Decizia civilă nr. 5621/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 5621/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. de
P. și I. Pentru A. împotriva încheierii din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimatul- reclamant S. V., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta- pârâtă A. de P. și I. pentru A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul- reclamant S. V. a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr.146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin încheierea civilă din data de_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâții A. de P. și I. pentru A. și C. Județean B. -N. al A.P.I.A.
S-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2781152 din_ emisă de A.P.I.A. C. Județean B. -N. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea sa, reclamantul S. V. a chemat în judecată pârâtele A. de P. și I. pentru A. și A. de P. și I. pentru A. - C. Județean
-N. solicitând anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei
nr.2781152 din data de_ de acordare a plaților in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața - campania 2008 si a Raportului de soluționare a contestației nr.45P/2011/_ emise de A. de P. si I. pentru A.
- C. județean B. -N., precum și suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul arată că executarea actului administrativ atacat îi va produce serioase prejudicii in condițiile în care va fi pus în executare, aceasta având în vedere motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, care impun în opinia acestuia suspendarea executării actului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
În privința motivelor pe care reclamantul și-a întemeiat cererea în anularea actului administrativ, în esență se susține că prin decizia atacata,
Județean B. -N. al APIA a dispus "acordarea" de diferența de plata de "zero lei si zero bani" pentru campania 2008 in cadrul schemelor de plata unică pe suprafață, plăți compensatorii pentru zona montană defavorizată, plăți pentru agromediu pachetele 1 si 2.
Împotriva deciziei a formulat contestație, respinsă prin Raportul de soluționare a contestației nr.45P/2011/_ .
În opinia reclamantului, această decizie și raportul de soluționare a contestației sunt profund netemeinice și date cu încălcarea esențială a legii.
În primul rând reclamantul invocă faptul că nici decizia și nici raportul de soluționare a contestației, nu sunt motivate în fapt. In acest sens este de observat că decizia cuprinde doar tabele fără să se dea vreo explicație cu privire la oportunitatea acesteia și motivele de fapt pentru care a fost emisă. Pentru campania din anul 2008 a fost emisă deja o decizie care nu a fost revocată și care a fost introdusă la plată. Emiterea unei decizii ulterioare, cu privire la alte suprafețe pretins a fi determinate nu este legal posibilă. Decizia din anul 2008 pe baza căruia s-au acordat plățile a intrat în circuitul civil și pe cale de consecință ea nu putea fi ignorată. Mențiunea existenței la art. VI din această decizie în sensul că decizia nr. 2769601/_ ar fi fost revocată nu poate produce nici un efect juridic. Decizia atacată cu nr. 2781152/_ este de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008. Pe cale de consecință prin decizia emisă pentru acordarea de plăți pentru campania acestei decizii se face vorbire exclusiv de campania 2008 și nu de campania 2011.
Din lecturarea "tabelelor întocmite"; ar rezulta că diferențele dintre decizia nr. 2660787 emisă în data de_ și prezenta, o constituie diferența dintre suprafața totală declarată și suprafața determinată. Aceste pretinse diferențe puteau fi eventual constatate înainte de emiterea deciziei nr. 2660787/_ . Pentru a fi emisă această decizie și înainte de efectuarea plăților, inspectorii din cadrul APIA B. -N. s-au deplasat în teren și au verificat dacă suprafața declarată este reală, dacă solicitantul deține în mod legal terenul declarat și dacă este și utilizatorul acestuia. În acest sens este de menționat că inspectorii APIA s-au deplasat în teren și pe baza constatărilor lor s-a emis decizia nr. 2660787/_ .
Se mai arată că această decizie s-a emis cu rea credință și ca o sancțiune a refuzului reclamantului de a ceda o cotă de 30% din sumele încasate cu titlu de plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, Primăriei T. .
Și pe fond deciziile atacate sunt nelegale si netemeinice în opinia reclamantului.
Anexa I din Ordinul nr.75 din 24 martie 2010 privind aprobarea sistemului de sancțiuni pentru masurile 211 "Sprijin pentru zona montana
defavorizata", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montana" si 214 "P. de agro - mediu" din Programul național de dezvoltare rurala 2007 - 2013, reglementează sistemul de sancțiuni, aplicabil pentru cererile de plata depuse de fermieri începând cu campania 2009, prin urmare este de observat ca acest ordin prevede sancțiuni doar începând cu campania 2009.
