Sentința civilă nr. 1403/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1403/2013
Ședința publică din data de 28 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
V. V. D., împotriva pârâtei C. J. DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul V. V. D., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 24/_ prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei de impunere nr. 13471.1/_ și a deciziei nr. 13471.1/_, solicitând admiterea contestației și anularea în tot a deciziilor de impunere contestate pentru veniturile calculate din activități independente și încetarea în toalitate a calculării și curgerii creanțelor și penalităților, ca fiind netemeinice și nelegale; în subsidiar a solicitat anularea penalităților de întârziere, majorările și celelalte accesorii și menținerea doar a soldului inițial 1605 lei, raportat la neîndeplinirea corectă și la termen a atribuțiilor personalului CAS BN.
În motivare s-a arătat că contestatorul a fost înștiințat inițial de către C. J. de A. de
S. B. -N. prin documentul comunicat în data de_ să achite conform deciziei de impunere nr.13471.1 suma de 1605 lei, reprezentând asigurări de sănătate și prin decizia nr.
13471.3 să achite 1239 lei dobânzi de întârziere și 246 lei penalități de întârziere, în total 1485 lei.
Reclamantul apreciaza ca, deciziile de impunere atacate contravin în principal condiției inițiale ca, creanță în baza căreia se formulează executarea trebuie să fie una certă, lichidă și exigibilă.
a). Creanța este certă - sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 379 alin.3 Cod Proc.Civ., conform cărora "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."
În speță, creanța nu este însușită de debitoare prin acceptarea la plată.
b). Creanța este lichidă - conform dispozițiilor art. 379 alin. 4 Cod Proc.Civ., "creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală
Debitul, nu este determinat, deoarece nu există un contract comercial sau civil, nici text de lege expres.
Creanța este exigibilă - data scadenței nu este determinată.
Un alt aspect care duce spre netemeinicia deciziei de impunere este aceea a nelegalitatii perceperii dobânzilor si penalităților de întârziere din partea CNAS BN, deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația principală de informare a debitorului cu privire la contribuțiile sale personale și modalitățile de plata. In acest sens dacă s-ar accepta ca reclamantul are calitatea de petent și de asigurat sunt aplicabile disp. art.8 si următoarele, art.15 si următoarele din OUG 150/2002 raportat
la dispozițiile L95/2006, care reprezenta mica reformă în sănătate. Calculul acestor penalități de întârziere a fost pentru anul 2007 de 6,5 % pe când Legea 95/2006 prevedea doar 6 % în art. 257(1), sumele contestate sunt de asemenea achitate de către contestator si aceste decizii de impune sunt nelegale raportat la legile aplicabile în materie la nivelul anului 2008 si 2010.
Se mai invocă și dispozițiile ordonanței 30/2011 emisa de Guvernul României in materia recuperării creanțelor fiscale, care au caracter cert, lichid și exigibil, precum și modalitatea ștergerii creanțelor reprezentând penalități.
Deciziile atacate sunt de asemenea netemeinice și nelegale având în vedere că în cuprinsul acestora nu sunt clar delimitate datele, respectiv perioada pentru care se percepe plata sumei și nici concretul nu este stabilit suma în totalitate care reprezintă penalități calculate pe zile la un sold. Nu se cunoaște clar care este izvorul datoriei, având în vedere că potrivit articolului 211 din L95/2006, cea în baza căruia s-a emis titlul executor prevede fără dubiu ca fiecare cetățean al României, care dorește să fie asigurat urmează să încheie un contract cu C. J. de S. . Această mică reformă care s-ar fi dorit prin aprobarea L95/2006 nu a avut o finalitate dorită și tot din cuprinsul legii se poate lesne observa că nu fiecare cetățean al României trebuie să fie asigurat și să contribuie la C. de S. . Trebuie determinat clar care este înțelesul de asigurat, care sunt serviciile de care poate beneficia un asigurat și care sunt totodată obligațiile personale precum și drepturile acestuia.
