Decizia civilă nr. 6852/2013. Obligare emitere act administrativ

Dosar nr._ *

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 6852/2013

Ședința publică de la 13 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.

Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. C. PENTRU S. D., împotriva sentinței civile nr. 46/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. M. P. și pârâta A. N. PENTRU R. P.

, având ca obiect obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat Renner T. Marika.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus de către recurentă, note de ședință.

Curtea invocă din oficiu, motivul de ordine publică derivat din cererea de chemare în judecată.

Reprezentantareclamantei intimată arată că Legea nr. 165/2013 a intervenit ulterior cererii de chemare în judecată.

Curtea pune în discuția părții prezente dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 165/2013.

Reprezentanta reclamantei intimată apreciază că dispozițiile legii noi nu sunt aplicabile, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primeiinstanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Pârâta C. C. PENTRU S. D., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 46/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii, apreciind că s-a reținut greșit nesocotirea termenului rezonabil reglementat de art.6 CEDO și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.

În acest sens, se susține că adoptarea Legii 247/2005 a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent în două etape distincte, că procedura transmiterii dosarelor este prevăzută la art.16 din Titlul VII din acest act normativ, că aceasta a fost parcursă însă dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și s-a dispus completarea dosarului cu informații necesare pentru soluționarea acestuia.

Prin urmare, nesoluționarea dosarului 46797/CC nu este culpa CCSD, iar etapa evaluării este condiționată de completarea dosarului și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor potrivit Deciziei 2815/2008.

CCSD a depus și note de ședință solicitând a se lua în considerare noul cadru legislativ instituit prin Legea 165/2013.

Intimata B. P. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca vădit nefondat deoarece nu poate fi lăsată la latitudinea recurentei soluționarea acestui dosar, iar termenul rezonabil garantat de CEDO nu a fost respectat.

Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:

Sentința civilă nr.46 din_ a fost pronunțată de Curtea de Apel C. la un moment la care procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire, era suspendată în temeiul OUG 4/2012, suspendare care a operat în perioada_ -_ . După acest moment, a fost adoptată Legea 165/2013 care în art.3 și 4 prevede că această lege este aplicabilă toate dosarele urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor menționate.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept de către reclamant pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Între timp, pe parcursul soluționării litigiului, în prezenta fază procesuală a recursului, a intrevenit o modificare legislativă importantă în economia prezentului litigiu, repsectiv intrarea în vigoare la Legii nr. 165/2013, iar efectele pe care acest nou act normativ le-ar produce asupra prezentului litigiu au fost puse în discuția contradictorie a părților din pertspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu de către instanță.

Un prim aspect ce se impune a fi lămurit este cel al efectului imediat al noului act normativ asupra fondului pretențiilor reclamantului, de acordare a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul naționalizat abuziv.

Așa cum s-a arătat anterior cererea de chemare în judecată a fost intodusă în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Cu privire la litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deci în curs de defășurare la data apariției noului act normativ în materia restituirii proprietăților, Legea nr. 165/2013, art. 4 din acesta prevede:

ART. 4

"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluateabuziv, aflate pe rolul ins tanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

Față de aceste dispoziții legale, fiind în prezența unui litigiu în materia restituirii proprietăților, prin aplicarea măsurii echivalente de acordare a despăgubirilor materiale, aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fără a fi important stadiul procesual, este cert că în soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor trebuie avute în vedere dispozițiile noului act normativ.

Este de observat că noul act normativ conține dispoziții de abrogare expresă a normelor relevante în cauză, cuprinse în Legea nr. 247/2005, (art. 50 lit.c din Legea nr. 165/2013), și nici nu au fost identificate dispoziții în noul act normativ care să permită concluzia că Legea nr. 247/2005, în

privința normelor ce prevăd procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru situațiile de restituire prin echivalent, ar ultraactiva.

Astfel, se poate reține, cu temei, în baza art. 4 din Legea nr. 165/2013 că cererii de fond a reclamantului, de acordare a despăgubirilor îi sunt aplicabile noile reglementări cuprinse în Legea nr. 165/2013.

Din această perspectivă, văzând noile dispoziții ce reglementează modul de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist precum și cele referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, Curtea, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibiltății cererii de chemare în judecată, în forma în care a fost concepută de către reclamantă în fața instanței de fond, orice modificare a acesteia, în calea de atac a recursului fiind inadmisibiliă din perspectiva art. 132 c.pr.civ.

Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.

D., respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.

Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează sau invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.

Pretențiile reclamantei, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ .

Mai mult, art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 prevede că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III al legii, astfel încât apre ca fiind obligatorie parcurgerea de către reclamant a procedurii legale menționată anterior..

Acest lucru face ca acțiunea reclamantei să nu mai fie admisibilă, așa încât în conformitate cu prev.art.312 raportat la 304 pct.9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de C. C. pentru S. D., va modifica în întregime sentința atacată și va respinge acțiunea reclamanti B.

M. -P., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. C. pentru S. D., împotriva sentinței civile nr. 46/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta B. M. -P. ca inadmisibilă.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

M.

D. R. R.

D.

L.

U.

M. T.

red.RRD/AC 2 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6852/2013. Obligare emitere act administrativ