Pe de altă parte este de observat că aceste sancțiuni se aplică atunci când există o neglijenta/intenție din partea fermierului. Aplicarea acestor sancțiuni fără să se aibă in vedere aceste aspecte enumerate de acest act normativ, sunt evident nelegale.
In baza licitației publice aprobate prin Hotărârea nr.l6/2008 a Consiliului Local T. a încheiat cu Consiliul Local T., reclamantul a încheiat contractul de închiriere nr.2467/_ a pășunii situate in muntele "Bătrâna" in cota de 1/2-a parte cu numitul Bumbu G. . Durata acestui contract a fost stabilita la 6 ani, respectiv până în data de_ .
După încheierea contractului a intrat in folosința pășunii, și-a instalat stâna de ovine si a folosit-o până în prezent. In anii 2008 si 2009 a depus la APIA - C. Județean B. -N. cereri pentru acordarea de plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața. Pentru anii 2008 si 2009 i s-au acordat aceste plați, pe care le-a încasat.
La începutul anului 2010, după ce Consiliul Local T. "a aflat" că a ridicat de la APIA - C. Județean B. -N. plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața și cuantumul acestora, primarul comunei, pârâtul M. Sever l-a invitat la sediul primăriei și i-a solicitat "să cedeze" 30% din sumele încasate de la APIA pe anii 2008 si 2009 si in continuare până la expirarea contractului de închiriere. Deoarece a apreciat cererea primarului ca abuzivă și evident nelegala, a refuzat să "cedeze" cota de 30% din sumele încasate. Pentru a avea motive să rezilieze contractul de închiriere, primarul comunei
T. a început să îl șicaneze. Deoarece pășunea alpina se afla în perimetrul ariei protejate a Administrației Parcului Național Munții Rodnei R.A. le-a comunicat acestora să nu-i elibereze autorizația pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a pășunilor.
Deoarece și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de închiriere, Consiliul Local T. nu a avut nici un motiv să rezilieze acest contract. Prin Hotărârea nr.30 din data de_, Consiliul Local T. a reziliat toate cele 12 contracte de închiriere a pășunilor alpine. Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N., a solicitat anularea acestei hotărâri, iar prin sentința civilă nr.240/CA/2010 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea irevocabila a acțiunii ce a format obiectul dosarului de fond nr.55/_ al Tribunalului
B. -N. .
Imediat, primarul comunei T. M. Sever a comunicat APIA - C. Județean B. -N. că au fost reziliate contractele de închiriere și pe cale de consecință să dispună suspendarea soluționării cererilor de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața campania 2010. C. Județean APIA s-a conformat imediat și i-a comunicat că i s-a suspendat cererea de acordare a plăților campania 2010.
La scurt timp, același primar a propus Consiliului Local T. emiterea altor doua hotărâri prin care să transmită cu titlu gratuit pășunile din litigiu unor asociații de crescători de animale din localitățile T. si Bichigiu, iar în acest sens au fost emise Hotărârile nr.32 si 33 din data de_ . Deoarece o porțiune din pășunea închiriata se afla pe teritoriul județului Maramureș,
Primarul comunei T. a comunicat și C. ui Județean APIA Maramureș ca a reziliat contractul de închiriere a pășunii situate in muntele Bătrâna.
Imediat Consiliul Local Sacel a încheiat cu alte persoane contracte de închiriere pentru aceeași pășune, contracte care au fost depuse la C. Județean Maramureș al APIA si pentru care au obținut plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața campania 2010.
Deoarece pe rolul Tribunalului B. -N. erau înregistrate 12 dosare care vizau anularea aceleiași hotărâri de consiliu local, in final ele au fost conexate la dosarul nr._, iar prin sentința civilă nr.348/CA/2011 s-a dispus anularea Hotărârii nr.30 a Consiliului Local T. prin care au fost reziliate contractele de închiriere a pășunilor alpine pentru care a depus cereri la C. Județean APIA B. -N., hotărâre devenită irevocabilă prin nerecurare.
