Decizia civilă nr. 6357/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6357/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P.
D. împotriva Deciziei civile nr.529 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de A. de S.
C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost declinată de la Tribunalul Cluj. Contestația este legal timbrată.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece contestația care este formulată în termen, motivată, comunicată și timbrată.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5712 din 1 aprilie 2013 a Tribunalului C. -Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și A. Sociale s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., ridicată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. în favoarea CURȚII DE APEL C. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația în anulare înregistrată sub nr._, contestatoarea P. D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. să se dispună anularea deciziei civile nr.529/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, să se rejudece recursul și să se admită, cu modificarea în tot a sentinței civile nr.5026/2012 a Tribunalului C. și în consecință, în principal, să se trimită cauza spre rejudecare Judecătoriei C. -N. în vederea judecării în fond iar în
subsidiar să se rejudece cauza pe fond și să se admită acțiunea contestatoarei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că prin cererea introductivă de instanță a solicitat dobânda pentru 40 de zile, interval acordat de instanță, dar cheltuielile de judecată au fost în mod greșit acordate doar în parte deoarece reclamanta a indicat art. 124, chiar dacă a precizat din eroare dobânda de 0,5%.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 7-8).
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale
a Tribunalului C. ridicată din oficiu și care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Chiar dacă contestatoarea P. D. a indicat în mod greșit instanțele care au soluționat fondul, respectiv recursul în dosarul nr._, este evident că prezenta contestație în anulare este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 529/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_, prin care s-a respins recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva Sentinței civile nr. 8257/_ din dosarul nr._ indicat.
În același sens, contestatoarea a menționat în mod corect numărul hotărârii judecătorești atacate și a solicitat să se procedeze la rejudecarea recursului, și doar subsecvent, după admiterea căii de atac, la rejudecarea fondului.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Contestația (în anulare, s.n.) se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă";.
Reținând și că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, necompetența materială este una absolută, neputând fi deci înlăturată, în temeiul art.158 din Codul de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel C. .
Contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de Apel C. sub nr._ contestație prin care se solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată în scris, anularea deciziei civile nr. 529/2013 a Curții de Apel C. în dosarul nr._, iar pe cale de consecință, admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 5026/2012 a Tribunalului C. si drept urmare în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței J. ecătoria C. in vederea judecării in fond.
In subsidiar solicită rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii contestației. cauza pe fond și admiterea acțiunii contestatoarei.
Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare se arată că, instanța de fond a admis in parte cererea contestatoarei cu motivarea: "...cota solicitata de reclamanta de 0,5% nu are acoperire legala", nu din alt motiv si spune mai de parte, de aceea, in temeiul art 218...., se va admite in parte prezenta cerere..."
Adevărul e ca, a solicitat dobânda pentru 40 de zile, prin cererea catre instanța si pentru 40 de zile a acordat dobânda, dar "m-a penalizat", adică a acordat cheltuielile de judecata in parte pe motiv ca, desi a menționat ca in baza art. 124 solicit dobânda, din eroare a precizat ca această dobânda ar fi de 0,5%.
Contestatoarea mai arată că, instanța de recurs a considerat recursul admisibil, dar nu a înteles solicitarea sa din moment ce retine ca ar as fi solicitat in recurs o dobânda de 0,5%, nu a cerut așa ceva in recurs.
Nu a inteles instanța de recurs nici motivul pentru care la fond s-a admis in parte acțiunea ei asa cum a arătat, motivul real fiind ca a solicitat o cota de 0,5 %, iar instanța de recurs a inteles ca ar fi vorba de o diferența de doua zile.
Contestatoarea arată că la fond a solicitat dobânda pt. 40 de zile si atat a dispus si instanța, adică 47,84 lei, iar în recurs contestatoarea nu a criticat dobânda legala de 0,04%.
