. 371 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă, aplicându-se în mod corespunzător. Încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate (procesul verbal de cheltuieli - n.n.).
Instanța putea respinge cererea de încuviințare a executării silite numai
dacă:
cererea de executare silită ar fi fost de competența altui organ de executare decât cel sesizat - ceea ce invocă în prezent debitoarea, pe calea contestației la executare;
titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
Este cert că, sesizată fiind în prealabil de către executor, instanța competentă a verificat toate condițiile legale de admisibilitate a cererii de încuviințare a executării silite și a admis cererea executorului, statuând prin aceasta asupra posibilității legale a executării silite a titlului prin mijlocirea executorului judecătoresc.
O soluție contrară - în prezenta contestație - ar echivala cu reformarea de către aceeași instanță a hotărârii sale pronunțate în sensul încuviințării executării silite, ceea ce este în mod vădit inadmisibil.
Sub aspectul cuantumului sumelor solicitate cu titlu de "cheltuieli execuționale", solicită a se observa că, în cuprinsul contestației nici nu se invocă de către contestatoare încălcarea vreunei dispoziții legale anume - motivarea în drept a contestației lipsind practic - care să poată conduce la o soluție de admitere a cererii pentru vreun motiv.
Sumele solicitate de către executor în etapa executării silite, prin raportare la câtimea creanței, se înscriu în limitele legal prevăzute de dispozițiile Ordinului nr.2550/2006 ale Ministerului Justiției, nefiind de altfel invocată nesocotirea acestor dispoziții de către contestatoare, ci exclusiv demararea procedurii încasării creanței prin mijlocirea executorilor judecătorești, aspect care - astfel după cum a susținut - nu poate fi imputat cu temei intimatei a cărei creanță este recunoscută de către contestatoare.
Așa fiind, niciunul din argumentele invocate de debitoare nu susțin cu temei cererea de admitere a contestației și anulare a actelor de executare silită, impunând respingerea acesteia și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a dovedit, cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei, că intimata le-a suportat cu asigurarea unei apărări calificate în prezentul litigiu - în cuantumul precizat.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 5 aprilie 2012, creditoarea SC M. S. a solicitat S.C.P.E.J.
M. I SI ASOCIAȚII, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Prin încheierea nr.4664/9 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea SC M. S. împotriva debitorului A. F. P. M. a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
S.C.P.E.J. M. I SI ASOCIAȚII a întocmit în dosarul execuțional 231/2012, la_, procesul-verbal privind cheltuielile și onorariul în acest dosar menționând cheltuielile de executare ca fiind în cuantum de 2880,01 lei.
S.C.P.E.J. M. I SI ASOCIAȚII a emis în dosarul execuțional nr.231/2012, către debitoare somația prevăzută de 387 C.p.c, art.411 C.p.c și art.3 din legea 110/2007 privind modificarea OG 22/2002.
În conformitate cu art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Dispozițiile art.399 alin.1 C.pr.civ stabilesc că "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare";.
În alin.3 al aceluiași articol se prevede că " în cazul în care executare silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac";.
Cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art.1 din Ordinul nr._ privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază că acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată.
Instanța apreciază astfel că raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.231/2012 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
Pe de alta parte, în condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați există un text legal constituit de dispozițiile art.274 alineat 4 cod procedura civila, instanța apreciază că, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde există aceleași rațiuni se aplică aceleași principii. Or, activitatea prestată de executorii judecătorești este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapă a procesului civil.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit, apreciind că în speța de față, un onorariu în cuantum de 500 lei este suficient.
F. a de considerentele expuse mai sus instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A F. P.
M., în contradictoriu cu intimata SC M. S. împotriva procesului-verbal întocmit la_ în dosarul execuțional nr.231/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I Șl ASOCIAȚII, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, și împotriva somației întocmită la_, în dosarul execuțional nr.231/2012, de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI J. ECĂTOREȘTI M. I Șl ASOCIAȚII, în sensul că reduce cheltuielile de executare de la suma de 2280,01 lei la suma de 500 lei.