Prin sentința pronunțată de Tribunalul B. -N. in dosarul nr._ s-a dispus anularea si a Hotărârilor nr.32 si 33 emise de Consiliul Local T.
, hotărâre devenită irevocabila prin nerecurare.
Consiliul Local T. nu a contestat faptul că reclamantul a folosit pășunea închiriată atât în anul 2010 cât și în anul 2011, pe care a pășunat oile proprietatea sa.
In data de 16 mai 2008 a încheiat cu Primăria comunei Nimigea contractul de închiriere cu nr.2307 prin care i-a fost închiriată suprafața de 272,16 ha. de natură pășune situată în mutările "Tapu " și "Lucaceasa ". Durata pentru care a fost încheiat acest contract a fost de 6 ani, respectiv până în data de 16 decembrie 2014. După încheierea contractului a intrat în posesia pășunii, și-a instalat stâna de oi și a folosit pășunea până în prezent.
Și pentru acest teren a depus cerere la APIA C. Județean B. -N. și a primit plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața campaniile 2008 si 2009. La începutul anului 2010 au apărut "băieții deștepți" care "s-au transformat in oieri" si cu complicitatea primarului comunei Runcan M. - Gavrila au început să facă demersuri pentru a obține plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață de la C. Județean B. -N. al APIA. In aceste condiții, primarul comunei, pârâtul Runcan M. - Gavrila "a încercat sa îl convingă " să renunțe la contractul de închiriere, oferindu-i o altă pășune neeligibilă pentru plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață. Deoarece a refuzat, Runcan M. - Gavrila a încheiat un alt contract pentru aceeași suprafața de pășune cu numitul Torni M. G. V. întâi pe termen de 1 an., însă cum termenul de 1 an era insuficient pentru obținerea acestor plați s-a încheiat și contractul cu nr.2271 din data de_ pentru o durată de 6 ani.
Primarul comunei Nimigea a comunicat C. ui Județean B. -N. al APIA că a "denunțat" contractul său de închiriere a acestor pășuni și ca apreciază "ca valabil pentru plata" contractele încheiate cu numitul Torni M.
G. V. .
Cu complicitatea numitei Somesan Marilena care și-a permis să-i modifice cererea de acordare a plaților, falsificând suprafața pentru care a solicitat acordarea de plați, cererea numitului Tomi M. G. V. a fost
introdusă la plata.
Contractul reclamantului cu nr.2307 din data de 16 mai 2008, nu a fost reziliat si el este in vigoare până în anul 2014. Denunțarea unilaterală a contractului de Primarul comunei Nimigea nu este legal posibila atâta vreme cât în conținutul contractului nu se regăsește o asemenea clauză.
In final, probabil pentru a se acoperi de răspundere, reprezentanții APIA au solicitat declarații de eligibilitate eliberate de primăriile celor doua comune, necesare in opinia acestora pentru acordarea plaților. Evident că atât Primarul comunei T. cât și cel al comunei Nimigea au refuzat să-i elibereze aceste declarații de eligibilitate, care, practic, confirmau că reclamantul a fost cel care a utilizat pășunile închiriate. Așa cum se va observa din documentația existenta la APIA, declarațiile nu sunt semnate de cei doi primari. Primarii celor doua comune au dat dispoziție să nu se încaseze chiria pentru pășunile închiriate, în ideea că vor invoca acest motiv pentru rezilierea contractelor. Deoarece s-a refuzat încasarea chiriei, a fost nevoit să-i solicite executorului judecătoresc Ilovan D. să facă o ofertă de plată, iar în final sumele au fost depuse în contul acestor primarii.
Reclamantul mai subliniază că în decizia atacată au fost reproduse toate actele normative care se referă la acordarea de plăți, însă multe din ele nu au nici o legătura cu speța din litigiu. Astfel, Ordinul 549 din 28 iunie 2007 se referă la plăți directe pe suprafața pentru culturi energetice. "Iarba de pe pășuni" nu este destinată producției de biocarburanți. La emiterea deciziei atacate nu a fost avut in vedere Ordinul nr.147 din 16 februarie 2010 pentru aprobarea bunelor condiții agricole si de mediu in România.