La baza eliberării acestor decizii de impunere nu există nici un contract de asigurare sau asigurat, contestatorul nu are îndeplinită calitatea de asigurat, astfel că decizia de impunere este lovită oarecum de nulitate. Nu există de asemenea o altă obligație personală a contestatorului față de CNAS BN, în lipsa unui document scris, iar nici până azi contestatorul nu a optat pentru a beneficia de pachetul minim gratuit de asistență, astfel cum acesta a fost definit prin legea organică.
Un alt aspect care conduce la netemeinicia și nelegalitatea deciziilor de impunere este aceea că CNAS BN nu și-a îndeplinit obligația, conferită și impusă ca și organ de administrare creanțe și fonduri, acela de informare a asiguraților.
Totodată înțelege pe cale de excepție să se invoce nelegalitatea deciziei de impunere raportat la disp. art.216 din L95/2006, care prevede că orice titlu executor urmează a fi comunicat către ANAF București și ulterior acest organ de executare să pună în aplicare decizia de impunere devenită titlu executor.
Sunt oarecum încălcate și disp. Convenției Drepturilor Omului, deoarece persoana fizică trebuie să achite o plată nedatorată în lipsa unui titlu executor valid o sumă de bani, pentru solidaritate cu guvernanții țării care nu au înțeles că această lege trebuia completată prin norme metodologice clare și să aibă în vedere și deciziile de neconstituționalitate date în materie.
Se mai învederează în susținerea contestațiilor că aceste decizii de impunere contravin și mai exact sunt în opoziție cu dispozițiile art. 22, 42 si 43, 51, 6387120 (privind penalitățile pe luna de 0.6 % si nu de 5% la nivelul anului 2007 si 2008) din OG nr. 92/2003 modificată și republicată și de asemenea contravine dispozițiilor art. 211, 215 alin3, 220 si 257 din legea nr. 95/2006 modif, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituționale. De asemenea mai arată că sunt lipsuri în completarea deciziilor de impunere care sunt sancționate de Codul de proc. fiscală cu nulitatea și de asemenea, așa cum s-au pronunțat instanțele de judecată art. 43 din Codul de proc fiscală este grav încălcat, decizia neavând caracterul unui act administrativ ce poate fi pus în aplicare, motiv pentru care, se consideră că sunt suficiente motive legale pentru a se pronunța și pe aspectul suspendării actului până la finalizarea cercetării administrativ fiscale și judecătorești.
Orice persoană trebuie să beneficieze de același tratament în aceleași condiții, mai exact conform principiilor date de Curtea Europeana să aibă egalitate de tratament în aceeași situație în fața autorităților și să nu le fie îngrădit dreptul de opțiune.
Petentul putea să aleagă o alta casă de asigurare, astfel că și din acest punct de vedere deciziile emise sunt nule de drept.
Decizia nr. 24/2012, emisă de pârâtă, prin care s-a soluționat contestația inițială împotriva deciziilor de impunere a analizat lapidar starea de fapt, a reluat în motivarea ei toate elementele inițiale din deciziile de impunere și fără a motiva în fapt și în drept respingerea a efectuat o radiografiere asupra tuturor actelor normative incidente în cauză, fără a analiza esența problemei apărute. Susținerile că existența pe listă unui medic de familie și neuzarea acestor servicii nu-1 absolv pe contestator de plata CAS, este una total falsă și tendențioasă, solidaritatea între coasigurați poate exista dar pentru unele categorii de persoane aceasta calitate nu coexistă cu
activitatea lor și veniturile lor și pun în pericol existența lor. Unde este astfel venitul minim garantat de stat și cum se poate aplica acest procedeu celor care desfășoară activitatea independentă. Nici aplicarea ordonanței nr. 30/2011 nu a fost corect aplicat în cauză, neexistând comunicată suma pentru a putea beneficia de acest text de lege.
Netemeinicia actelor contestate, emană și din modalitatea de întocmire a acestora și mai exact este stabilită o sumă estimativă, în ciuda protocolului din anul 2007, când situația financiară a fiecărui cetățean a fost predată casei de sănătate.