În ceea ce privește capetele de cerere privind anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din OG 22/2002, "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
În cauza de față, executorul judecătoresc a emis somația prevăzută de aceste dispoziții legale, nemaiîntocmind niciun alt act de executare. Obligația contestatoarei era de a achita suma de bani datorată intimatului, obligație stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă mai sus arătată. Întrucât contestatoarea nu s-a conformat acestor dispoziții, nicio dispoziție legală nu împiedică creditorul să obțină executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect, urmare a soluționării contestației la executare.
În temeiul art. 274 C.p.c, va obliga creditoarea să plătească debitoarei suma de 413 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta D. G. A F. P. M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.231/2012, în privința realizării creanței totale de 16070,7 lei, reprezentând cheltuieli de executare, taxa de primă înmatriculare, cheltuieli judiciare conform deciziei civile nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C., cheltuieli onorariu avocat, ca inadmisibile, netemeinice și nelegale.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 2 din OG 22/2002, "dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului";, iar potrivit art. 3 "în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie"; .
Potrivit dispozițiilor art.371 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie iar potrivit alin.2 în cazul în care debitorul nu execută obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Astfel, creditoarea ce deținea titlul executoriu conform deciziei civile nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C., prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 10485,54 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare la care se adaugă dobânda și, cheltuielile judiciare, trebuia mai întâi să se adreseze organului fiscal de la sediul său pentru încasarea acestor sume, conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr._ . creditoarea nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal, sau că s-a depășit termenul de 45 de zile prevăzut de acest ordin pentru soluționarea cererii de restituire, trecând în mod direct la procedura executării silite, urmărind generarea de noi cheltuieli. Mai mult, pentru plata dobânzii organul fiscal trebuie să aplice dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr._, numai în baza cererii contribuabilului.
Recurenta consideră că atât onorariul de avocat în faza de executare silită cât și cheltuielile cu onorariul executorului judecătoresc nu sunt cheltuieli necesare și utile. Se arată că D. G. A F. P. M. nu refuză punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 269, 371 ind.1, 371 alin.1, 374 alin.4, 399 și urm cod pr.civ., O.G. nr.22/2002
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului declarat, cu cheltuieli de judecată, învederând faptul că motivele invocate de contestatoare
în recurs referitoare la nerespectarea Ordinului ministrului finanțelor publice nr._, sunt invocate pentru prima dată în recurs, nefiind analizate de către prima instanță, aceste motive fiind inadmisibile.
Pe de altă parte, somația de plată emisă de executorul judecătoresc în temeiul OG 22/2002 poate fi apreciată ca fiind cererea de restituire prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr._, ori, recurenta, după aproape un an de zile DE LA EMITEREA SOMAȚIEI, nu a achitat nimic.
Mai mult, prin încheierea nr.4664/9 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea SC M. S. împotriva debitorului A. F. P. M. a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, astfel că nu a existat vreun impediment, iar somația executorului respectă termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, deși restituirea sumelor trebuiau făcute la data pronunțării deciziei instanței, dată când a rămas irevocabilă.
Intimata mai invocă jurisprudența europeană, respectiv cauza Ruianu c.
României, Pini ș.a. contra României, Șandor contra României.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Sub aspectul situației de fapt, tribunalul reține că prin decizia civilă nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ contestatoarea fost obligată la restituirea către intimată a sumei de 9614 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată la_, cu dobândă legală aferentă de la data plății și până la restituire, fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată de 871,54 lei.