Motivul unei pretinse supradeclarari a terenului este inexistent. In acest sens, probabil ca C. Județean B. -N. al APIA a avut în vedere terenurile situate pe raza localității T. și Nimigea care formează obiectul contractelor de închiriere. Așa cum s-a precizat însă, aceste contracte sunt în vigoare și ele își produc efectele. Reclamantul a și utilizat pășunile închiriate și pe cale de consecință era îndreptățit să beneficieze de plăți în cadrul schemelor directe pe suprafață.
Potrivit dispoz.art.6 alin.l din OUG nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plata unică pe suprafață pot fi persoanele fizice si/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicita plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
Potrivit art.2 din Ordinului nr. 118/2009 prin care s-a modificat art.4 din Ordinul MADR nr.246/2008, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin.(l) Ut. f) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 125/2006 privind dreptul de folosința a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere in participațiune, contractul de închiriere sau alte asemenea ".
Potrivit art.3 de modificare a art.5 alin.2 din același act normativ, Consiliile locale pot atribui spre folosința pășunile comunale prin contract de arendare, contract de concesiune, contract de administrare, contract de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum si formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite, a căror activitate este înregistrata in Registrul național al exploatațiilor (RNE). Arendatorul, concedentul si/sau locatorul nu beneficiază de plați directe pentru terenul arendat, concesionat si/sau închiriat.
Potrivit alin.6 din același text, in cazul pășunilor comunale, dovada utilizării suprafețelor de pășune se face pe baza contractelor de pășunat dintre fermieri si consiliile locale, in calitate de administratori ai pășunilor comunale, din care trebuie sa reiasă suprafața utilizata pentru pășunat fs.n.).
Raportat la textele invocate si pe baza documentelor depuse, este evident ca reclamantul este îndreptățit să beneficieze de plați unice pe suprafața.
Împrejurarea că pentru pășunea din comuna Nimigea primarul comunei a încheiat încă un contract de închiriere nu are nici o relevanță în cauză și nu este de natură să conducă la concluzia că în speța ar fi incidente art.6 din OUG nr.125/2006.
Reclamantul mai precizează că prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei N. a solicitat anularea contractelor încheiate intre Primarul comunei Nimigea si numitul Tomi M. G. V. .
Pârâta A. de P. și I. pentru A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o pagubă iminentă.
De altfel, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Prin urmare, suspendarea executării actelor administrative fiscale constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în
limitele și condițiile anume reglementate.
Contestă aprecierea reclamantului că nu au fost precizate "metodele" și probele pe baza cărora în anul 2012 s-a constatat diferențe între suprafața solicitată și cea determinată, iar că aceste pretinse diferențe puteau eventual fi "constatate" înainte de emiterea deciziei nr.2660787/_, subliniind că acordarea sprijinului financiar în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață se realizează după procedurile specifice APIA, potrivit legii pentru care a fost înființată, și nu după o procedură de drept comun potrivit legii contenciosului administrativ.
A mai reținut tribunalul că prin Decizia nr. 2781152 din data de_ de acordare a plaților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008 (f. 9) emisă de C. județean B. -N. al Agenției de P. si I. pentru A. s-a stabilit diferența de plată de 0.00 lei pentru campania 2008 în cadrul schemelor de plata unică pe suprafață, plăți compensatorii pentru zona montană defavorizată, plăți pentru agromediu pachetele 1 si 2, reținându-se că pentru pachetul 1 și 2 de agromediu s-au constatat diferențe procentuală calculată între suprafața solicitată în cerere și suprafața determinată, menționându-se în preambul că diferențele se stabilesc față de decizia revocată nr. 2660787/_ .
Împotriva deciziei emise în anul 2012 reclamantul a formulat contestație, aceasta fiind însă respinsă ca neîntemeiată prin Raportul de soluționare a contestației nr. 45P/2011/_ întocmit de APIA- C. Județean B. -N. (f. 12), raport în conținutul căruia se menționează că pe suprafețele solicitate în blocurile fizice și parcelele evidențiate nu se menține suprafața declarată în campaniile ulterioare: campania_, precum și că în campaniile 2010 și 2011 reclamantul nu face dovada utilizării terenului.
Cadrul general de reglementare pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 este reprezentat de OUG nr. 125/2006 aprobată prin Legea nr. 139/2007.
În conformitate cu prevederile art. 13 din menționatul act normativ, modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare se stabilesc, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.
