Decizia civilă nr. 3994/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.3994/2013
Ședința publică din data de 08 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. | C. PENTRU | |
S. | D., împotriva sentinței civile nr. 36 din _ | pronunțată în |
dosarul nr. _ | al Curții de Apel C., cauza privind și pe intimații POP E., B. | |
M., B. | S. | M. și POP M., având ca obiect obligare emitere act |
administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-au înregistrat la dosar din partea recurentei note de ședință.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din
C. pr. civ., apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauza fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.36 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții POP E., POP
M., B. M. și B. S. M., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. .
A fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să emită în favoarea reclamanților titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 5.800 mp, înscris în C.F. nr. 4819 Câmpia Turzii, în conformitate cu Decizia nr. 1/_ emisă de Directorul General al SC MECHEL CÂMPIA TURZII SA, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței.
Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1/_ emisă de Directorul General al SC MECHEL CÂMPIA TURZII SA s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numiților Pop
M., Pop E., B. S., B. V., B. M. l și Drăgan L. pentru imobilul teren în suprafață de 5800 mp, înscris în CF 4819 Câmpia Turzii.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit dispozițiilor legale sus arătate, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă, respectiv C.
C. PENTRU S. D. care în virtutea prevederilor art. 13 alin (1) lit.a și b din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 are două atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și luarea măsurilor legale necesare aplicării legii.
În ce privește demersul judiciar îndreptat împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. pentru emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în suprafață de 5800 mp, înscris în CF 4819 Câmpia Turzii la care se referă Decizia nr. 1/_ emisă de Directorul General al SC MECHEL CÂMPIA TURZII SA, Curtea constată că apărările invocate prin întâmpinare pentru a justifica întârzierea înregistrată în finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire nu sunt întemeiate.
Astfel, C. C. PENTRU S. D. a susținut în primul rând că dosarul de despăgubiri ar fi incomplet lipsind Decizia nr. 7596/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosarul nr._, copii ale cărților de identitate ale tuturor persoanelor îndreptățite menționate în Decizia nr. 1/_ emisă de Directorul General al SC MECHEL CÂMPIA TURZII SA precum și orice înscris din care să reiasă dacă petenții sau antecesorii acestora au încasat sau nu despăgubirile de 34.080 lei în urma exproprierii imobilului notificat prin decretul nr. 84/1950, ceea ce ar face imposibilă finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire.
Curtea a opinat că lipsa acestor documente de la dosarul de despăgubire nu este imputabilă reclamanților de vreme ce pârâta nu a solicitat completarea dosarului cu aceste înscrisuri deși de la înregistrarea dosarului la secretariatul pârâtei au trecut mai bine de 2 ani. O astfel de solicitare a fost adresată reclamanților doar în 22 decembrie 2011, fapt ce denotă că analizarea dosarului reclamanților nu a avut loc decât după sesizarea instanței cu prezenta acțiune, astfel că întârzierea înregistrată în emiterea titlului de despăgubire este imputabilă exclusiv pârâtei. De altfel depunerea înscrisurilor menționate în adresa expediată în_ este o simplă formalitate care nu împiedică demararea operațiunii de evaluare a imobilului revendicat.
Prin urmare, admiterea primului capăt de cerere al reclamanților se impune deoarece tergiversarea soluționării dosarului timp de 2 ani nu apare justificată în raport de înscrisurile pe care pârâta le avea la dispoziție. De asemenea neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data emiterii deciziei și data înregistrării dosarului la Comisie - 2009, atrage depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei, C. C., îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
Este incontestabil că soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen. De asemenea, odată ce beneficiarul dispoziției de acordare de măsuri reparatorii a fost
înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilirea despăgubirilor, acestuia i se creează convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi soluționată într-un termen rezonabil și previzibil.
Este bine cunoscut faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis cu valoare de principiu că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea deciziei de restituire prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză dreptul la respectarea bunurilor acestora, iar în considerarea art.6 din CEDO precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
În concluzie, instanța de contencios administrativ a apreciat că datorită nerezolvării într-un termen rezonabil a cererii reclamanților de emitere a titlului de despăgubire, aceștia au fost vătămați într-un drept legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-le astfel încălcat interesul legitim privat respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat așa cum acesta este definit de art. 2 lit. p din Legea nr. 554/2004.
Pentru cele mai sus arătate, Curtea în temeiul art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 16 alin. 5 și 9 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamanții POP E., POP M., B.
M. și B. S. M., împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. și a admis-o.
Pe cale de consecință, Curtea a obligat pârâta C. C. PENTRU S.
