Decizia civilă nr. 5893/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5893/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamanții A. DE P. S. T._ CAS R. M., F. I., J. D., B. A., B. F. ,
C. V., S. D., V. D., D. V., D. A., S. I., M. A.
, M. S. și pârâții M. T. R. PRIN P., C. LOCAL AL M.
T., împotriva sentinței civile nr. 12491 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta A. R. PENTRU P. M. T., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenții-reclamanți prin avocat substituient Diana Olar, care depune la dosar delegație de substituire, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de către pârâți este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 22 lei, conform chitanței aflată la filele 26-28 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se constată că de la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat de către reclamanți.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de lipsa dovezii care atestă plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar reprezentanta recurenților solicită acordarea unui nou termen de judecată sau lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a îndeplini obligația stabilită în sarcina recurenților.
Având în vedere că recurenții-reclamanți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru recursul promovat, Curtea pune în vedere reprezentantei recurenților să îndeplinească această obligație până la închiderea dezbaterilor în ședința publică de la acest termen, sub sancțiunea anulării demersului ca netimbrat.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
În privința recursului promovat de către reclamanți, reprezentanta recurenților învederează instanței că acesta vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, pe care le apreciază reduse raportat la gradul de umilință și stres suportat de către locuitorii din zonă. În acest sens se are în vedere intervenția repetată pe lângă autoritățile publice, întinderea în timp a demersurilor, schimbarea mediului înconjurător într-un mod semnificativ și poluarea fonică pe care reclamanții sunt nevoiți să o suporte. Raportat la aceste
criterii, evaluarea efectuată de către prima instanță, raportat la cuantumul daunelor morale, este sub nivelul de stres al locuitorilor și apreciază că aceste daune se impun a fi majorate.
Față de susținerile recurenților-pârâți că nu s-a cuantificat suma reprezentând daune morale, apărătorul recurenților-reclamanți arată că prin acțiunea introductivă a solicitat despăgubiri, reprezentând atât daune materiale cât și daune morale, în cuantum de 7500000 lei, însă fără a indica în concret cât reprezintă fiecare, prima instanță stabilind un prejudiciu de 500 lei/locuitor. De asemenea în recurs nu a indicat suma cu care ar trebui să fie majorat cuantumul daunelor morale însă, întrucât în privința pretențiilor materiale, reclamanții
înțeleg să se limiteze doar la sumele dovedite prin chitanțe, respectiv onorariu de avocat, onorariu de expert, etc., care totalizează aproximativ 5000000 lei, apreciază că diferența de 2500000 lei ar reprezenta daune morale.
În privința recursului declarat de către pârâți, solicită a fi respins întrucât motivele invocate sunt simple afirmații, nedovedite, iar atunci cânt accidental au fost susținute de probe, acestea au contrazis susținerile anterioare ale pârâților. în opinia sa, singurul punct argumentativ, din punct de vedere probatoriu este legat de derularea unor dezbateri publice, față de proiectul privind construirea hotelurilor Etap și Novotel. Deși într-adevăr s-au derulat unele dezbateri publice, demersul introductiv nu vizează lipsa acestora ci inexistența acordului proprietarilor din zonă, care potrivit actelor normative în vigoare, obținerea unui atare acord este imperativă.
Totodată solicită a fi respinse susținerile pârâților potrivit cărora nu era necesar acordul proprietarilor din zonă, raportat la legislația în materie de construcții întrucât, susține reprezentanta recurenților-reclamanți, avizul nr. 48/_ emis de către C. Județean Timiș, care stă la baza hotărârii atacate, a fost emis sub rezerva îndeplinirii unor condiții, printre care și cea a obținerii acordului proprietarilor a căror imobile în proprietate participă la studiul de cvartal. Ori, PUZ-ul a fost adoptat fără a avea acordul locuitorilor din cvartal și mai mult, cu ignorarea declarațiilor exprese a acestor locuitori care au precizat că nu își dau acordul cu privire la proiect. Având în vedere inexistența acordului, avizul nu poate fi considerat valid.