Potrivit art. 1 din Legea nr.1/2004, cu modificările ulterioare, A. de
P. și I. pentru A. constituie un organism de specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reprezentând instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii, finanțate de la bugetul de stat în conformitate cu prevederile de instituire a acestora.
Față de cadrul de organizare al APIA, atribuțiile conferite prin lege în gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, nu poate fi contestat caracterul de organ administrativ al acestei autorități și atâta timp cât reclamanta pretinde existența unei vătămări în drepturile sale prin actul de autoritate, este evident că aparține jurisdicției contenciosului administrativ verificarea legalității actului atacat.
În speță, actul emis de autoritatea menționată și care corespunde accepțiunii conferite de Legea nr. 554/2004 actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c), respectiv cel care, reprezentând un act unilateral emis în regim de putere publică în vederea executării legii, "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, deci este producător de efecte juridice, este decizia nr. 2781152 din data de_ prin care, urmare a constatării supradeclarării suprafețelor, au fost stabilite diferențe de plată 0,00 lei.
Astfel, din economia normelor legale - naționale și comunitare - incidente în domeniu, tribunalul reține că beneficiarii plăților pe suprafață sunt cei pentru care controalele (administrative și/sau pe teren) s-au finalizat așa cum prevede art. 20 din Regulamentul CE nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare și art. 28, art. 47-54 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, cu modificările și completările ulterioare și îndeplinesc cumulativ condițiile impuse de regulamentele europene și legislația românească. Așadar, pentru verificarea respectării condițiilor pentru acordarea ajutorului și pentru identificarea eventualelor neregulilor, A.P.I.A. realizează controale administrative pentru 100% din cereri și pe teren pentru cel puțin 5% din totalul agricultorilor care depun o cerere pentru schema de plată unică pe suprafață conform art. 30 din Regulamentul CE nr. 1122/2009.
Verificarea cererilor de plată și determinarea suprafeței parcelelor agricole de către APIA constă în: controale vizuale (la depunerea cererii) - când potențialul beneficiar are posibilitatea de a corecta eventualele neconcordanțe din cererea sa, controale administrative încrucișate (în sistem) și controale pe teren (prin metoda clasică sau prin teledetecție conform art. 34, 35 din Regulamentul CE nr. 1122/2009).
Pentru fiecare control la fața locului efectuat se întocmește un raport de control care descrie cu precizie diferitele elemente ale controlului - art. 32 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1122/2009.
Aceste controale se realizează conform procedurilor elaborate de către departamentele centrale ale APIA, în baza legislației europene și naționale.
Raportat la cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamant în cadrul acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea actului, tribunalul a reținut că este corectă observația pârâtei APIA în sensul că reclamantul, în mod eronat, își întemeiază în drept cererea de suspendare a executării actului administrativ pe prevederile art.
14 din Legea nr. 554/2004, text de lege care reglementează procedura suspendării în cazul cererilor introduse în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii.
În acord cu prevederile art. 129 C.pr.civ., care conferă un rol activ judecătorului, coroborat cu art. 84 C.pr.civ. și cu regula de drept "iura novit curia"; (instanța cunoaște dreptul), acesta nu este ținut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificată juridic de către parte (prin aceasta neproducându- se o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată) în măsura în care situația de fapt respectivă este susținută de probele administrate în cauză.
Or, în condițiile în care reclamantul a sesizat instanța cu soluționarea fondului cererii de anulare a actului administrativ în cadrul prezentului dosar, este evident că cererea de suspendare se grefează pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conform cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.";
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul textului de lege citat, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate în accepțiunea legii de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat.