D. să emită în favoarea reclamanților titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 5.800 mp, înscris în C.F. nr. 4819 Câmpia Turzii, în conformitate cu Decizia nr. 1/_ emisă de Directorul General al SC MECHEL CÂMPIA TURZII SA, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. C. PENTRU S. D. BUUCREȘTI
, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamanților și menținerea celorlalte prevederi ale sentinței civile nr.36/2012.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii: cea prevăzută de Legea nr.10/2001, al cărei punct final îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară; procedura derulată sub imperiul
Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire, cu efect pentru despăgubirile de până la 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în această limită.
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, arată următoarele:
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/20121 până la data de _
, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Prin actul normativ mai sus amintit, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate În aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate În mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanti, ca și conditie de exercitare a actiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât și potrivit noului Cod civil, creditorul - titular al unui drept afectat de un termen suspensiv - nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept înainte de împlinirea termenului.
În contextul celor prezentate, în ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlurilor de despăgubire, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2012 și
ulterior a Legii nr. 117/2012, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii acestora, până la expirarea termenului de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție o consideră aplicabilă și speței deduse judecății.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr. 4/2012 și Legii nr. 117/2012.
Ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, îndeosebi sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Prin măsura adoptată de legiuitorul român (O.U.G. nr. 4/2012 modificată prin Legea nr. 117/2012), s-a urmărit asigurarea unui just echilibru Între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
Cât timp procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată, demersul inițiat de reclamanți este prematur.
Însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Decizia nr. 1/2009, a fost transmis de S.C. Mechel SA Câmpia Turzii, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.45208/CC.
Dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr.10/2001 de către reclamați și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu următoarele documente:
copie certificată a Deciziei nr. 7596/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosarul nr._ ;
actele de identitate, în copie xerox, a tuturor persoanelor îndreptățite, menționate în Decizia nr. 1/2009;
orice înscris din care să reiasă dacă despăgubirile stabilite (34.080 lei) în urma exproprierii imobilului notificat au fost încasate.
Având în vedere că obligativitatea completării dosarului intră în sarcina unității emitente, respectiv S.C. Mechel SA Câmpia Turzii, nesoluționarea dosarului nr.45208/CC nu este culpa Comisiei Centrale pentru S. D. .
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de clarificarea aspectelor mai sus menționate, de completarea dosarului cu informațiile solicitate, precum și de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr. 4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, arată că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr. 4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2006 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Prin încheierea nr.1114 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. a fost preschimbat din oficiu iar în temeiul dispozițiilor art.XXII alin.2 și 3 din Legea nr.2/2013 a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul Curții de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
Procedura administrativă prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr.247/2005 vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent, a dosarelor constituite în temeiul Legii 10/2001 și soluționate fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent emisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D., care, conform art.13 alin.l lit.a si b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire si ia alte masuri legale necesare aplicării acestei legi.
TITLUL VII din Legea nr.247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională interna și internaționala având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării sumelor integral și actualizate având în vedere că acestea au fost determinate în raport de datele cunoscute la momentul stabilirii însă nu urmează a fi achitate în bani, iar principiile de acordare a titlurilor de participare la fond au fost afirmate în acest sens.
Prin Decizia de propunere privind acordarea de despăgubiri reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, iar, față de
această împrejurare de fapt, sunt în posesia unui bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Principiul subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a preveni încălcarea acestora.
Termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art.6 parag.1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.
Condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire.
Afirmațiile pârâtei referitoare la statuarea Curții Constituționale a României potrivit căreia principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență, sunt corecte, dar nu pot fi reținute ca incidente în cauză întrucât reclamanții și celelalte persoane care au înregistrate dosare spre soluționare pe rolul acestei autorități nu sunt în situații diferite, ci identice.
Chiar dacă se admite că instituirea unui criteriu în ordinea de soluționare prin raportare la data investirii ar părea ca o măsură corectă, totuși nu trebuie omis că și acesta este rezultatul respectării obligațiilor ce au fost instituite în sarcina altor autorități.
Reclamanții au parcurs procedurile instituite în favoarea lor raportat la etapa de soluționare în care se află litigiul derulat.
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin.1 din Legea 554/2004, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Caracterul de plină jurisdicție consacrat de art.18 din Legea nr.554/2004 presupune că instanța de contencios administrativ este îndreptățită să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța de contencios administrativ nu se subrogă autorității publice ci obligă autoritatea la emiterea actului administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, cum sunt cele reglementate de titlul VII al Legii nr 247/2005, între care și parcurgerea etapei evaluării ce nu poate fi suplinită în fața instanței.
În ceea ce privește termenul stabilit de prima instanță pentru îndeplinirea obligațiilor curtea reține prevederile OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În
perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de
2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ. și art.20 din Legea 554/2004, va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C. | C. PENTRU S. D. | B. |
împotriva sentinței civile nr.36 din _ | pronunțată în dosarul nr._ | al |
Curții de Apel C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. G.C.
2 ex/_
Jud. primă instanță: M. I.
