Decizia civilă nr. 614/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 614/R
Ședința publică din 05 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. P. - judecător
JUDECĂTORI: M. H.
C. G.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul formulat de recurentul - intimat I. T. AL P. DE F.
, cu sediul în S. M., str. D. V., nr.38, J. ețul M., împotriva sentinței civile nr. 2883/_ a J.
ecătoriei S. M.
pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul - petent P. V.
, cu domiciliul în R., nr. 214, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantului recurentului - intimat fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ ,_ ,_ și respectiv la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2883/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ s-a admis plângerea formulată de petentul P.
V. în contradictoriu cu intimatul I. T. al P. de F. S. M. și s-a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției seria K nr. 0151561/_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria K nr. 0151561/_ încheiat de SPF Sarasău, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 75 lit. f din OUG nr. 10572001 modificată cu amendă în cuantum de 500 lei, conform art. 76 lit. e din același act normativ.
În fapt s-a reținut că la data de_ ora 18.00 contravenientul a fost descoperit în fâșia de protecție a frontierei de stat pe direcția SF 251 cu auto personală, fără să-și justifice prezența în zonă și fără a avea asupra sa documente de identitate și nici avizul șefului sectorului poliției de frontieră.
Analizând procesul verbal de contravenție din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale generale prevăzute de OG nr. 2/2001, nefiind sesizată nici una din omisiunile prevăzute în art. 17 din ordonanță, ce ar atrage sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța constată că acesta este neîntemeiat motiv pentru care va dispune anularea lui.
Potrivit art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001 constituie contravenție, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiune, accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei fără acte de identitate ori fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.
În ceea ce-l privește pe petent s-a reținut în fapt că acesta ar fi fost descoperit în fâșia de protecție a frontierei fără a -și putea justifica prezența în zonă și fără a avea acte de identitate, consemnări care nu corespund realității. Astfel, din declarațiile martorilor audiați ce se coroborează cu poziția exprimată chiar de intimat prin întâmpinare, rezultă că la fața locului agenții constatatori i-au găsit doar pe angajații firmei de exploatare forestieră, iar petentul a venit ulterior, fiind contactat telefonic și nu nejustificat ci pentru a explica prezența muncitorilor în zonă. De asemenea, nu corespunde adevărului faptul că petentul nu avea acte de identitate, acesta declarând că a fost legitimat, aspect confirmat și prin întâmpinare, în cuprinsul căreia se reține doar că acesta nu a putut prezenta avizul poliției de frontieră. În caz contrar procesul-verbal, ce se susține că I s-a încheiat petentului la fața locului, nu ar fi putut cuprinde toate datele de identificare ale acestuia.
Referitor la faptul că petentul nu avea avizul șefului poliției de frontieră, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001 acest aviz este necesar doar în cazul desfășurării activităților prevăzute de art. 39, respectiv exploatări forestiere (în speța noastră) în zona de frontieră, adică pe adâncimea de 500 metri de la linia de frontieră către interior.
Dar, după cum s-a reținut anterior, petentul personal nu a fost găsit desfășurând nici un fel de activități în zonă, el a sosit la fața locului doar la solicitarea muncitorilor controlați pentru a explica prezența acestora.
Instanța precizează că în speță nu se analizează temeinicia proceselor verbale încheiate muncitorilor și nici nu se verifică realitatea susținerilor că petentul ar fi încercat zădărnicirea întocmirii proceselor-verbale angajaților, deoarece acesta nu a fost sancționat pentru această conduită.
Prin urmare, raportat la aspectele dezvoltate mai sus, instanța concluzionează, pe de o parte, că parțial faptele reținute în sarcina petentului nu corespund realității, iar pe de altă parte, că acestea nu realizează nici obiectiv și nici subiectiv conținutul normei contravenționale.
Având în vedere aspectele dezvoltate mai sus, instanța a admis plângerea formulată și a dispus anularea procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței și respingerea plângerii.
