Sentința civilă nr. 2407/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ N. 2407/2013
Ședința publică din data de 11 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C.
C. P. - B. lui D. A. - C. nr. 5 B.
în contradictoriu cu pârâtul P.
M. B.
, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Cauza s-a judecat la data de 26 noiembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. C. P. - B. lui
D. A. - C. nr. 5 B. în contradictoriu cu pârâtul P. M. B., a solicitat obligarea pârâtului la emiterea certificatului de urbanism pentru renovare, amenajare sală de ședință și etajare imobil punct termic nr. 28, situat în Municipiul B., str. Mihai Eminescu.
În motivare s-a arătat reclamanta a solicitat P. ui M. B., la data de_, prin cererea înregistrată sub nr. 80011, emiterea unui certificat de urbanism având ca scop renovare, amenajare sală de ședință și etajare pentru punctul termic nr. 28 situat în Municipiul B., str. Minai Eminescu.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului punct termic nr. 28 înscris în cf nr.238, nr. 1846/2 Municipiul B. prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 972/2012 emis de BNP Sasarman Claudia.
Întrucât reclamanta urmărește renovarea, respectiv amenajarea sălii de ședință și etajarea imobilului punct termic în vederea desfășurării normalei a activității bisericești, a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în acest sens, parcurgând procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
La data de_, i s-a comunicat refuzul P. ui de emitere a actului administrativ solicitat.
Se apreciază acest refuz ca nejustificat prin prisma următoarelor argumente:
Conform prevederilor art.6 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate si aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite prin documentația tehnica.
Certificatul de urbanism nu conferea dreptul de a executa lucrări de constructiv, solicitantul putând fi orice persoana fizica sau juridica interesata sa cunoască informații cu privire la imobil - teren sau construcții.
Pentru emiterea certificatului de urbanism nu este nici măcar necesar ca solicitantul sa dețină un titlu asupra imobilului, actul fiind cu caracter de informare.
Din răspunsul P. ui rezultă în mod evident că în mod deliberat se face o confuzie între actul administrative solicitat de către reclamantă și anume certificatul de urbanism și un alt act
administrativ, subsecvent, cu un alt scop și altă valoare juridică, respective autorizația de construcție.
Se mai arată că reclamanta este proprietara imobilului cu privire la care se solicită eliberarea certificatului de urbanism, deși legea nu prevede o atare obligativitate, în temeiul caracterului enunțat, acela de informare.
De asemenea, situația juridică a terenului pe care este edificat imobilul punct termic și care face obiectul prezentei cereri nu prezintă nici o relevanță în această etapă preliminară și informativă a emiterii certificatului de urbanism.
Prin răspunsul P. ui nu se impută nici un moment faptul că documentația aferentă cererii de eliberare a certificatului de urbanism ar fi incompletă sau eronat întocmită, și din acest aspect rezultă cu claritate că pârâtul nu a avut în vedere eliberarea certificatului de urbanism, ci a autorizației de construire.
Nici măcar temeiul juridic care stă la baza refuzului nejustificat nu este unul corect, întrucât solicitarea nu se circumscrie alineatului 6 al art. 6 din Legea nr. 50-1991, ci alineatului 1 din același text normativ.
În aceste condiții, refuzul abuziv al pârâtului de eliberare a certificatului de urbanism îmbracă forma unui refuz nejustificat, așa cum este el definit de art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În drept, s-au invocat prevederile normative invocate, art. 9 alin 1, art. 18 alin 1 din Legea nr. 554-2004, art. 451 si urm C.pr.civ.
De asemenea, reclamanta C. C. P. B. lui D. A. nr. 5 B. a depus la dosar "note de ședință";, prin care a arătat următoarele:
Reclamanta înțelege să invoce statuările irevocabile din cadrul Deciziei civile nr.
739/R/2010 pronunțata de către Curtea de Apel C. in dosarul nr._ .
Prin această decizie s-a admis contestația în anulare promovată de către lichidatorul judiciar al SC Proditerm SA și, pe cale de consecință, s-a admis recursul acestei societăți, rejudecându-se apelul împotriva sentinței civile nr. 1820/2009 a Judecătoriei B. .
Prin această ultimă sentință menționată s-a admis acțiunea reclamantului Municipiul B., constatându-se că imobilele teren și construcții aferente, printre altele, punctului termic nr. 28, care fac obiectul prezentei cauze, aparțin domeniului public, dispunând totodată notarea in evidentele de carte funciară dreptul de proprietate publică.
Prin decizia Curții de Apel însă, ca urmare a rejudecării, s-a respins în totalitate acțiunea civilă având obiectul menționat.
