Decizia civilă nr. 6162/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6162/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către recurent C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 68 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimat G.
R., intimat A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ L. 247/2005.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 mai 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 68 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins cererea formulată de reclamanta G. R., în contradictoriu cu A.
N. PENTRU R. P. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., iar aceasta a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu suprafața de 1314 mp, înscris în CF 23346 nr. top.16209/2, situat în C. - N., str. Fabricii, nr.120, jud. C. pe numele reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția Primarului municipiului C. - N. nr. 11.968/_ s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul cu suprafața de 1314 mp, care reprezintă cota de ½ parte din terenul înscris în CF 23346, nr.top.16209/2, situat în C. - N., str. Fabricii, nr.120, jud. C. în favoarea reclamantei. Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
D. sub nr.43730/CC și nu a fost soluționat până în prezent, deși reclamanta a făcut demersuri în acest sens.
Instanța a reținut că de la data emiterii dispoziției de propunere a acordării de despăgubiri (_ ) și până în prezent a trecut o perioadă de 4 ani în care reclamanta nu a obținut realizarea dreptului său recunoscut prin dispoziția menționată. Numai după ce reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată autoritatea a ieșit din pasivitate și a trecut la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. În cadrul acestei etape, pârâta a adresat o solicitare către emitentul dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii pentru ca acesta să justifice soluția raportat la dispozițiile art.8 din Legea 10/2001 (motivul fiind acela că ar exista posibilitatea ca terenul să fi făcut obiectul Legii 18/1991), precum și să-și justifice competența în cadrul procedurii administrative prevăzute de legea 10/2001 în ceea ce privește beneficiul legii pentru imobilul deținut de o societate comercială (motivul fiind acela că din documentația transmisă pârâtei rezultă că pe terenul în speță sunt edificii ale unei asemenea societăți). Potrivit art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii 247/2005, Secretariatul
Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură pe baza situației juridice a imobilului. Din redactarea acestui text legal rezultă că singura atribuție conferită pârâtei este verificarea, în funcție de dosarul pus la dispoziție și raportat la regimul juridic astfel cum a fost stabilit prin decizia/dispoziția de acordare de despăgubiri, dacă cererea de restituire în natură a fost respinsă în mod întemeiat. Așadar, în acest moment al procedurii, nu s-ar mai putea repune în discuție alte aspecte care nu au fost contestate în momentul soluționării notificării depuse de persoana îndreptățită, cum ar fi cele invocate în adresa înaintată Primarului municipiului C. - N. (legea reparatorie incidentă, competența de soluționare a notificării).
Față de această împrejurare, precum și față de faptul că nu s-au invocat motive temeinice care să justifice pasivitatea pârâtei, instanța a apreciat că, în concret, apare ca fiind evidentă intenția acesteia de tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri, iar perioada de 4 ani este, în mod evident, nerezonabilă raportat la cerințele unui proces echitabil și nu respectă nici principiul operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 18 alin.1 și 6 din Legea 554/2004 raportat la dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005, curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S. D. și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu suprafața de 1314 mp, înscris în CF 23346 nr.top.16209/2, situat în C. - N., str. Fabricii, nr.120, jud. C. pe numele reclamantei, desigur după îndeplinirea etapei evaluării imobilului. Cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P. a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Împotriva acestei sentințe pârâta C. C. PENTRU S. D. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a arătat că în mod greșit instanța a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementt de art. 6 din C.E.D.O. În acest context, pârâta a arătat că Legea nr.247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite. Un aspect important de reținut este faptul că, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 62/2010 "pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonante de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente". Pe fond, față de solicitarea reclamantei, pârâta precizează că În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape, respectiv etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr. 81/2007.
În cauză, menționează pârâta, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii În favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 11968/2007 emisă de Primarul mun. C. -N., în calitate de entitate notificată, a fost transmise la Secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat sub nr.43730/CC. Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizate în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-au constatat următoarele:
Potrivit înscrierilor în C.F 23346 terenul pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, respectiv nr.top 16209/2, avea categoria de folosință "pășune în drum de hotar f.nr." la data preluării. Față de cele mai sus menționate, prin adresa nr.43730/CC/_ remisă Primăriei mun. C. -N., s-a adresat rugămintea de a justifica soluția adoptată raportat la prevederile art.8 din Legea nr.10/2001, republicată. Totodată, pârâta arată că, în cuprinsul Dispoziției nr.11968/2007 se menționează faptul că, imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare. Or, din nota și schițele aflate la pag. 38 și 39, reiese că, pe terenul ce face obiectul notificării nr.237/_ sunt edificii ale S.C Napochim S.A. Față de cele mai sus menționate, precum și având în vedere prevederile art.21 din Legea nr.21 și art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, prin adresa mai sus menționată, s-a solicitat să se verifice competența de soluționare a notificării pentru imobilul teren deținut de către societatea Napochim S.A.