De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi
îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.";
În speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
Astfel, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Or, în cauză reclamantul înțelege a se prevala de existența pe rolul instanțelor judecătorești a litigiilor declanșate ca urmare a demersurilor apreciate de reclamant ca abuzive în vederea rezilierii contractelor de închiriere a pășunilor ce au fundamentat cererea unică de plată pe suprafață 2008 nr. 6251/_ (contractul nr. 2467/2008 încheiat cu Primăria comunei T. și respectiv contractul nr. 2307/2008 încheiat cu Primăria comunei Nimigea) și a diminuării suprafețelor eligibile, reclamantul subliniind și existența unor hotărâri judecătorești care au statuat deja în mod irevocabil asupra nelegalității unor hotărâri ale consiliului local (sentința civilă nr. 348/CA/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, prin care s-a dispus anularea HCL T. nr. 30 prin care a fost reziliat și contractul reclamantului; sentința pronunțată de aceeași instanță în cadrul dosarului nr._ prin care s-a dispus anularea HCL
T. nr. 32 și 33 privind transmiterea cu titlu gratuit în favoarea unor asociații de crescători de animale a acelorași pășuni pentru care fuseseră anterior încheiate contracte de închiriere, inclusiv cu reclamantul).
Aceasta, în contextul în care sunt de remarcat și reținerile emitentului actului în sensul că decizia stabilește diferențele de plată față de o altă decizie emisă inițial în favoarea reclamantului de acordare a plăților pentru campania 2008, decizie ulterior revocată (nr. 2660787/2009), procedeu contestat de reclamant ca fiind nelegal prin prisma aplicării prevederilor art.
1 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004 care prevede ca excepție de la principiul revocabilității actului administrativ unilateral, ipoteza în care acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, astfel încât anularea sa ar putea fi solicitată doar în fața instanței de judecată.
Aspectele mai sus menționate trebuie coroborate cu împrejurarea că, deși în cuprinsul aceluiași raport de soluționare se reține că au fost luate în considerare toate documentele depuse de reclamant la dosarul cererii, supradeclararea suprafețelor s-a constatat în raport de declararea suprafețelor din campaniile ulterioare 2009 - 2011, fapt ce determină concluzia că stabilirea suprafețelor rezultate în urma controlului a fost influențată, cel puțin în parte, de consecințele ulterioare ale manifestării unilaterale ale consiliilor locale sus menționate în sensul rezilierii contractelor reclamantului și încheierea unor contracte cu alte persoane dar pentru aceeași suprafață, persoane cu privire la care s-a reținut supradeclararea, împrejurări care, în ansamblul lor, se subsumează celor de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal.
În acest sens, trebuie avută în vedere aceeași Recomandare nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care s-a făcut trimitere în cele ce preced și care consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Or, prin raportare la cauza de față, este evident faptul că executarea imediată a deciziei prin care se stabilesc diferențele de plată în raport cu decizia emisă în anul 2009 și ulterior revocată, anterior soluționării pe fond a cererii în anularea actului apreciat de reclamant ca nelegal și față de care s-a reținut în cele ce preced aparența de nelegalitate, ar pune reclamantul, în ipoteza anulării ulterioare a acestuia, în imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având în vedere specificitatea măsurilor a căror aplicare se realizează prin actul contestat și care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioadă determinată, de a beneficia de plăți în cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea aptă a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobată prin Legea nr. 139/2007.
Prin urmare, cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantului, pentru conservarea acestora, tribunalul, având în vedere prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că se impune suspendarea executării Deciziei nr. 2781152 din_ emisă de C. Județean B. -N. al A.P.I.A, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A. de P. și I. pentru A., prin două scripte procesuale distincte cu conținut similar, emise de sediile din B. și B., solicitând sa se respingă cererea reclamantului privind suspendarea executării Deciziei 2781152/_ .
În motivarea recursului s-a arătat că nu sunt îndeplinite cele doua condiții, cumulative, a existentei unui caz bine justificat si a iminentei producerii unei pagube.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectiva a unor împrejurări de natura a argumenta existenta cazului bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Or, in cauza nu sunt întrunite cele doua cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate si la iminenta unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo proba din care sa rezulte pe de o parte, existenta unui caz bine justificat, iar pe de alta parte, nu rezulta ca prin executarea actului administrative, reclamantul ar suferi o paguba iminenta.