Actualmente așadar, Municipiul B. nu este proprietarul de carte funciară nici asupra imobilului teren (in continuare titularul dreptului de proprietate fiind Statul Roman) și nici asupra imobilului construcție, singurul proprietar tabular fiind reclamanta - carte funciara nr. 73256, nr. cadastral 1846/2 Al.4, dreptul de proprietate fiind înscris sub B5.
Înscrierea dreptului de proprietate a avut loc in temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 972/30 iulie 2012 de către BNP "Claudia M. Sasarman", contract aflat la dosarul cauzei, ca de altfel și extrasul de carte funciară, bunul fiind valorificat în cadrul procedurii insolvenței deschisă in ceea ce o privește pe vânzătoarea,
Astfel, reclamanta este dobânditoare de bună credință ai acestui imobil, dreptul de proprietate nefiind contestat sub nici o formă.
Mai mult decât atât, din studiul dosarului de insolvență acvirat prezentului dosar - dosar nr._, a luat la cunoștința despre faptul că Municipiul B. este creditor al SC Proditerm SA și membru in cadrul comitetului creditorilor. In această calitate a sa, acest creditor a semnat procesul verbal al Adunării Creditorilor din 14 ianuarie 2011, prin care s-a aprobat modalitatea de valorificare, regulile de vânzare a patrimoniului debitoarei, incluzând acest imobil care ne aparține în prezent acest aspect fiind consfințit de către judecătorul sindic prin încheierea pronunțată în data de 20 ianuarie 2011.
La acel moment creditorul nu s-a prevalat de faptul că acest imobil se afla în domeniul public al M. B. . In aceeași maniera contradictorie, la solicitarea de a i se elibera certificatul de urbanism, i se pune în vedere această chestiune din nou, acesta fiind de altfel motivul refuzului nejustificat de a i se emite acest act administrative.
Deși pe tot parcursul soluționării procesului civil cu privire la constatarea dreptului de proprietate publică a M. B., aceștia invocând în permanență HCL 152/2004, prin răspunsul administrativ la solicitarea privind certificatul de urbanism se invocă ca și temei al includerii în domeniul public HG nr. 527/2010.
Or, în temeiul art. 3 alin 4 din Legea nr. 213/1998, bunurile aparținând municipiului sunt incluse în domeniul public fie prin HCL, fie prin HG, în această ultimă situație bunurile fiind de interes național.
Așadar, o Hotărâre de Guvern în acest sens este înafara prevederilor legale, neputând reglementa o atare problematică.
La termenul anterior s-a depus extras din acest act normative, reclamanta înțelegând să invoce excepția de nelegalitate a acesteia, în temeiul art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin prevederile Legii nr. 76/2012, precum si a HCL nr.152/2004.
In ceea ce privește sentința civilă nr.1955/2011 pronunțată de către judecătorul sindic in dosarul nr._, anexa A, se arată că aceasta nu prezintă relevanță în ceea ce o privește, atâta timp cât reclamanta nu este parte în acel dosar, este cumpărător de bună-credință, având un drept de proprietate necontestat, in temeiul celor anterior învederate.
Prin această sentință s-a soluționat o acțiune specifică procedurii insolventei, introdusă de lichidatorul judiciar si întemeiată pe prevederile art. 80 din Legea insolventei. O atare solicitare nu putea avea decât un caracter inadmisibil, actul normativ adus în discuție și anume HCL 12/2004 nu poate fi atacată decât pe calea contenciosului administrativ și nicidecum în cadrul procedurii distincte a falimentului.
Raportat la caracterul strict informativ, aceste aspecte învederate de către pârât nu prezintă nici un fel de importanță, reclamanta nesolicitând autorizație de construire, ci doar certificat de urbanism, act administrative pentru care solicitantul nici măcar nu necesită a deține vreun titlu de proprietate.
Pârâtul, în răspunsul său, nu numai că nu analizează, dar mai mult, nu face nici o referire la documentația depusă, aferentă cererii privind eliberarea certificatului de urbanism, ci se prevalează doar de un act normativ nelegal și de o sentință care nu o privește pe reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria M. B. sub nr.80011/_, reclamanta solicita emiterea unui certificat de urbanism pentru renovare, amenajare sală de ședință și etajare punct termic nr. 28 situat în Municipiul B., str. Minai Eminescu, însă la data de_ prin răspunsul aflat la fila 6 dosar, se comunica imposibilitatea emiterii certificatului solicitat, justificarea fiind aceea că imobilul menționat este proprietatea publică a M. B., fiind inclus în inventarul domeniului public al acestei unități administrativ - teritoriale, cap. VI, lit. D, poziția 67, atestat ca atare prin HG nr.527/2010.