Referitor la etapa evaluării, arată că această etapă este condiționată de clarificarea aspectelor mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. . Ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În final, pârâta a concluzionat că în mod netemeinic instanța de fond a obligat-o direct la emiterea deciziei întrucât executarea obligației nu depinde în totalitate de această entitate, iar acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, astfel încât nu pot fi soluționate în termenul prev. de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, nefiind posibilă executarea obligației într-un termen de 30 de zile. În susținerea poziției sale, pârâta a invocat dispozițiile O.U.G. 81/2007, modificat prin Legea 142/2010, arătând totodată că, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 "pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 653/_, cu modif.și complet. ulterioare, până la data de 15 mai 2013". Prin instituirea acestui termen, obligațiile prev. de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamante, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de realizare.
În acest context, pârâta a arătat că nu poate fi vorba despre un refuz din partea Direcției pentru Acordarea D. în Numerar în ceea ce privește emiterea titlului de plată, motiv pentru care consideră cererea de chemare în judecată ca fiind prematur formulată, până la expirarea termenului de suspendare.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele
:
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă. Astfel, prin Dispoziția Primarului municipiului C. - N. nr. 11.968/_ s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul cu suprafața de 1314 mp, care reprezintă cota de ½ parte din terenul înscris în CF 23346, nr.top.16209/2, situat în C.
- N., str. Fabricii, nr.120, jud. C. în favoarea reclamantei. Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. sub nr.43730/CC și nu a fost soluționat până în prezent, deși reclamanta a făcut demersuri în acest sens.
De la data emiterii dispoziției de propunere a acordării de despăgubiri (_ ) și până la data pronunțării sentinței recurate a trecut o perioadă de 4 ani în care reclamanta nu a obținut realizarea dreptului său recunoscut prin dispoziția menționată. Numai după ce reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată autoritatea a ieșit din pasivitate și a trecut la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. În cadrul acestei etape, pârâta a adresat o solicitare către emitentul dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii pentru ca acesta să justifice soluția raportat la dispozițiile art.8 din Legea 10/2001 (motivul fiind acela că ar exista posibilitatea ca terenul să fi făcut obiectul Legii 18/1991), precum și să-și justifice competența în cadrul procedurii administrative prevăzute de legea 10/2001 în ceea ce privește beneficiul legii pentru imobilul deținut de o societate comercială (motivul fiind acela că din documentația transmisă pârâtei rezultă că pe terenul în speță sunt edificii ale unei asemenea societăți).
Între momentul pronunțării sentinței recurate și momentul soluționării prezentului recurs înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis apoi pe cale administrativă înspre competentă soluționare Curții de Apel C. în conformitate cu dispozițiile Legii 2/2013 de degrevare a Î.C.C.J., a fost adoptat un nou act normativ care vizează în mod expres demersul juridic al reclamantului intimat.
Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru R. P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește. Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de
despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr. 4/2012. Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de
15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. Mai mult, în aceste împrejurări și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_ . Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D., respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor. Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii. În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi (_ ). Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ . Astfel, prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată și completată de către reclamant s-a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea unor etape ale procedurii reglementată de Legea 247/2005, procedură care în final să se concretizeze în emiterea unui titlu de despăgubire. Or noul act normativ care este incident așa cum vom arăta în continuare reglementează o procedură diferită care nu mai are ca finalitate emiterea unui titlul de despăgubire. Titlul de despăgubire ca act administrativ nu mai este reglementat și dispare ca element final al procedurii. La rândul său C. C. pentru S. D. va dispărea ca entitate și este înlocuită de o nouă instituție, în condițiile art. 18 alin. 3 din Legea 165/2013 care prevede faptul că,
,,C. N. preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D. și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare,,.
În prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut, Legea nr. 165/2013 se impune, în baza art. 304 alin. 1 punctul 9 și 312 din vechiul C.p.c., admiterea recursului declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 68 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C., modificarea ei și admiterea excepției inadmisibilității cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 68 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, C. I. | JUDECĂTOR, DP |
GREFIER, A. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. P. .
