Decizia civilă nr. 598/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 598/2013
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B. GREFIER ANA-C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-petentă SC. L. D&SS , împotriva sentinței civile nr. 456/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. B. -N. , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată recursul la prim termen de judecată.
În procedura verificării din oficiu a competenței în conformitate cu art. 159¹ alin. (4) Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat.
Se constată că la data de_ intimatul I.T.M. B. -N. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, în două exemplare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 1141Cod procedură civilă, recurenta putând lua cunoștință de întâmpinare la dosar.
Se constată că la data de_, recurenta a depus la dosar, expediată pe fax, cerere de amânare pentru angajare de apărător.
Întrucât cererea de recurs a fost depusă la data de_, recurenta având timp pentru angajare de apărător, instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare.
Instanța, analizând actele dosarului, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, precum și că s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părților, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
Deliberând, constată:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 456/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta SC"L. D & SS, împotriva procesului verbal de contravenție seria BN nr.0003406, încheiat la data_ de I.
T. de M. B. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria BN nr.0003406, încheiat la data_ de către I.
T. de M. B. N. (f.16-17) petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de
10.000 lei pentru comiterea în data de_ orele 11:00 la punctul de lucru al societății petente situat din N., B-dul G., nr. 41 B - bar - a contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând din aceea că a fost identificată numita V. Ana M. prestând activitate din data de_, fără avea contract individual de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a apreciat că la încheierea acestuia au fost respectate cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal de contravenție fiind legal întocmit.
Astfel, instanța a constatat că s-au respectat dispozițiile art. 19 alin. 3 din Og nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare prin indicarea de către agentul constatator a motivelor pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa unui martor, respectiv s-a consemnat ,, procesul verbal a fost încheiat la sediul I. ui T. de M. al jud. B. N. unde erau de față doar inspectori de muncă, care nu pot avea calitatea de martor";.Acest motiv este pertinent, este prezumat ca fiind corespunzător adevărului, iar petenta nu a făcut dovada contrară.
Instanța a reținut faptul că reprezentantul legal al societății petente a fost invitat să se prezinte în data de_ orele 09:00 la sediul I. ui T. de M. al jud. B. N. (f.19), însă acesta nu s-a prezentat la această dată. Petenta nu a fost vătămată în vreun mod, deoarece a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni cu privirea la cele consemnate în procesul verbal de contravenție contestat în cuprinsul plângerii contravenționale formulate .
În ceea ce privește starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că această stare de fapt a fost constată în mod direct de agentul constatator și se coroborează cu declarația dată de numita V. Ana M. în cuprinsul fișei de identificare (f.20) .
În aceste condiții instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, iar petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție prin dovada contrară.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă cu angajatul anterior începeri raporturilor de muncă,iar petenta a încălcat această obligație, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare .
Hotărând asupra sancțiunii aplicate petentei, instanța a apreciat că aceasta (10.000 lei- minimul special ) este proporțională cu gradul de pericol social al faptei contravenționale comise, în speță nefiind identificate împrejurări excepționale care să justifice aplicarea unei sancțiuni mult mai blânde, respectiv avertismentul .
În consecință, instanța în baza art. 31 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC L. D&SS solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării admiterea plângerii formulate de petenta recurentă.
În motivare s-a arătat că se apreciază sentința recurată ca netemeinică și nelegală prin prisma considerentelor în baza cărora a și atacat în fața instanței de fond procesul verbal de constatare si sancționare contravențională.
În primul rând, se învederează faptul că procesul verbal este încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, aspect de natura să atragă nulitatea sa. Astfel, potrivit dispozițiilor legale amintite (art. 19 din O.G. 2/2001), procesul verbal trebuie să fie semnat de către contravenient, iar în caz contrar de către cel puțin un martor asistent, care să ateste motivul pentru care contravenientul nu a semnat procesul verbal.
Ori, așa cum se poate lesne observa, procesul verbal nu este semnat la niciuna dintre cele 2 rubrici, respectiv contravenient și martor asistent.
Mai mult, motivul indicat de către agentul constatator privitor la lipsa martorului este unul lipsit de temei și susținere logică, din moment ce așa cum se arată din chiar cuprinsul procesului verbal acesta a fost încheiat la sediul LT.M. B. -N., fără a fi indicat vreun motiv concret care să justifice lipsa unui martor.
În al doilea rând, se apreciază că la încheierea procesului verbal au fost încălcate și dispozițiile art. 16 din O.G.2/2001, potrivit căreia agenții constatatori au obligația de a aduce la cunoștință contravenientului posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, obiecțiuni care urmează a fi consemnate în mod distinct la rubrica alte mențiuni.
Se învederează în acest sens că agenții constatatori nu au adus la cunoștința reprezentantului recurentei starea de fapt reținută în procesul verbal și posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la aceasta.
În al treilea rând, sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se arată ca starea de fapt reținută de agenții constatatori nu corespunde adevărului. Se impune precizarea în acest sens că
numita V. Ana M. nu a prestat munca la negru in favoarea recurentei, fără a avea încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 si urm. Cod procedură civilă.