La întrebarea instanței apărătorul recurenților-reclamanți susține că prin demersul reclamanților s-a referit și la nerespectarea regulilor urbanistice, având în vedere locația proiectului - zona istorică a municipiului, care prevede anumite limite de ocupare a teritoriului, înălțimea proiectului, prevederi care sunt încălcate prin proiectul respectiv.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului promovat de către reclamanți și respingerea recursului declarat de pârâți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor pe care le depune la dosar. Totodată depune concluzii scrise.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
Se constată că anterior închiderii dezbaterilor în ședința publică de la acest termen reprezentanta recurenților-reclamanți depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12491 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului Cluj a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților în
promovarea cererii invocată de pârâtul C. Local al M. T. ; admisă în parte cererea forlmulată de reclamanții A. P. lor Spaiul T.Vladimirescu nr.24, F. R. M., F. I., J. D., B. adina, B. F. ,
C. V., S. D. la, V. D., D. V., D. Alexabdra, S. I., M.
A., M. S. în contradictoriu cu M. T. prim primar, C. Local al M. T., A. regională pentru protecția M. T. și în consecință a fost anulată hotărârea C. ui Local T. nr.187/_ privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal "Construcții pentru servicii - Hotel Novatel și Etaj Bulevardul General DRagalina nr.20 T., anulată adresa nr.6323/_ emisă de agenția Regionalpă pentru P. M. T. prin care s-a stabilit ca planul urbanistic zonal nu necesită evaluare de mediu și se adoptă fără aviz de mediu; obligați pârâții în solidar la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții
F. R. M., F. I., J. D., B. A., B. Flore, C. V., STeau D.
, Velciu D., D. V., D. A., S. I., M. A., M. S. a sumei
de 500 lei cu titlu de daune morale; obligați pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de 14.062,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut in esenta ca exceptia este neintemeiata intrucat reclamantii locuiesc in cvartalul in interiorul caruia este situat terenul cu privire la care s-a emis planul urbanistic iar ridicarea unor constructii in vecinatate afecteaza in mod direct. Cu privire la fond retine instanta că pârâtul C. Local Pârâtul C. Local al municipiului T. susține că și-a îndeplinit obligația impusă prin organizarea de dezbateri publice de către Primăria municipiului T. prin Direcția Urbanism, depunând în acest sens procesul verbal din data de_ (filele 63-70), însă dezbaterea nu poate ține loc de acord, cu atât mai mult cu cât pct. 2.5.6. din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 incident în cauză impune obținerea acordului vecinilor în scris și în formă autentică. Dimpotrivă, înscrisurile atașate de reclamanți (filele 25-26 din dosarul Tribunalului Timiș) atestă opoziția vecinilor direcți la realizarea construcțiilor preconizate și chiar dacă încheierea de autentificare este ulterioară emiterii HCL contestate, opoziția vecinilor a fost exprimată cu ocazia dezbaterilor publice și a fost constatată prin referatul privind aprobarea PUZ "Construcții pentru servicii - Hotel Novotel și Etap"; nr. U22008-002841/_ emis de Primăria municipiului T., Direcția Urbanism, Serviciul Planificare Spațială (filele 48-49, vol. I).
Prin acest referat se menționează că nu este necesar acordul vecinilor pentru promovarea PUZ ca urmare a modificărilor legislative, dar fără a se solicita și obține un nou aviz al CJ Timiș care să confirme opinia exprimată.
Alte două condiții nerespectate de pârâți și impuse prin avizul discutat privesc "rezolvarea parcărilor în subsolul clădirilor"; și "refacerea regulamentului local de urbanism cu particularizarea reglementărilor pe soluția prezentată";: proiectul de dezvoltare aprobat prin HCL nr.187/_ prevede parcări supraterane iar regulamentul local de urbanism nu a fost refăcut.
Pe de altă parte, după cum s-a menționat în mod expres în preambulul HCL atacate, pentru adoptarea acestei hotărâri s-a ținut cont (și) de avizul Agenției Regionale pentru P. M. T. nr. 6323/_ . În cuprinsul acestei adrese (fila 36 din dosarul Tribunalului Timiș), pârâta A. R. pentru P. M. T. apreciază, de fapt, că planul urbanistic zonal nu necesită evaluare de mediu și se adoptă fără aviz de mediu.
Referitor la procedura de adoptare a acestei decizii, reclamanții arată că împotriva anunțului public de încadrare au formulat contestație, motiv pentru care ARPM trebuia să rediscute decizia, în cadrul Comitetului special, putând să o mențină sau să o reconsidere.