In drept s-au invocat disp. L95/2006, art.172,173 si urm. OG.92/2003, OUG.150/2002, OUG 30/2011, art. 205, 207 Cod de proc. fiscală. art. 111, 112, 242 alin. 2, 274 Cod de proc civ.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare se arata ca, criticile reclamantului sunt neintemeiate, având in vedere că, inexistenta calității de asigurat, prin prisma lipsei unui contract de asigurare, in condițiile in care reclamantul nu dovedește ca se afla eventual in evidenta unei alte Case de asigurări de sănătate din subordinea ANAF unde a plătit contribuțiile la Fondul de asigurări sociale de sănătate sunt nefondate văzând chiar și numai prevederile art.208(3) din L.95/2006 care stipulează: "asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar...", participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fiind prevăzuta la lit.e de la acest alineat.
Apoi, invocarea lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanței este neîntemeiata, în considerarea chiar și numai a faptului că, în decizia 13471.1/_ la pct.2 se evidențiază natura veniturilor realizate pentru care se calculează contribuția (venituri din activități independente), acestea fiind furnizate de către ANAF pe baza de protocol, pentru intervalul 2007 - 2010, din moment ce debitorul nu-si îndeplinise obligația declarativa menționata la art.215 din L.95/2006 - aspect pe care el însuși o precizează în acțiune. La pct.3 din decizie se menționează atât contribuția estimată, procentul aplicat cât și scadența obligației de plată, așa încât prin raportare la prevederile art.257(2)lit.b, coroborat cu art.257 (5) lit.b din lege si art.8(l) din Ordin 617/2007 al CNAS care precizează "contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
Contribuțiile in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită"" - se arată în considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța.
Contestatorul se încadrează la categoria de asigurați prevăzuta la art.257(2)lit.b din L.95/2006, desfășurând activitate independenta, pentru care avea obligația nu numai a declarării in temeiul art.215 din L.95/2006 dar si obligația achitării contribuțiilor aferent veniturilor estimate, pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Cum nu plătise de bunăvoie contribuțiile, C. de asigurări de sănătate B. -N. a procedat la emiterea deciziilor de impunere, in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activitate independenta aferent intervalului 2007-2010.
Debitorul însuși recunoaște că nu a depus vreo declarație la C. de asigurări de sănătate, de aici concluzionând în mod eronat și nelegal că CAS BN nu ar avea cum să emită vreo decizie de impunere, însă omite să aibă în vedere prevederile art.35 din ordinul 617/2007 al CNAS conform căruia Titlul de creanță îl constituie, după caz, fie declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007, fie decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate
fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. In speța titlul de creanța - act administrativ fiscal este o decizie de impunere care s-a emis in baza veniturilor care au fost transmise de către autoritatea fiscala teritoriala, pe baza de Protocol. Debitorul nu a prezentat nicio informație ori document care sa modifice eventual starea sa de fapt fiscala reținuta de C. de asigurări de sănătate B. -N. și nici dovezi că ar fi achitat contribuțiile cuvenite FNUASS.
Deciziile de impunere emise au fost comunicate debitorului însoțite și de anexa din care rezultă calculul accesoriilor, procentele aplicate cât și intervalul de timp pentru care au fost calculate.
Împotriva acestor decizii, debitorul a formulat contestație administrativă care s-a soluționat prin decizia 24/_, fiindu-i respinsă contestația nefiind găsite îndeplinite niciuna din criticile de netemeinicie invocate.
Astfel, cu privire la încheierea contractului de asigurare, în mod temeinic au fost analizate aspectele invocate și s-a reținut ca neîntemeiat acest motiv pentru motivele pe larg arătate în decizia de soluționare și reluate în parte în apărările formulate împotriva cererii de suspendare.
Potrivit legii sunt scutite de la plata contribuției numai "persoanele care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi după cum rezultă din art.213(4) din L.95/2006, contestatorul nefăcând parte din această categorie, aceasta interpretare rezultă și din considerentele deciziei CC.1240/2010 unde se arată: "persoanele exceptate de la plata acestor contribuții sunt prevăzute in art.213 din L.95/2006, astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita ".