Intimatul I. T. de M. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și menținerea sentinței recurată, ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că recursul reia argumentele din plângerea făcuta primei instanțe, cu o rafinare a prezentării lor.
Nu sunt probe noi, indicii sau împrejurări vădite care să ducă la admisibilitatea recursului, la casarea hotărârii primei instanțe, respectiv anularea pvcsc.
Condiția legală de admisibilitate în astfel de cazuri este o "dezvoltare a motivelor", implicând determinarea greșelilor anume imputate dispozitivului hotărârii primei instanțe,o argumentare în fapt și in drept care așa cum sunt prezentate duc, la aparenta de posibilitate, nicidecum la admisibilitate, însă.
În concret, susținerile, numite motive, din memoriu în recurs nu sunt temeinice pentru că mizează doar pe o posibila generozitate, mărinimie și nicidecum pe probe și argumente legale noi, care să convingă peste ce a statuat prima instanță.
Cum apărările in prima instanța ale petentei nu sunt de natura să înlăture răspunderea contravenționala, iar asupra individualizării sancțiunii, prima instanța a valorificat împrejurările concrete si gradul de pericol social al faptei, se consideră legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Rămâne nefiscalizata perioada în care numita V. ANA MARTA a prestat activitate in favoarea angajatorului fără forme legale de angajare care arată cu atât mai mult că hotărârea primei instanțe este corectă și temeinică.
Fapta sancționată, nedeclararea c.i.m. înainte de începerea activității, corect individualizată și sancționată de organul constatator, echilibrat și limpede sesizată de prima instanță, in acest context apare cu atât mai mult ca o consecință logică a unui șir de fapte care au condus la o hotărâre legală și temeinică.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 308 alin. 2, raportat la art. 115-118 Cpc, respectiv art. 312(1) din Cpc.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că
aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie
.
Astfel, tribunalul constată că în sarcina petentei recurente a fost reținută, prin procesul- verbal dresat de intimat, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 al. l lit. e din Legea 53/2003 rep., constând în aceea că la punctul de lucru al petentei, situat în orașul N., s-a identificat persoana V. Ana M. care a declarat că prestează activitate fără să fi fost în prealabil încheiat contract individual de muncă.
Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Astfel, în privința criticilor de nelegalitate formulate de petenta recurentă, judicios instanța fondului a statuat în sensul că au fost respectate prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind consemnate expres, conform ipotezei legale enunțate, motivele care au determinat încheierea procesului verbal de contravenție în lipsa contravenientului și respectiv a unui martor semnatar.
Totodată, procedând în prealabil la a distinge între nulitățile absolute și cele relative, pe de o parte, și nulități virtuale și exprese pe de altă parte, distincție care conduce la concluzia că, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, nu orice nulitate expresă reprezintă în același timp și o nulitate absolută, tribunalul reține că lipsa consemnării obiecțiunilor invocată de petentă nu se regăsește printre cauzele de nulitate absolută limitativ prevăzute de art. l7 din OG 2/200l. Prin urmare, singurul criteriu apt de a determina regimul juridic al unei eventuale nulități ce ar putea opera în temeiul textului de lege invocat de recurentă, este cel al determinării interesului social protejat de norma legală. Or, este evident că în speță, acesta nu este unul de ordine publică, ci unul de ordin privat, ceea ce poate atrage doar sancțiunea nulității relative, sancțiune operabilă doar
condiționat de invocarea și dovedirea de către petenta recurentă a producerii unei vătămări ce nu s- ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a consemnărilor deficitare ale agentului constatator.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. XXII din_, ale cărei statuări sunt obligatorii prin efectul prevederilor art. 330 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ.
Or, așa cum corect a observat prima instanță, petenta nu este în măsură a proba existența unei atare vătămări cât timp reprezentantul legal al societății a fost invitat să se prezinte la sediul organului constatator (cadru în care putea formula obiecțiuni), însă acesta nu a dat curs invitației.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, aceasta este reflecatată de probele administrate în cauză în raport cu conținutul declarației date în fața agentului constatator de persoana identificată la muncă, menționată în cuprinsul fișei de identificare depuse la fila 20 dosar.
În același timp, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă de către agentul constatator și constatată prin propriile simțuri, cum este cazul în speță, în care constatarea directă a vizat identificarea unei persoane care presta activitate care, nu doar că nu a fost în măsură să prezinte un contract de muncă, dar a declarat în mod expres că nu a semnat un astfel de contrat), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
Or, probele testimoniale de care petenta recurenta în fața instanței de fond nu au avut aptitudinea de a proba contrariul stării de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal atacat, acesta din urmă fiind așadar legal și temeinic încheiat.
Față de cele ce precedă, în baza art. 304 ind. 1 C.pr.civ. raportat la 312 alin. 1 Cod procedură civilă și la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041 Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC. L. D&SS , cu sediul în N., bvd. G., nr. 43, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 456/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
A. P. M. D. E. | L. L. | T. B. Ana-C. | A. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex Jud. fond:GCM
