Decizia civilă nr. 5925/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5925/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE M. D. Judecător R. -R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F.
P. S., împotriva sentinței civile nr. 613/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta SC D. C. SRL Z. și pârâta A. F. P. A M. Z., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 613 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost admisă în parte cererea formulată de SC D. C. SRL
Z. în contradictoriu cu A. N. de A. F. - A. F. P.
Z. și D. G. a F. P. S. și în consecință, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, până la pronunțarea instanței pe fond.
S-a constatat depunerea cauțiunii în cuantum de 5.000 RON, potrivit recipisei de consemnare nr. 345377/1 din_ și chitanței seria TA nr. 2154626/1 din_ .
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de SC D. C. . SRL în contradictoriu cu A. N. de A. F. - A. F. P. Z. și
D. G. a F. P. S., cerere privind suspendarea executării Raportului de I. F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Acțiunea reclamantei în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea adresată instanței nu s-a solicitat și anularea actelor atacate.
Potrivit prevederilor art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Potrivit prevederilor art.215 al.1 și 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Din dispozițiile legale citate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, existența cazului bine justificat, prevenirea producerii unei pagube iminente și urgența măsurii suspendării actului administrativ.
Instanța a reținut că reclamanta a depus la dosar dovada achitării cauțiunii stabilite în conformitate cu art. 215 Cod procedură fiscală (f.148) și a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, depunând la dosar copia contestației adresate emitentului actului (f.46).
În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, instanța a reținut că măsura suspendării s-ar putea justifica prin existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale atacate, iar prin executarea acestora s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, raportat la faptul că prin executarea Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, s-ar crea prejudicii societății reclamante.
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1
lit.ș).
S-a reținut, deci, că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantei sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
În speță, prin actele administrativ - fiscale contestate reclamanta SC D.
C. SRL Z. a fost obligată la plata sumei de 164.843 lei cu titlu de impozit pe profit, TVA suplimentar, dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere. Reclamanta a susținut, pe calea contestației și apoi prin cererea de chemare în judecată, că sunt nelegale constatările organelor fiscale, deoarece a prezentat acestora și alte documente care dovedesc realitatea tranzacțiilor efectuate, în mod greșit reținându-se că anumite facturi nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Organele de inspecție fiscală nu și-au exercitat rolul activ, în conformitate cu prevederile art. 7 din Codul de procedură fiscală, nu au examinat în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilul
pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau documentelor, ori de câte ori este cazul. Decizia de impunere nu cuprinde motivele de fapt ce au sta la baza emiterii acesteia, simpla trimitere la conținutul unor înscrisuri "răspunsuri primite de la AIF București"; nu echivalează cu o expunere a motivelor de fapt cea au stat la baza emiterii deciziei
, în sensul cerut de legiuitor. Mai mult, aceste "răspunsuri primite de la AIF București"; nu au fost anexate deciziei ori raportului de inspecție fiscală, reclamantei fiindu-i imposibil să cunoască motivul pentru care facturile în cauză nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Reclamanta mai apreciază că în mod eronat s-au reținut de organele fiscale efectuarea unor cheltuieli care nu concură la realizarea veniturilor, atât timp cât textul de lege invocat ca temei nu îngrădește în mod expres ca acele cheltuieli care nu generează în mod direct venituri impozabile să fie considerate integral deductibile.
Totodată, reclamanta a susținut că actele atacate nu sunt motivate în vreun fel cu privire la sumele stabilite în sarcina sa, cuprinzând doar o prezentare a situației de fapt, practic descrierea controlului efectuat și redarea conținutului normelor legale pretins aplicabile în speță. În plus, reclamanta a invocat faptul că, deși de la data contestării constatărilor organelor fiscale au trecut mai mult de 8 luni, pârâta,în mod nejustificat, nu s-a pronunțat asupra contestației.
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative atacate. Pe calea suspendării nu se soluționează fondul cauzei, ci doar « se pipăie ».
S-a reținut că prin punerea în executare a deciziei de impunere s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei, plata, la acest moment, a sumelor apreciate de aceasta ca nedatorate sau executarea silită ar pune-o în situația de a nu-și putea realiza obligațiile contractuale asumate, reclamanta făcând dovada că are contracte în derulare, iar executarea ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, inclusiv a salariilor angajaților, ceea ce ar duce, inevitabil, la faliment și la încetarea activității societății (f.55-67,166-202).
Într-adevăr, nu reprezintă pagubă iminentă cuantumul sumei, situația de criză sau alte obligații ale reclamantei, dar toate acestea împreună raportate la situația concretă a reclamantei pot forma convingerea instanței de judecată că există riscul producerii unei pagube ce nu s-ar mai putea repara în situația admiterii pe fond a acțiunii.