Este adevărat retine instanta că art. 12 din HG nr. 1076/2006 impunea pârâtei să discute comentariile publicului iar prin adresa nr. 5408/_ emisă de A. R. pentru P. M. T. s-au solicitat punctele de vedere ale altor autorități competente, prevăzându-se în mod expres că procedura de emitere a deciziei de încadrare se sistează până la obținerea punctelor de vedere solicitate, dar acest aspect procedural privit singular nu este în măsură să atragă nulitatea actului administrativ emis, în condițiile în care art. 12 alin. 3 prevede că
"autoritatea competentă pentru protecția mediului poate reconsidera decizia privind etapa de încadrare, pe baza propunerilor justificate ale publicului";, iar vătămarea produsă reclamanților prin nediscutarea sesizării lor se acoperă prin atacarea în instanță a acestui aviz și prin abordarea fondului problemei indicate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta susține că planul urbanistic zonal în discuție nu se regăsește între planurile cu impact sau posibil impact asupra mediului prevăzute de anexele 1 și 2 din H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice și private, motiv pentru care nu era necesară evaluarea de mediu.
Or, din raportul de expertiză tehnică în protecția mediului întocmit în cauză de exp. dr. Iacob I. (filele 481-489, 578-581, vol. II) reiese că proiectul de dezvoltare din speță se încadrează, în realitate, în lista proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării impactului asupra mediului din cauza amenajării parcării suprateran, fiind astfel incidente dispozițiile H.G. nr.445/2009, anexa 2 pct. 10 lit. b care reglementează categoria proiectelor de infrastructură privind dezvoltarea urbană, inclusiv centre comerciale, parcări amenajate.
În acest sens, parcarea amenajată suprateran generează reducerea spațiului verde, creșterea poluării fonice inerentă manevrelor de oprire, parcare și pornire a mijloacelor auto, poluarea stratului de apă freatic, de mică adâncime prin parcarea construită pe sol ierbat și poluarea aerului atmosferic, parcarea fiind proiectată a fi amplasată în interiorul unui cvartal de clădiri.
De asemenea,se arata potrivit opiniei d-nei expert, anterior demersurilor de construire a proiectului "Construcții pentru servicii - Hotel Novotel și Etap"; b-dul General Ion Dragalina nr. 20, T. trebuie realizată simularea efectului, din punctul de vedere al acusticii zonale, a traficului rutier estimat asociat hotelurilor și activităților conexe și de reducere a acestuia prin proiectarea amenajării de parcare subterană, pentru a răspunde cerințelor art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din
H.G. nr. 321/2005, actualizată.
Pentru acestea, d-na expert concluzionează că proiectul în discuție prezintă risc pentru mediu prin proiectul de parcare amenajată suprateran, generând poluarea apei freatice și a aerului atmosferic, și pentru sănătatea publică prin creșterea nivelului de zgomot produs de manevrele de parcare, oprire și pornire.
Având în vedere lucrarea de specialitate ale cărei concluzii și le însușește, tribunalul observă că lipsa evaluării de mediu și, implicit, a avizului de mediu din partea Agenției Regionale pentru P. M. T. este de natură a atrage, în condițiile art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, anularea atât a HCL T. nr.187/_ cât și a adresei ARPM T. nr. 6323/_ .
Reclamanții se mai prevalează de încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. 6 din Legea nr.350/2001, care prevăd că "Se interzice promovarea planurilor urbanistice zonale cu scop declarat de promovare a unui anumit proiect de investiții";, și susțin că PUZ-ul adoptat în cazul de față promovează, în mod asumat, un proiect individual. Proiectul indică destinația și numele hotelurilor, precum și beneficiarul acestora și de aceea este clar că acest plan urbanistic nu este destinat să reglementeze o utilizare generală pentru o zonă, ci este o
reglementare "dedicată"; unui singur proiect, acela de construcție a hotelurilor Etap și Novotel.
Instanta mai reține că prevederile legale citate interzic promovarea PUZ- urilor cu scopul declarat de promovare a unui anumit proiect de investiții, iar teza a doua a art. 47 alin. 6 explicitează că "Planurile urbanistice zonale reglementează condițiile de amplasare a investiților, indiferent de natura lor sau de beneficiar";, scopul urmărit de legiuitor fiind promovarea PUZ-urilor într-un mod nediscriminatoriu, cu îndeplinirea cerințelor legale.