Pentru existenta cazului bine justificat este necesar ca împrejurările de fapt si de drept sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrative atacat: Decizia nr. 2781152/_ . Or, activitățile si verificările efectuate de APIA C. Județean B. -N. pentru soluționarea cererii depuse de intimatul - reclamant pentru Campania 2008, pentru accesarea plații directe in cadrul Schemei de plata unica pe suprafața
(SAPS), au avut ca baza legala actele normative comunitare si naționale:
O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, Regulamentul (CE) Nr. 1121/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV și V din regulamentul respectiv( abroga de la 1 ianuarie 2010 Regulamentul CE nr. 1973/2004), Regulamentul (CE) Nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultura( abroga de la
1 ianuarie 2010 regulamentul CE nr. 796/2004), Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plata unica prevăzute in titlul III din Regulamentul (CE) nr. 7372009c al Consiliului; Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 cu privire la finanțarea politicii agricole comune, cu modificările si completările ulterioare; Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul (CE) nr. 484/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul (CE) nr. 1698 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările si completările ulterioare; Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările si completările ulterioare.
Recurenta subliniază faptul ca prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ fiscal determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput.
Principiul legalității actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităților administrative sa se întemeieze pe lege.
Simpla apreciere a instanței de fond cu privire la cazul bine justificat, nu poate fi considerata împrejurare de natura a crea o îndoiala asupra legalității actului administrativ in cauza.
In ceea ce privește a doua condiție impusa de lege, "este necesar ca reclamanta sa fie amenințata cu producerea unei pagube iminente si ireparabile, precum si sa facă dovada acestui aspect, instanța suprema reținând, in cauze similare, ca simpla menționare a creanței contestate si a
valorii ei nu duce, de facto, la constatarea ca exista o asemenea paguba." (Decizia nr. 2199/2009 a I., secția Contencios, Administrativ si Fiscal).
Instanța de fond apreciază in mod greșit, ca "executarea imediata a deciziei prin care se stabilesc diferențele de plata in raport cu decizia emisa in anul 2009 (…) ar pune reclamantul ( ), in imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având in vedere specificitatea masurilor a căror aplicare se realizează prin actul contestat si care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioada determinate, de a beneficia de plați in cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea apta a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobata prin Legea 139/2007".
In fapt, așa cum s-a arătat si instanței de fond, intimatul - reclamant nu suporta nicio pierdere financiara, sancțiunile multianuale urmând a fi reținute din plățile ulterioare, sau in situația in care aceste plați nu erau solicitate sau datorate, soldul (debitul sancțiune) se anula după un termen de trei ani, prin suspendarea dispusa pierderea urmând a fi înregistrata in bugetele Statului roman si al Uniunii Europene.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, in limitele si condițiile anume reglementate.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectiva a unor împrejurări de natura a argumenta existenta cazului bine justificat si iminenta unei pagube.
Simplele susțineri făcute in conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucura actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse in art.2 alin. (1), lit. t), din Legea nr. 554/2004 se refera, in mod expres, la împrejurări de fapt si de drept, iar nu la afirmațiile pârtilor.
Recurenta pârâtă consideră ca cele doua condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite in mod cumulativ si trebuie dovedite de reclamant in mod real si indicate in concret nefiind suficienta simpla repetare a textelor de lege fara nici o trimitere la starea de fapt si la probele administrate in cauza.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost nesusținuta in fapt si in drept, intimatul - reclamant limitându-se doar la o singura fraza in finalul cererii de chemare in judecata, iar instanța de fond a dispus, in opinia recurntei, neîntemeiat, asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul intimat S. V. a solicitat respingerea recursului, arătând că în sensul legii contenciosului administrativ, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări privitoare la starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in ceea ce privește legalitatea si temeinicia actului administrativ atacat.
Fara a analiza fondul litigiului reclamantul intimat învederează ca din piesele dosarului de fond rezulta in mod evident ca decizia atacata este profund nelegala, reluând sub acest aspect considerente din cererea de suspendare și descriind o situație tensionată între reclamant și autoritatea administrativă emitentă a deciziei.
Consideră reclamantul intimat că paguba este iminenta. Prin decizia atacată s-a statuat ca reclamantul nu putea beneficia de plați in cadrul
schemelor de sprijin pe suprafața. Ca efect al emiterii acestei decizii, C. Județean B. - N. al APIA a dispus prin alte decizii emise ulterior sa restituie sumele încasate pentru campania 2008, iar in continuare tot ca efect al emiterii acestei decizii pentru campaniile din anii 2010, 2011 si 2012 nu i s-au mai acordat plați in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața. In aceste condiții este evident ca prin emiterea acestei decizii reclamantului i s- a produs o paguba de peste 1.000.000 lei, reprezentând plățile deja acordate pentru anii 2008 si 2009 si in continuare pentru anii 2010, 2011 si 2012. Pentru toate aceste campanii s-au emis de către C. Județean B. - N. al APIA cea. 10 decizii prin care s-a dispus restituirea de către reclamant a sumelor încasate.