Pentru a pronunța o soluție cu privire la cererea dedusă judecății s-a avut în vedere și recomandarea nr. R(89)8 din_ a C. itetului de Miniștri din cadrul C. isiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Într-adevăr, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate,care, la rândul său, se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși un titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă ca nici autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Același principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Așadar, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie să fie considerată ca fiind,în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității
emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității.
Reclamanta a formulat, la data de_, contestație împotriva Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, a Raportului de I. F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ (f.46), la dosar neexistând dovada faptului că această contestație a fost soluționată până în prezent.
Durata mare a termenului de soluționare a contestației, precum și suma stabilită prin actele fiscale contestate cu titlu de obligații fiscale (164.843 lei, iar nu 52.957 lei, cât susține pârâta) reprezintă, în opinia instanței, un motiv bine justificat, în înțelesul prevederilor legale menționate, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act fiscal.
Îndeplinirea condiției ca solicitarea de suspendare a executării actului administrativ - fiscal contestat să fie temeinic justificată derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie, deci, un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului contestat.
Instanța a apreciat că succesiunea actelor emise în procedura fiscală, temeiurile de fapt și de drept ale acestora, precum și intervalul de timp scurs de la data emiterii Deciziei de impunere (_ ) sunt de natură să confirme că argumentele prezentate de societatea reclamantă cu privire la nelegalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării executării.
În ceea ce privește raportul inspecție fiscală, decizia privind nemodificarea bazei de impunere și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, toate din_, instanța a apreciat că acestea reprezintă operațiuni administrative ce au stat la baza emiterii deciziei de impunere, care pot fi analizate sub aspectul legalității, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, dar nu pot fi suspendate, nefiind prevăzute de dispozițiile art. 14 din aceeași lege.
Pentru aceste motive, cererea reclamantei a fost admisă în parte, instanța a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, până la pronunțarea instanței pe fond și respingerea cererii de suspendare a executării Raportului de I. F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a
P. S.
, solicitând modificarea în parte hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondata a cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_ pentru următoarele motive:
Consideră că soluția instanței de fond este nelegala și netemeinica, reținându-se în mod greșit ca cerințele ari. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Instanța de fond în analiza condiției prevăzuta în mod imperativ de art.14 din legea nr.554/2004, existenta unui caz bine justificat (o împrejurare legata de starea de fapt și de drept de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ) a analizat fondul cauzei, făcând aprecieri asupra modului de aplicare a textului de lege, deși retine "... Pe calea suspendării nu de soluționează fondul cauzei, ci doar"; se pipăie ... a concluzionat ca exista suspiciuni cu privire la legalitatea dispoziției obligatorii tocmai în baza analizei pe
fond a actului administrativ, analiza care nu a fost pusa în discuția pârtilor și care nu face obiectul prezentei cauze.
În privința condiției pagubei iminente, instanța de fond a reținut ca este îndeplinita prin "... Are contracte în derulare, iar executarea ar însemna imposibilitatea efectuării altor plații, inclusiv a salariilor angajaților, ceea ce ar duce, inevitabil, la faliment și la încetarea activității societății…";, consideră insuficient acest argument, mai mult paguba iminenta trebuie sa fie o consecința a executării actului, și nicidecum datorii anterioare.
Astfel, societatea comerciala reclamanta nu a dovedit în nici un mod nici existenta unui caz bine justificat și nici existenta unei pagube iminente, așa cum sunt definite aceste condiții de prevederile Legii nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit ari 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, ceea ce a făcut și instanța de fond, prin sentința recurata.
Deci, potrivit reglementarii de mai sus, legiuitorul a instituit o măsura provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele doua condiții legale sunt îndeplinite cumulativ,
Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. pentru existenta unui caz bine justificat, est© necesar ca instanța sa constate existenta unor împrejuri legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ.
Or, în cauza de fata, instanța de fond nu a argumentat și nici nu a identificat nici o împrejurare de fapt sau de drept care sa fie de natura sa pună sub semnul întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucura» ca orice act administrativ emis în baza și în limitele legii, Despoziția Obligatorie nr. 6351/_ .
Or, în raport cu aceste prevederi legal©, argumentul instanței de fond, potrivit căruia prin plângerea prealabila acesta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidenta a actului a cărui suspendare o solicita, consideram ca nu exista motive temeinice și evidente, care sa creeze o îndoiala puternica asupra legalității setului administrativ atacat și care sa duca la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care aceste beneficiază.