În motivarea recursului intimatul susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii incidente în cauză OUG 105/2011, fără să aibă în vedere modificările aduse art. 75 prin art. III din Legea nr. 280/2011 care schimbă sintagma "sau"; cu "și";, astfel încât după modificarea intervenită trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în art. 75 în sensul că legea sancționează accesul în fâșia de protecție a frontierei de stat fără documente de identitate și fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.
Prima instanță a reținut și interpretat greșit art. 75 din OUG 105/2001 modificată și actualizata, înțelegând că doar partea a doua a literei f. este supusă avizării, iar nu și prima. Avizarea de către Poliția de F. se efectuează astfel cum a explicat și Curtea Constituțională doar din rațiunea de a asigura controlul persoanelor ce pătrund în zona de protecție a frontierei de stat.
Existența faptei contravenționale reținută în sarcina petentului nu este condiționată de descoperirea unor bunuri deținute ilegal. Fapta prevăzută și sancționată de lege întrunește elementele constitutive în momentul pătrunderii în fâșia de protecție a frontierei de stat, fără a avea avizul P. de F. locale. Mai mult decât atât prima instanță confundă fapta intimatului-petent, aceea de pătrundere in fâșia de protecție, fără aviz, cu desfășurarea unor activități în fâșia de 500 de metri in condițiile art. 39 din același act normativ.
Tocmai din considerentul că numitul P. V. este director la o firmă de exploatare forestieră și a mai avut anterior exploatări în zona de frontieră, acosta ar fi trebuit să cunoască și să aplice legea, știind că pe o distanță de 500 (cinci sute) metri de la linia de frontiera către interiorul țării nu pot efectua nicio activitate fără avizul șefului formațiunii locale a poliției de frontieră. Cu atât mai mult din comportamentul acestuia rezultă faptul că a cunoscut și a știut că a încălcat legea, acționând cu rea-credință deoarece a doua zi după ce a fost sancționat, s-a prezentat la Poliția de F.
, unde a solicitat avizul pentru a desfășura activități de exploatare a lemnului de pe proprietatea privată. Situația intimatului-petent este diferită de cea a angajaților săi, care desfășurau activități în zona de 500 de metri de la linia de frontieră. Fiind sancționați angajații pentru această faptă deoarece nu aveau aviz, acesta s-a deplasat către patrula poliției de
frontieră, până în fâșia de protecție a frontierei de stat. Instanța de fond în mod eronat a apreciat faptul că dacă procesul verbal i s-a încheiat la fața locului înseamnă că intimatul-petent a avut actele de identitate asupra sa. Modul de identificare a unei persoane de către Poliția de F. nu se face doar prin înmânarea de către aceasta a documentelor ci și prin alte modalități de identificare cum ar fi interogarea bazelor de date de ia nivel local sau național. Martorii propuși de către intimatul-petent sunt chiar angajații care au fost sancționați pentru că desfășurau activități forestiere în fâșia de 500 de metri fără a deține aviz pentru acea activitate, iar în fața primei instanțe au încercat să ascundă adevărul.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Petentul P. V. a formulat întâmpinare la recurs
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se susține că nu sunt reale afirmațiile intimatului din recurs întrucât probele administrate au confirmat că nu a încălcat fâșia de protecție a frontierei de stat și a avut aspra actele de identitate care nu au fost solicitate de agentul constatator. Procesul- verbal de contravenție a fost încheiat pe baza datelor din tabelul nominal prezentat de către cei trei angajați ai societății la care petentul susține că are calitatea de director.