Totodată, s-a mai arătat că prin Sentința civilă nr.1955/2011 pronunțată în dosarul nr._
, irevocabilă, Tribunalul B. -Năsăud a reținut că punctele termice, inclusiv cel cu nr.28, sunt bunuri aparținând domeniului public al consiliului local și s-au aflat doar în administrarea fostei
R.A.T.L. și în concesiunea SC Proditerm SA, iar în acest dosar s-a solicitat anularea HCL nr.152/2004 privind aprobarea înscrierii în domeniul public a punctelor termice situate în mun. B.
, punctul termic nr.28 figurând în anexa nr.1, la poziția 24, dar această cerere a fost respinsă irevocabil.
S-a concluzionat că, față de prevederile art.6 alin.2 din Legea nr.50/1991, art.2 din normele metodologice de aplicarea a acestei legi, aprobate prin Ordinul nr.839/2009, scopul declarat contravine prevederilor regimului juridic al proprietății, respectiv HG nr.527/2010 și HCL nr.9/_
, mai mult nu se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Din extrasul cf nr.73256 B., mențiunile de la A1.4 - top nr.1846/2 și B5, rezultă că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.972/2012 emis de BNP Sasarman Claudia, s-a înscris dreptul de proprietate asupra punctului termic nr.28, regim de înălțime P, cu următoarea componență: punct termic, cabina operator, birou, hol, hidrofor, în favoarea reclamantei( file 4, 28- 32 dosar).
Este adevărat că, potrivit art.1 și 2 din Legea nr.50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire …, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin
număr cadastral,
în cazul în care legea nu dispune altfel, această autorizație de construire constituind actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor, însă procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism
în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde mai multe etape: emiterea certificatului de urbanism
; emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului; notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului; elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.; depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente, apoi finalmente emiterea autorizației de construire.
În analiza caracterului nejustificat al refuzului de eliberare a certificatului de urbanism, trebuie pornit de la definiția, trăsăturile acestui act de autoritate, art.6 precizând clar că este în discuție un "act de informare"; prin care autoritățile fac cunoscute solicitantului informațiile
privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data
solicitării ,
în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii; stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului; stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării, alin.2 al acestui articol precizând clar că certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii,
menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii, în speță primarului.
Procedura de parcurs în vederea eliberării certificatului de urbanism, este detaliată la alin.4, adică solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată -
se va adresa autorităților cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării, rațiunea legiuitorului de a conferi îndreptățirea la emiterea și eliberarea actului de informare oricărei persoane care justifică un interes
fiind aceea că se impune a da posibilitatea cunoașterii informațiilor privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării,
câtă vreme acest act nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții, după cum pertinent a arătat și reclamanta.
Așadar pentru solicitarea și emiterea certificatului de urbanism, spre deosebire de autorizația de construire( care se emite la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil
- teren și/sau construcții) nu este necesar decât a justifica interesul
, iar în speța dedusă judecății, după cum s-a relevat mai sus acest interes este justificat prin dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției a cărei renovare și etajare se urmărește, neavând relevanță, în această etapă, cine este proprietarul terenului; mai mult, această informare sub aspectul regimului juridic al imobilului construcție și teren reprezintă una dintre rubricile certificatului de urbanism refuzat a fi eliberat cu nesocotirea prevederilor legale în materie.
În aceste condiții, față de refuzul nejustificat al pârâtului de eliberare a certificatului de urbanism, în sensul art. 2 lit. i) coroborat cu art.8 alin.1 și 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. C. P. - B. lui D. A. - C. nr. 5 B. , în contradictoriu cu pârâtul P. M. B., în sensul că va obliga pârâtul la emiterea certificatului de urbanism solicitat în scopul renovării, amenajării sălii de ședință și etajării punctului termic nr.28, situat în mun. B., str. Mihai Eminescu, construcție înscrisă în CF nr. 73256 B., cad. C4, nr. top.1846/2.
Față de soluția adoptată, în temeiul art.453 C.pr.civ., va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată în cuantum de 1504,30 lei, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. | C. P. | |
- B. | lui D. A. - C. nr. 5 B., cu sediul în B., str. T. V. | , nr. 46A, jud. |
B. | -Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul P. M. B., cu sediul în B. | , P. C. , |
nr. 6, jud. B. -Năsăud și, în consecință:
- obligă pârâtul la emiterea certificatului de urbanism solicitat în scopul renovării, amenajării sălii de ședință și etajării punctului termic nr.28, situat în mun. B., str. Mihai Eminescu, construcție înscrisă în CF nr. 73256 B., cad. C4, nr. top.1846/2.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1504,30 lei, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -Năsăud, sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/Dact: LDE/HVA
_ /4 ex