Apoi, prin avizul C. ui Județean Timiș s-a aprobat un POT maxim de 40%, iar pentru zona mixtă, pct. 2.1.3 din Anexa 2 la H.G. nr. 525/1996 prevede procentul de ocupare a terenurilor de 70%.
De asemenea, potrivit studiului de însorire din dosarul administrativ ce a stat la baza aprobării documentației, amplasarea noilor imobile respecta prevederile art. 2 din Ordinul M. ui Sănătății nr. 536/1997, asigurând la solstițiul de iarna 1 oră și ½ de însorire pentru clădirile vecine, iar expertiza efectuată în cauză nu cuprinde alte concluzii.
Referitor la distanța minimă a locurilor de parcare față de camere, raportul de expertiză tehnică în arhitectură întocmit de exp.conf.dr. Iancu A. (fila 522, vol. II) confirmă susținerea reclamanților că locurile de parcare la sol se situează la o distanță mai mică de 10 metri față de ferestrele caselor de locuit, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. c din OMS nr.536/1997. Or, obligația respectării
normelor ordinului menționat este prevăzută expres de art. 15 din Regulamentul local de urbanism, titlul IV.2, L.
Reclamanții mai invocă și încălcarea art. 9 din OMS nr. 536/1997, prin aceea că, potrivit hărții de zgomot a municipiului T. (publicată pe site-ul Primăriei), în zona bulevardului Dragalina nivelul de zgomot este deja mai mare de 75 decibeli (dB), în condițiile în care nivelul maxim de zgomot admis pentru sursele externe din apropierea clădirilor variază între 45 și 60 dB, în funcție de tipul clădirii.
Tribunalul apreciază că nu este necesar a se mai aborda acest argument de nelegalitate, întrucât analiza d-nei expert Iacob I. pornește de la proiectul de construire a parcării supraterane și, după cum s-a reținut deja, avizul CJ Timiș impunea construirea parcării în subsolul clădirilor.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor pct.4.B.III din Regulamentul local de urbanism, documentația de urbanism a fost întocmită ținând cont de caracterul existent al zonei și de morfologia țesutului urban din care face parte, prin refacerea și continuarea frontului de pe b-dul Gen. I. Dragalina, în același regim de înălțime și aliniere la cornișă, în raport cu înălțimea dată de cornișa
"Casei cu Ancoră";, fosta Capitănie a Portului, și nu în raport cu numărul de niveluri, amendamente formulate în cuprinsul HCL nr. 187/2009. Înălțimea construcțiilor propuse nu depășește înălțimea ,,Casei cu Ancora";, ci doar numărul de niveluri diferă datorită specificului construcțiilor de sfârșit de secol XIX.
Apoi, argumentul privind "participarea și implicarea rezidenților"; impusă de RLU este antamat deja de analiza (lipsei) acordului vecinilor, reglementarea traficului stradal și a zonelor de parcare a fost de asemenea abordată, iar aspectul legat de umiditatea în construcții impunea o detaliere a argumentației și efectuarea unei lucrări de specialitate; de asemenea, proporția spațiilor verzi se reconfigurează prin amplasarea parcării în subteran.
Cât privește încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, reclamanții se raportează la întreaga procedură prealabilă adoptării HCL contestate. Or, nesoluționarea sesizărilor depuse trebuia sancționată în contenciosul administrativ, reclamanții putându-se
prevala de refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ori de necomunicarea unor informații de interes public, după caz.
În realitate, reclamanții contestă adoptarea HCL în ciuda opoziției lor, dar acest aspect se verifică prin raportare la alte dispoziții legale iar nu la cele generale privind transparența decizională în administrația publică. De asemenea, nemulțumirea lor se concretizează în prezenta acțiune, în motivarea căreia s-au raportat la planul de construire în modalitatea finală, în care a fost aprobat, iar instanța este ținută să verifice toate aspectele învederate de părți.
Pentru toate considerentele expuse, instanța apreciază că prezenta cerere este întemeiată, sens în care s-a dispus anularea Hotărârii C. ui Local al municipiului T. nr. 187/_ privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal
"Construcții pentru servicii - Hotel Novotel și Etap";, b-dul General Dragalina nr. 20, T. și a adresei nr. 6323/_ emisă de pârâta A. R. pentru P.