Simplele afirmații ale reclamantei referitoare ia producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminenta în lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul deținut, iar
instanța de fond s-a limitat sa arate ca prin executare s-ar crea pagube serioase, cu consecințe grave în patrimoniul petentei.
Consideră ca reclamanta nu s probat ca exista o îndoiala puternica asupra prezumției de legalitate de care se bucura un act administrativ fiscal, "îndoiala" fiind creata artificial de către aceasta.
În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, aceasta trebuie sa fie o consecința a executării gotului aparent nelegal și nu însăși executarea actului administrativ atacat, reclamanta lăsând a se înțelege ca prin acesta i s-ar perturba activitatea ,ceea ce ar putea fi adevărat, insa nu este culpa organului fiscal pentru neregulile constate cu ocazia controlului.
Organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin pentru a stabili starea de fapt relevanta din punct de vedere fiscal care sa îi permită adoptarea soluției admisa de lege și materializata în Dispoziției Obligatorii nr. 6351/_
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Deci, potrivit reglementarii de mai sus, legiuitorul a instituit o măsura provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele doua condiții legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. pentru existenta unui caz bine justificat, este necesar ca instanța sa constate existenta unor împrejuri legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura 38 creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. s) din aceeași lege, paguba iminenta este definita ca fiind prejudiciul material și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, în raport cu aceste prevederi legale coroborate și cu obiectul sau de activitate - argumentele reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Din perspectiva condiției privind iminenta pagubei de acordare a suspendării, precizam ca ar trebui avute în vedere sumele ale căror suspendare a executării se cere, prin raportare ia cifra de afaceri a contribuabilului în cauza, dar și la alți indicatori economico - financiari referitori la respectivul contribuabil (de exemplu cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care ia are de suportat aceasta), situația financiara a contribuabilului respectiv (de exemplu datoriile restante pe care aceasta le are acumulate la acest moment), unele aspecte particulare referitoare ia poziția reclamantei.
Este fără îndoială, însă, ca aceste condiții se determina reciproc, logic, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat", fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminenta pagubei, în absenta caracterului" bine justificat" al cazului.
Pe de alta parte, măsura de suspendare a executării actului administrativ fiscal vizează doar suspendarea executării silite, iar nu și suspendarea celorlalte efecte ale actului administrativ, de exemplu curgerea de majorări de întârziere și penalități.
În concluzie, având în vedere cete expuse solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită recursul, să se modifice în parte hotărârea atacată în sensul respingerii ca nefondata a cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. F-Sj 125/_ ,
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 mai 2013 reclamanta SC D. C. SRL
, solicitând respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
În motivare arată că potrivit art.14 alin.l din Legea nr.554/2004; În cazuri iminente, dupa sesizare, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul a autorității ierarhice superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond";.
Legea nr.554 /2004 astfel cum a fost modificată definește atât caturile bine justificate, cât și paguba iminentă.
Astfel, "paguba iminenta"; este definita în art.2 alin.1 lit.s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după care, perturbarea previzibilă grava a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Mai susține că a dovedit îndeplinirea acestei condiții având în vedere atât împrejurarea ca executarea actelor administrativ fiscale a fost demarată de organul fiscal, cât și cuantumul semnificativ a sumei reținute în sarcina reclamantei, în urma controlului prin decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală având numărul de înregistrare F - SJ 125/_ .
Este greșita susținerea recurentei potrivit căreia "prin Decizia de impunere nr. F - SJ 125/_ privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala sunt în suma totala de 52.957 lei";, în condițiile în care suma este mult mai mare.
Potrivit deciziei de impunere mai sus menționata sarcina reclamantei, obligațiile de plată în cuantum, total este de 164.843 lei.
2. Este eronata de asemenea și susținerea recurent potrivit cărei la dosarul cauzei nu a fost depuse acte contabile din care sa rezulte situația economico - financiare a acesteia.
Prin aceste înscrisuri a înțeles sa dovedească ca:
1. suspendarea executării actului administrativ fiscal se impune întrucât în caz contrar se va creea un blocaj în ceea ce privește desfășurarea activității intimatei, respectiv :
blocarea conturilor bancare ale societății;
neplata salariilor și a altor obligații curente ale societății;
imposibilitatea executării contractelor comerciale derulate cu partenerii;
imposibilitatea executării obligațiilor asumate în cadrul contractelor de închiriere.
În mod suplimentar a dovedit ca în baza actelor administrativ fiscale au fost inițiate proceduri de executare silita prin înființare popririlor asupra conturilor acesteia.