In fapt, prin cererea sa de recurs, a solicitat instanței sa se pronunțe asupra legalității admiterii in parte a cererii sale raportat la faptul ca în situația dată, prin indicarea eronată de către ea a unui cuantum de dobândă legale, nu justifica admiterea in parte a cererii cu consecința acordării parțiale a cheltuielilor de judecată.
Intimata C. DE A. DE S. A J. EȚULUI C.
prin întâmpinarea depusă la fila 7, solicită respingerea contestației în anulare, ca fiind netemeinică.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8257 din_ a Tribunalului C., dosar nr._ s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.
D.
, cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. C., nr. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C.
, cu sediul în
C. -N., str. C., nr. 5, jud. C., dispunându-se obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a dobânzii de 0,04% pe zi de întârziere aferentă sumei de 2.990 lei, pentru perioada_ -_ .
Instanța a mai obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de
1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență faptul că reclamanta P. D. a solicitat obligarea pârâtei C. de A. de S. a județului C. la plata dobânzii legale de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere pentru neplata debitului în cuantum de 2.990 lei precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererea nr. 32885/_ a solicitat pârâtei restituirea unor sume de bani în cuantumul total de 2.990 lei însă această sumă i-a fost remisă la data de_ cu o întârziere de 40 de zile, interval de timp pentru care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Instanța de fond a reținut că, potrivit pct. 2 din Decizia CNAS nr.
140/2005, "Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la casa de asigurări de sănătate unde figurează înscris asiguratul
";.
În cazul de față, instanța a stabilit că, este de necontestat depășirea termenului legal de soluționare a cererii, care a expirat la data de_, apreciind că în speță devin incidente dispozițiile Capitolului II din Decizia nr. 140/2005 de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite cu depășirea termenului legal, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea dobânzilor pentru perioada de 40 de zile cuprinsă între data de_ și data restituirii sumei necompensate de_ .
În ceea ce privește cuantumul dobânzii, acesta este stabilit de pct. 1 din Decizie raportat la art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală la nivelul de 0,04% din suma restituită, cota solicitată de reclamantă de 0,5% neavând acoperire legală.
De aceea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâta la plata dobânzii de 0,04% pe zi de întârziere aferentă sumei de 2.990 lei, pentru perioada_ -_ .
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a taxei judiciare de timbru, timbre judiciare și cheltuielilor de deplasare ale reprezentantului reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. D.
, solicitând modificarea sentinței atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la fond.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea atacata este nelegala.
Conform sentinței civile 8257/2012, anexata, instanța a admis in parte cererea mea motivând ca recurenta a solicitat o dobânda in cuantum de 0,5 % in loc de 0,04 %.
După cum se poate observa din acțiune, a solicitat dobânda legala in conformitate art. 124 din legea 92/2003.
Este adevărat, din eroare, a menționat ca procentul prevăzut de acest text de lege este de 0,5%.
Instanța de la Judecătoria Cluj-Napoca a înțeles valoarea cererii, din documentul atașat la cererea de chemare in judecata respectiv adresa cu nr. 42335 din 23 dec. 2010 către CNAS C., care este suma reprezentând dobânda legala ceruta in baza art. 124 CP Fiscala de la CNAS C., respectiv 47,84 lei, suma reprezinta calculul procentului de 0,04% din suma de 2990 lei pentru 40 de zile de intarziere, (40 zile X 0.04% X 2990 lei = 47,84 lei).
Instanța de la Judecătoria Cluj-Napoca, cunoscând valoarea dobânzii solicitate de la CNAS C., respectiv 47,84 lei reprezentând 0,04%, a fixat o taxa de timbru de 6 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, având in vedere solicitarea de aplicare a art. 124 si nu valoarea de 0,5% eronat precizata de mine si care ar fi dus la o taxa de timbru 58 lei conform legii 147/1997.
Consideră ca, atâta timp cât a făcut apel la un text de lege corect aplicabil in cererea acesteia, care privește un cuantum al dobânzii legale, iar instanța a admis ca acest text de lege este aplicabil in speță, faptul ca nu a precizat corect continutul acestui text de lege nu poate sa duca la admiterea in parte a cererii.