M. T. prin care s-a stabilit că planul urbanistic zonal nu necesită evaluare de mediu și se adoptă fără aviz de mediu.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, reclamanții fac referire la prejudiciul material suferit prin devalorizarea imobilelor deținute, dar chiar reclamanții arată prin cererea introductivă și prin concluziile scrise că o cuantificare a diminuării valorii se poate realiza doar prin efectuarea unei expertize în evaluare imobiliară care să țină cont de aspectele indicate de ei, dar în cursul procesului nu s-a propus și administrat această probă, sens în care, în temeiul art. 1169 din vechiul cod civil și art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, nu se poate da curs solicitării reclamanților.
În schimb, situația creată prin atitudinea abuzivă a autorităților publice pârâte i-a afectat pe reclamanții persoane fizice F. R. M., F. I., J. D.
, B. A., B. F., C. V., S. D., V. D., D. V., D. A.
, S. I., M. A. și M. S. în plan moral, nepatrimonial, întrucât au fost vătămați printr-un act administrativ nelegal și a trecut o perioadă îndelungată de timp până la recunoașterea temeiniciei solicitării lor.
În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, starea de supărare și frustrare generată de conduita culpabilă a pârâților nu este suficient compensată prin admiterea cererii, ci se impune ca reclamanții să beneficieze și de compensarea prejudiciului moral suferit, suma apreciată de instanță ca fiind echitabilă fiind cea de 500 lei pentru fiecare dintre reclamanți. Instanța consideră că suma menționată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial, care nu poate deveni sursă de abuz din partea solicitantului.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs Municipiu T. și C. Local al M. T. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii
.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în mod eronat și nefundat prima instanță a anulat HCL nr.187/2009 pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de avizul consiliului județean fără a avea în vedere că acordul proprietarilor care participau la studiul de cvartal nu a fost necesar deoarece planșa "studiu de cvartal"; este o planșă de analiză care prezintă o posibilă dezvoltare a cvartalului. Totodată problema acordului vecinilor în favoarea autentică este reglementată clar de Legea nr.50/1991 republicată. În acest scop pentru documentația faza PUZ, faza premergătoare investiției s-au organizat două dezbateri publice, procesele verbale putând fi vizualizate pe site-ul primăriei, la care au participat vecinii din zona cât și membrii consiliului local.
Totodată se arată documentația planului urbanistic zonal - Construcții pentru servicii Hotel Novatel și Etaj a fost afișat pe site-ul oficial atât la momentul primei variate cât și pentru varianta finală iar în urma sesizărilor s-au
organizat dezbateri publice. De asemenea în ce privește parcările aceasta a fost rezolvată în subsolului clădirilor restul fiind rezolvate la sol. Studiul geotehnic a arătat că solul nu permite existența a mai multe niveluri în subteran și ca atare pentru a nu exista probleme tehnice majore atât pentru beneficiari cât și pentru clădirile învecinate s-a preferat varianta mai sigură.
Referitor la avizul consiliului privind regimul de înălțime, CUT arată recurenții că în plansa anexa pentru soluția propusă CUT este de 2,35 și regimul de înălțime propus S parțial+P + 7E. În HCL privind aprobarea PUZ se specifică la art.2 condițiile de construire: regimul de înălțime - se vor prelua înălțimea la cornișă a construcției de referință, POT max.40%, CUT max.3 și în plus limitarea înălțimii maxime a clădirii amplasate la strada și corpurile de clădire amplasate în interior iar la art.4 din HCL este introdusă condiția ca la faza de autorizație beneficiarul va modifica proiectul standard cu proiect arhitectural adoptat specificului istoric al zonei.
Mai arată recurenții că în mod greșit a constatat instanța că au fost încălcate dispozițiile art.46 alin.6 din Legea nr.350/2001 fără a avea în vedere că aceste modificări ale legii nu pot fi invocate pentru documentațiile de urbanism a căror solicitare de aprobare s-a făcut anterior intrării în vigoare a OG nr.27/2008 și OG 10/2009. Actul normativ în vigoare prevedea că eliberarea planului Urbanistic Zonal este obligatoriu în cazul: a) zonelor centrale ale localităților; b) zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelarilor c) altor zone stabilite de autoritățile locale.