Referitor la cea de-a doua condiție impusa de lege cea a "cazului bine justificat"; definit de art.1 alin.1 lit. t din L: 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Contrar susținerilor recurentei această condiție este îndeplinită întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul contestației a invocat motive de nelegalitate a actelor atacate. Astfel, arată că tranzacțiile vizate de actele fiscale întocmite de organul de control au fost reale, existând în evidențele contabile ale acesteia înscrisuri în acest sens.
În susținerea cererii intimata susține că și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile de plată curente către bugetul de stat. În perioada 01 aprilie 2012 - 31 ianuarie 2013 a achitat către bugetul de stat suma totală de 32.931 lei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Conform art. 215 C.pr.fisc. contestația administrativă împotriva actului administrativ fiscal nu-i conferă caracter suspensiv de drept, recunoscându-i-se dreptul contestatorului de a cerere suspendarea pe cale judecătorească prin formularea unei cereri în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea fiind condiționată de plata unei cauțiuni până la 20% din valoarea sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Astfel fiind, corelând acest text legal cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni; existența unui act administrativ fiscal,
parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită în speță, având în vedere că instanța de fond a fixat cu titlu de cauțiune suma de 5.000 lei care a fost consemnată la dispoziția instanței la o societatea bancară așa cum atestă actul (recipisa de consemnare) emis de bancă seria TA sub nr. 2154626/1/_ mențiune efectuată chiar în dispozitivul sentinței atacate (f. 224 dos. fond).
În ceea ce privește a doua condiție este de notat că prin Decizia de impunere nr. F-SJ 125/_ emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 37.953 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit, iar accesorii suma de 93.111 lei, dobânzi/majorări de întârziere respectiv 5.693 lei penalități de întârziere, 77.806 lei TVA suplimentar, respectiv accesorii constând în 22.409 lei dobânzi/majorări de întârziere respectiv 11.671 lei penalități de întârziere (f. 10-20 dos. fond).
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 corelat cu art. 41, art. 43 și art. 86-87 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, decizia de impunere emisă de organul fiscal prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat este susceptibilă de regimul prevăzut de art. 41 și art. 205 și urm. C.pr.civ.
Din această perspectivă și această condiție este îndeplinită în cauză.
Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de calificarea dată de instanța de contencios constituțional (Decizia nr. 409/2004) și practica judiciară a Înaltei Curți se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Astfel, Curtea reține că împotriva actului fiscal s-a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fisc. (f. 46-54 dos. fond) astfel că și această condiție este îndeplinită.
Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamantă și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia, Curtea constată că stabilirea legalității actului administrativ fiscal ține de soluționarea contenciosului de legalitate.
Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții nu poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a invocat în sprijinul cererii de suspendare aceleași împrejurări care fac obiectul contestației formulată pe cale administrativă, așa cum de altfel a reținut întemeiat și instanța de fond.
Așa cum s-a statuat constant în practica judiciară: Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(1) lit. t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. (ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 2537 din 13 mai 2010).
Cât privește motivarea actului fiscal, Curtea are în vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale cu valoare de soft-law, respectiv Rezoluția Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la Principiul IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ
este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Din această perspectivă, Curtea reține că decizia suspusă suspendării conține o anumită justificare legală și factuală a stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare mai ales dacă facem trimitere la Raportul de inspecție fiscală (f. 95- 109 dos. fond).
Astfel fiind, în cauză nu au putut fi decelate care sunt împrejurările de fapt și de drept care de la prima vedere și în aparență conduc la concluzia că ar exista o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal.
Aspectele de fapt și de drept antamate de instanța de fond se grefează pe fondul cauzei și deci nu pot constitui în elemente apte să conducă la reținerea ca
întemeiată a acestei condiții câtă vreme analiza acestora implică o evaluare nu în aparență și sumar ci o analiză aprofundată unde sunt necesare probatorii și raționamente judiciare ce țin de controlul de legalitate în substanță a actului administrativ.
De aceea, Curtea reține că analiza făcută de instanța de fond asupra acestei condiții nu este pertinentă.
Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanta este obligată ca de îndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit, să plătească sumele de bani ce fac obiectul deciziei de impunere.
Cu trimitere la practica judiciară a Înaltei Curți, Curtea reține că: Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2 alin.(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. (ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 2537 din 13 mai 2010).
Așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză.
Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, nu ar fi susceptibilă să destabilizeze justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte prezumat valabile și interesul contribuabilului - societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității.
Or, în cauză, executarea obligațiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici această condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.
Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că recursul formulat în cauză este fondat, sens în care întemeiat pe dispozițiile art. 14 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 215 C.pr.fisc. se va admite ca atare cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 613 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC D. C. SRL Z. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. Ț. D. B.