Prin urmare calitatea de asigurat nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitatea de cetățean roman si domiciliul in România pentru ca în considerarea principiilor mai sus menționate, toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului indiferent că doresc sau nu, deci si intimatul căci dreptul persoanei de a dispune de ea însăși în privința asigurărilor de sănătate trebuie interpretat în concordanță cu principiile constituționale menționate și deci nu are dreptul să dispună de însăși în mod absolut, ci cu condiția de a nu încălca drepturile și libertățile altora, astfel încât să nu afecteze drepturile de care beneficiază alte persoane fizice. Or prin refuzul îndeplinirii obligației legale de a plăti contribuțiile se aduce atingere tocmai dreptului altor cetățeni la ocrotirea sănătății. Față de toate acestea a fost apreciată ca neîntemeiată critica privind lipsa calității de asigurat a contestatorului.
In ceea ce privește aspectele de forma ale deciziilor, pretins încălcate, în sensul că "nu sunt clar delimitate datele, respectiv perioada pentru care se percepe plata sumei și nici concretual nu este stabilită suma în totalitate care reprezintă penalități calculate pe zile la un sold"", de asemenea ca "..sunt lipsuri in completarea deciziilor...", aceste critici au fost analizate și respinse, de asemenea, ca neîntemeiate pentru motivele menționate în decizia de soluționare a contestației, unde se motivează că nu se constată existența vreunei cauze de anulare/modificare/desființare/ în raport de prevederile art.43 din Codul procedură fiscală unde sunt prevăzute elementele care trebuie să fie menționate în actul administrativ fiscal si art.46, 47 din același Cod unde se menționează și situațiile care reprezintă cauze de anulare, desființare ori modificare a actelor administrativ fiscale. In consecința nu sunt întemeiate nici aceste critici și de altfel, din modalitatea de redactare a acestora rezultă foarte clar că sunt prevăzute, contrar susținerilor contestatorului, toate elementele necesare atât pentru o verificare formală a acesteia cât și cele necesare pentru o verificare de fond.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare atât în presa scrisă cât și celelalte mijloace de informare în masă (radio, TV) dar și prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN, fiind de altfel de notorietate existența acestei obligații în sarcina tuturor realizatorilor de venit, primul act normativ in materie fiind legiferat încă din 1997 (L. 145/1997).
Pe de altă parte, contractul-cadru în ce privește acordarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (de exemplu HG. 1389/2010) cuprinde numeroase articole privitor la drepturile conferite asiguraților in sistem, în acest sens făcându-se trimitere și prin art.217 din L. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca
atare, necunoașterea legii nici nu ar putea fi invocată drept cauza de exonerare de la obligația plății contribuțiilor întrucât ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
În drept s-au invocat disp. art.115 C.P.civila si urm., art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006, Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul se încadrează in categoria de persoana fizica ce a realizat venituri din activități independente, iar in aceasta calitate avea obligația sa plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din flecare trimestru").
Obligația de declarare si de virare a contribuțiilor nu au fost îndeplinite de reclamant, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 13471.1/_ și nr. 13471.3/_, in baza veniturilor transmise de către autoritatea fiscala teritoriala unde acesta a declarat veniturile impozabile.
Prin Decizia nr. 24/_ s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu și-a îndeplinit obligația declarativă la C. de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte întrucât C. de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripție din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadența obligației de plată a contribuțiilor este trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) și nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadență determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuție prejudiciază Fondul tot ca urmare a unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS.
Deciziile de impunere emise au fost comunicate debitorului însoțite și de anexa din care rezultă calculul accesoriilor, procentele aplicate cât și intervalul de timp pentru care au fost calculate, cuantumul accesoriilor fiind stabilite in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile fiecarei perioade.
Nu sunt intemeiate nici sustinerile reclamantului vizand lipsa elementelor esentiale din cuprinsul deciziilor de impunere, din modalitatea de redactare a acestora rezultand foarte clar că sunt prevăzute, contrar susținerilor acestuia, toate elementele necesare, atât pentru o verificare formală, cat si pentru o verificare de fond.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare, atât în presa scrisă, radio, TV, dar și prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN, cu mentiunea ca este de notorietate existența acestei obligații în sarcina tuturor celor care realizeaza venituri.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse anterior, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea precizată formulată reclamantul V. V. D. ,
domiciliat în B., str. S., nr. 8, sc.A, ap. 5, jud. B. -N., împotriva pârâtei C. J. DE
DE S. B. -N.,
cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -N. . Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