Prima instanță eronat susține că nu se respectă distanța parcărilor fără a avea în vedere că în documentație nu există parcări la mai puțin de 10 m de la geamurile clădirilor de locuit vecine așa cum rezultă și din avizul comisiei de circulație emis cu respectarea normelor în vigoare și ordinului 536/1997.
Cât privește cap.4BIII din RLU arată recurenții că funcțiunea propusă este compatibilă cu funcțiunea existentă în cvartal de locuințe, servicii și comerț iar conform PUG aprobat prin HCL br.157/2002 terenul face parte din UTR 49 zona galbenă fiind definită ca zonă existentă de locuințe și funcțiuni complementare cu regim de înălțime P + 2 pentru maximum 2 familii. In incinta studiată face parte din stilul urban vechiul cartier Iosefin identificat în lista monumentelor istorice
În realitate potrivit CF pe terenul în discuție există la data eliberării PUZ construcții cu regim înălțime P - parter magazin și depozit, birouri, vestiar, atelier producție, facturi specifice zonei industriale. Conform situației imobilele au fost folosite până la momentul cumpărării pentru diferite activități de producție, astfel că din punct de vedere urbanistic este normală reconversia zonei. Echilibrul urbanistic al zonei a fost corectat prin excluderea funcțiunii industriale din zona de locuințe care este în același timp și zona istorică. Aspectul zonei a fost
inbunatatit prin propunerea unor construcții noi moderne iar studiul de însorire respectă OMS 536/1997, expertul având acces doar la o parte din studiile întocmite pentru aviz, documentațiile aflându-se la dosarul administrativ al documentației iar autoritatea nu are obligația de a verifica fiecare dintre documentele necesare pentru obținerea avizelor emise de fiecare instituție abilitată.
Totodată arată recurenții că în mod eronat a apreciat instanța că reclamanții au suferit un prejudiciu moral fără a avea în vedere că nu a fost începută construcția nu s-a constata săvârșirea unei fapte ilicite și nu s-a arătat cum a fost stabilit cuantumul.
Prin recursul declarat reclamanții au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților la plata daunelor morale în cuantumul solicitat prin acțiunea introductivă.
În susținerea celor solicitate recurenții au arătat în esență că deși instanța reține existența unor suferințe nu le-a apreciat corect acordând o sumă redusă. În calitate de vecini ca urmare a actelor emise a plantat și plantează în continuare amenințarea schimbării radicale a condițiilor de viață.;erodarea linistii intr-un cartier de case plasate istoric, ridicarea construcțiilor foarte înalte duce la scăderea valorii de piață a locuințelor deținute iar comportamentul autorităților a umilit cu atât mai mult cu cât au fost ignorați și neascultați.
Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
Astfel se reține că argumentele aduse de recurenții parati constau în aceea că reținerile instanței sunt greșite. Susținerile nu pot fi reținute deoarece în condițiile legii urbanismului Legea nr.350/2001 elaborarea și adoptarea documentațiilor de urbanism în zone protejate impune respectarea anumitor cerințe respectiv -să fie precedată de obținerea avizelor, să fie elaborată pentru întreaga zonă nu pe părți dintr-o anumită zonă, să asigure unitate, coerenta și confort urban atât al zonei de studiu cât și ale teritoriului învecinat, coeficientul de utilizare a terenului CUT propus să nu depășească pe cel aprobat cu mai mult de 20% s.a. Analiza respectării celor cerute de lege impune a evidenția faptul că în condițiile celor făcute cunoscut prin certificatul de urbanism a fost solicitat avizul C. ui Județean Timiș. Avizul obligatoriu a fost dat cu respectarea anumitor condiții respectarea POT maxim 40% și procentul minim de spații verzi 15%; CUT a fi stabilit prin proiect cu conformare volumetrică a obiectivului la țesutul urban existent, acordul proprietarilor a căror imobile în proprietate participă la studiul de cvartal s.a. Așadar acest aviz a fost dat sub rezerva
îndeplinirii condițiilor cerute. Cu alte cuvinte neîndeplinirea condiției duce la considerarea lipsei /inexistenței avizului. La dosar nu s-a depus un acord în sensul celor cerute prin aviz. Ori în atare situație a inexistenței acordului nu se poate vorbi de un aviz și respectiv de întrunirea condiției cerute de lege.