La data de_, intimata s-a adresat Societății Civile Profesională de executori judecătorești M. i și Asociați solicitând executarea silită a acestui titlu executoriu pentru recuperarea creanței, formându-se dosarul de executare nr. 231/2012 în cadrul căruia executorul judecătoresc a emis la data de_ somația de plată, comunicată recurentei la data de_ (cu mențiunea expresă că somația are la bază dispozițiile art.3 din Legea nr. 110/2007 care a modificat OG 22/2002). La data de_ a fost întocmit și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Dată fiind calitatea de instituție publică, recurenta-contestatoare a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul recurentei. Potrivit art. 2 din actul normativ menționat "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni,
să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";, iar potrivit art. 3 "în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";
Totodată, pentru prima dată în recurs contestatoarea a invocat și Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ care reglementează procedura de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, învederând nerespectarea acestor dispoziții de către creditoare prin aceea că nu a solicitat organului fiscal restituirea creanței.
Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget.
Însă, cronologia procedurii prevăzute în OG nr. 22/2002 este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României ("tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern";), și art. 20 al. 2 ("dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, deși decizia civilă nr.1262/6
aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a rămas irevocabilă la data pronunțării sale, respectiv la data de 6 aprilie 2009, se constată că între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită (_ ) nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla poziție că aceasta nu refuză restituirea sumelor din titlu învederată în recurs, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de înseși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea recurentei. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată, iar nu a unei simple notificări, deoarece textul legal face referire la "somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Șandor împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de "proces"; în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, situație ce se regăsește și în cauză.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza Sabin P. escu împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceste circumstanțe, invocarea de către contestatoare pentru prima dată în recurs a nerespectării unei proceduri administrative de restituire a sumelor, după trei ani de la rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr.1262/6 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în condițiile în care solicitarea de restituire a sumelor este făcută chiar sub forma somației emisă în temeiul OG 22/2002 (act normativ superior ), tocmai pentru curgerea
termenului de gratie de 6 luni, fără a exista, chiar la expirarea acestui termen, a vreunei dovezi a demersurilor făcute de recurentă în vederea executării obligației, nu poate să atragă anularea actelor invocate. T. reține că și în faza executării silite își găsește aplicarea principiului disponibilității, situație în care rămâne la latitudinea creditorului de a opta și de a alege între formele de executare reglementate de dispozițiile legale, în situația de față, creditorul înțelegând să inițieze procedura prevăzută în OG nr. 22/2002 și efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă. Recunoașterea acestui drept se impune și din perspectiva dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 CEDO, cu incidență directă în dreptul intern în temeiul art.20 și art.21 din Constituția României, în condițiile în care faza executării silite face parte din procesul civil și se impune a fi recunoscute toate garanțiile specifice, inclusiv în această fază.
Ca o consecință a constatării legalității somației de plată emisă de executorul judecătoresc (care nu este o simplă notificare) rezultă că și celelalte acte ale executării, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, acte care țin exclusiv de acest moment incipient prevăzut de OG 22/2002, neintrând în sfera actelor de executare ulterioare prevăzute de art. 3 din ordonanță, și care au fost cenzurate de prima instanță sub aspectul proporționalității, sunt întocmite cu respectarea principiilor și dispozițiilor legale în materia executării silite a instituțiilor publice.
În final, tribunalul nu poate să nu remarce că în prezent, chiar aplicabil, termenul de grație a expirat fără a exista nici o dovadă a demersurilor făcute de recurentă în vederea executării obligației.
Prin urmare, tribunalul constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ., deoarece soluția primei instanțe respectă procedura incipientă de executare silită a instituțiilor publice așa cum este aceasta reglementată de OG 22/2002 modificată prin Legea 110/2007.
Pentru toate aceste considerentele în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefundat, iar în temeiul art.274 cod pr.civ. va obliga recurenta să-i plătească intimatei suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de D. | G. | R. | A F. P. C. -N. |
(pentru fosta DIRECȚIE G. A F. | P. | M. | ), împotriva sentinței |
civile 1034 din_ a Judecătoriei B. | M. . |
Obligă recurenta să plătească intimatei SC M. S. suma de 1.240 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red./Tehnored. C.G. /_ - 2 ex
J. . la fond M. M.