Așa cum a statuat si instanța fondului in considerentele hotărârii sale, executarea imediata a sancțiunii multianuale, anterior soluționării pe fond a cererii de anulare a actului apreciat ca nelegal si fata de care s-a reținut aparenta de nelegalitate l-ar pune pe reclamant in ipoteza anularii ulterioare a actului, in imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, având in vedere specificitatea acțiunii a cărei aplicare se realizează prin actul administrativ contestat si care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioada determinata de a beneficia de plați in cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea apta a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OG nr. 125/2006.
In final, dar nu in ultimul rând, este învederată împrejurarea ca C. Județean B. - N. a emis o Decizie si pentru anul 2010, care formează obiectul dosarului nr. l_ . Prin încheierea data in acest dosar, Tribunalul B. - N. a dispus suspendarea executării acestei decizii pana la soluționarea irevocabila a acțiunii prin care am solicitat anularea acesteia împotriva încheierii de suspendare a fost declarat recurs de către APIA, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr.1_ /al. Prin decizia pronunțata in acest dosar, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de recurenta, menținând ca legala si temeinica încheierea de suspendare a executării deciziei atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită, Decizia nr. 2781152 din data de_ de acordare a plaților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008 emisă de C. județean B. -N. al Agenției de P. si I. pentru A., s-a stabilit diferența de plată de
0.00 lei pentru campania 2008 în cadrul schemelor de plata unică pe suprafață, plăți compensatorii pentru zona montană defavorizată, plăți pentru agromediu pachetele 1 si 2, reținându-se că pentru pachetul 1 și 2 de agromediu s-au constatat diferențe procentuală calculată între suprafața solicitată în cerere și suprafața determinată, menționându-se că diferențele se stabilesc față de decizia revocată nr. 2660787/_ .
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";. Cele două condiții sunt cumulative, adică trebuie să fie ambele întrunite pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ. Fiind cumulative, ele nu au o ordine de prioritate stabilită între ele în cadrul demersului analitic în vederea pronunțării hotărârii cu privire la suspendare, instanța putând începe cu oricare dintre acestea; constatarea neîndeplinire uneia dintre
condiții dispensează de analiza celeilalte și este suficientă prin ea însăși pentru respingerea cererii.
Condițiile sunt explicitate de Legea nr. 554/2004 astfel: paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art. 2 alin. 1 lit. ș)); cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. t)).
În lumina celor prezentate, Curtea remarcă că reclamantul nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-a suferi prin executarea actului administrativ (prejudiciul trebuie să fie urmarea directă a executării actului, nu o consecință eventuală, indirectă, viitoare), limitându-se la o simplă afirmație în sensul că executarea actului administrativ îi va produce serioase prejudicii în condițiile în care va fi pus în executare. În plus, nu s-a demonstrat de către reclamant în nici un fel această afirmație.
Tribunalul a excedat afirmația reclamantului, generică, neconcretizată și neprecizată, reținând că ar fi evident faptul că executarea imediată a deciziei ar pune reclamantul, în ipoteza anulării ulterioare a acestuia, în
imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având în vedere specificitatea măsurilor a căror aplicare se realizează prin actul contestat și care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioadă determinată, de a beneficia de plăți în cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea aptă a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobată prin Legea nr. 139/2007.
Toate aceste considerente au fost emise în absența unor motive care să fie învederate de reclamant în susținerea cererii sale, nu sunt susținute de probe și nu sunt raportate la situația patrimonială de ansamblu a reclamantului sau la date financiare privind activitatea acestuia. Astfel, condiția pagubei iminente nu se poate considera îndeplinită în speță.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice încheierea civilă în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 2781152/_ emisă de A. de P. și I. pentru A. - C. Județean B. -N.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. DE P. ȘI I. PENTRU A. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 2781152/_ emisă de A. de P. și I. pentru A. - C. Județean B. -N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. V. G.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.P.M.