Se susține de recurentă că nu era necesar acordul și ca atare dat fiind avizul era întrunită cerința cerută de lege - existența actului ce precede aprobarea documentatiei. Susținerea de asemenea nu poate fi primită deoarece se omite a se avea în vedere că avizul dat în considerarea obținerii acordului nu a fost atacat pe calea unei acțiuni, nici pe calea unei excepții de nelegalitate și nici nu s-a cerut reconsiderarea acestuia autorității emitente. În lipsa contestării și implicit a anulării concluzia ce se poate desprinde este aceea că s-a acceptat că avizul poate fi considerat dat valabil, producând efecte doar dacă este îndeplinită condiția cerută prin aceasta. Condiția ce vizează acordul nu a fost întrunită iar o reconsiderare nu a fost cerută context în care avizul în lipsa acordului nu poate fi considerat act în măsură să justifice existența actelor cerute în elaborarea intervenției solicitate iar din această perspectivă susținerea se vădește nefondată și va fi respinsă.
Desigur se susține că intervenția adoptată prin actul contestat a fost supusă dezbaterii publicului. Împrejurarea evocată este lipsită de relevanță deoarece publicitatea intervenției urbanistice date nu poate ține loc de acord și nu poate acoperi lipsa avizul. Prin urmare câtă vreme în cauză avizul a condiționat întrunirea anumitei cerințe iar aceasta nu este întrunită și de vreme ce normele cer obținerea avizelor ce preced aprobarea documentației urbanistice în lipsa acestuia nu se poate reține întrunirea cerințelor cerute de lege, iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Greșite nu sunt nici celelalte rețineri ale instanței cu privire la avizul sanitar și regulile urbanistice. Avizul aferent documentației a condiționat respectarea ordinului privind normele de igienă. Documentația prezentată nu a respectat cerința cerută ,expertul concluzionând că există limite ce contravin regulilor instituite de norme. În plus expertul a evidențiat și alte aspecte de neîndeplinire a condițiilor în elaborarea documentației de încălcare a regulilor urbanistice relevând aspecte de depășire a coeficientului de utilizare a terenului, de necompatibilitate, aspect și echilibru urbanistic al zonei. Ori de vreme ce verificările au evidențiat încălcări a regulilor urbanistice și lipsuri în documentație în mod corect a reținut prima instanță că nu se poate valida nerespectarea normelor inclusiv în privința interdicției în zone protejate.
Desigur susține recurentul că expertul nu a avut acces decât la o parte din documentele aflate la dosarul administrativ însă omite a avea în vedere că eventualele documente considerate relevante în soluționarea cauzei puteau fi puse la dispoziția expertului sau a instanței. Prin urmare în lipsa acestora nu se poate ajunge la concluzia evocată de recurent.
Mai susține recurentul că reținerile instanței cu privire la daunele morale sunt greșite, acestea nejustificându-se . În cauză existența prejudiciului derivă din conduita autorității de a nu lua în considerare opoziția, de a adopta un act în lipsa documentației, din recurgerea la instanță în vederea realizării dreptului. Acest refuz de a verifica și doar aspectele invocate prin opoziție de natură a determina recurgerea la instanță nu poate fi considerat ca neaducând suferințe intimaților. În condițiile suferinței justificate chiar și numai prin apelarea la autoritate în măsură să verifice respectarea regulilor urbanistice corect s-au determinat prejudiciul moral si implicit cuantumul acestuia.
În fine cât privește recursul declarat de reclamanti se reține că argumentele aduse constau în aceea că este redus cuantumul. Argumentele aduse nu pot fi reținute întrucât starea creată prin ingerința autorității poate fi acoperită echitabil și prin anularea actelor. În cauză nu doar că nu s-a anulat actele dar s- a și acordat o sumă de 500 lei. Ori în atare situație nu se poate reține lipsa echilibrului și implicit calculul redus la daunelor morale.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de A. DE P. S. T._ CAS R. M., F. I., J. D., B. A., B. F., C. V., S. D.
, V. D., D. V., D. A., S. I., M. A., M. S. și pârâții
M. T. R. PRIN P., C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 12491 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. T. | D. | M. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