Întrucât nu desfășura nicio activitate în zonă, fiind chemat telefonic de către cei trei angajați din subordine care au fost cercetați de către patrula de frontieră, petentul susține că nu avea nevoie de avizul șefului formațiunii.În mod fals s-a consemnat "recunoașterea faptei"; în cuprinsul procesului-verbal de către agentul constatator, mențiune falsă întrucât petentul susține că a refuzat să semneze procesul-verbal care a fost încheiat în lipsa sa și fără martori.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază conform art. 304 1și 304 pct. 9 Cod procedură civilă T. constată:
Prima instanță a aplicat eronat dispozițiile legale care reglementează contravenția prevăzută de art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001, într-un alt conținut al legii decât cel în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale indicate în procesul-verbal ca fiind_ . La aceea dată textul de lege avea următorul conținut: "accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat, fără documente de identitate și fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră";.
Prin urmare, greșit a analizat prima instanță conținutul constitutiv al contravenției cu privire la elementele laturii obiective. Dispozițiile legale incidente condiționau cumulativ, iar nu alternativ accesul în fâșia de protecție a frontierei de stat atât de prezentarea documentelor de identitate, cât și de aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.
Este prin urmare întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În consecință, T. reține că erau întrunite
condițiile angajării răspunderii contravenționale, faptele descrise în procesul-verbal fiind corect încadrate juridic.
T. mai constată că în mod neîntemeiat s-a apreciat de către prima instanță probatoriul administrat în cauză, reținându-se că din declarațiile martorilor audiați a rezultat că intimatul-petent nu se aflase în fâșia de protecție a frontierei de stat.
Din însăși poziția procesuală pe care intimatul-petent a exprimat-o în primă instanță și în recurs rezultă că a intrat în zona prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b din OUG nr. 101/2001 chiar dacă scopul acestui demers l-a constituit clarificarea situației celor trei angajați ai societății al cărui director este petentul P. V., angajați audiați în primă instanță în calitate de martori.
Contrar concluziilor primei instanțe, T. apreciază că pentru angajarea răspunderii contravenționale nu interesează scopul prezenței, acțiunea sau inacțiunea persoanei identificate în zona de protecție a frontierei de stat. Conținutul constitutiv al contravenției nu impune nicio cerință specială în acest sens. Este, prin urmare, necesar și suficient ca persoana să fie identificată în acel spațiu, fără a avea relevanță în acest context apărarea petentului în sensul că nu desfășura nicio activitate.
Sentința se impune așadar a fi modificată în temeiul art. 3041Cod
procedură civilă și pentru greșita apreciere ca nereală a stării de fapt descrise în procesul-verbal de contravenție.
T. mai constată că nu este incidentă nicio cauză de nulitate a procesului-verbal întemeiată pe încălcarea art. 16 alin. 7 și art. 19 din OUG 2/2001 întrucât petentul nu justifică nicio vătămare din perspectiva dreptului său la apărare în condițiile în care a recunoscut prezența sa în zona frontierei de stat.
Cu toate acestea, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în condițiile în care prezența petentului nu a prezentat nici un risc pentru siguranța frontierei și nici națională, fără a se urmări operațiuni ilicite, precum și în raport de conduita ulterioară a acestuia constând în aceea că a solicitat autorizarea prezenței în zona de protecție, în temeiul art. 21 alin. 3 coroborat cu art. 5 din OUG 2/2001 T. apreciază că fapta prezintă un grad redus de pericol social pentru a cărei sancționare este suficientă și proporțională aplicarea avertismentului.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 3, art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis conform dispozitivului în sensul că se va admite în parte plângerea formulată de către petentul P. V. și se va înlocui cu avertisment sancțiunea amenzii de 500 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 3041Cod procedură civilă,
ADMITE
recursul declarat de către intimatul I. T. al P. de F. S. M. împotriva sentinței civile nr. 2883/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul
V. .
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii de 500 lei aplicată petentului prin procesul verbal seria K nr.0151561/_ încheiat de către intimat.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
P. M. H. G. C.
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează Președintele semnează Președintele
instanței instanței
G. ier,
O.
Red. M.H. /_
Tehnored. E.A.I.C/_ - 2ex
J. ecător la fond C. E. I.