Curtea de Apel C. examinând recursul formulat de reclamanta P. D., a considerat soluția instanței de fond a fi legală și temeinică, motiv pentru care prin Decizia nr.529 din_ a respins recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr.8257 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care a menținut-o în întregime.
Instanța de recurs a analizat motivul invocat de recurentă legat soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantei și acordarea unui nivel a dobânzii de 0,04% pe zi de întârziere și nu de 0,5% cum a solicitat reclamanta, reținând că motivele de recurs nu sunt fondate.
Astfel, s-a arătat că, prin acțiunea introductivă și ulterior prin poziția procesuală exprimată în ședința publică din 20 februarie 2012 consemnată în încheierea de la acea vreme (f. 13 dos. fond) reclamanta a solicitat plata dobânzilor legale de 0,5% pentru perioada_ -_ .
Instanța de fond însă a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda de 0,04% pe zi întârziere aferentă sumei de 2.990 lei pentru perioada_ - _
, ceea ce exprimă rațiunea admiterii în parte a acțiunii: perioada mai scurtă decât cea solicitată de reclamant cu două zile și cuantumul diferit al dobânzii.
Curtea de apel în soluționarea recursului a mai reținut că, pentru a dispune astfel s-a reținut judicios de către instanța de fond în ce privește cuantumul dobânzii, criticat acum în recurs, s-a reținut aplicabilitatea art.120 alin. 7 C.pr.fisc. nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Din această perspectivă și în limitele recursului formulat, Curtea a reținut că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dreptul pertinent incident în materia dedusă judecății, încât recursul apare ca nefondat perspectivă din care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge ca atare cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
Ulterior, reclamanta P. D. a formulat prezenta contestație în anulare prin care a solicitat a se admite contestația, anularea deciziei civile nr. 529/2013 a Curții de Apel C. în dosarul nr._, iar pe cale de consecință, admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 5026/2012 a Tribunalului C. si drept urmare în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței J. ecătoria C. in vederea judecării in fond.
In subsidiar solicită rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii contestației. cauza pe fond și admiterea acțiunii contestatoarei.
Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea arată că, prin cererea sa de recurs, a solicitat instanței sa se pronunțe asupra legalității admiterii in parte a cererii sale raportat la faptul ca în situația dată, prin indicarea eronată de către ea a unui cuantum de dobândă legale de 0,5% în loc de 0,04%, nu se justifica admiterea in parte a cererii cu consecința acordării parțiale a cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea susține că instanța de fond a aplicat corect temeiul de drept indicat de ea, pentru perioada de timp de 40 zile indicată de ea, i-a calculat taxa de timbru la valoarea dobânzii indicată de ea de 598 lei, raportat la dobânda de 0,5%, astfel că nu se justifică admiterea în parte a acțiunii reclamantei și acordarea de cheltuieli parțiale de judecată.
Contestatoarea susține că instanța de recurs nu ar fi analizat conținutul recursului formulat de ea, soluția din recurs bazându-se pe alte aspecte decât cele legate de greșita admitere în parte a acțiunii ei și acordarea de cheltuieli de judecată parțiale.
Curtea de Apel analizând contestația în anulare formulată de P. D., constată că acesta este nefondată în condițiile în care instanța de recurs a analizat corespunzător recursul reclamante legat de admiterea în parte a acțiunii acesteia doar pentru dobânda de 0,04% motivat în condițiile arătate mai sus.
În aceste condiții, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea în pretenții a reclamante, întrucât în acțiunea introductivă la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 598 lei reprezentând dobânda zilnică de 0,5%, raportat la suma de 2.990 lei achitată acesteia cu o întârziere de 40 zile de către pârâtă, instanța de fond constatând că reclamanta poate pretinde doar procentul de 0,04% pe zi de întârziere.
Deși reclamanta susține că era o eroare materială indicarea cuantumului mărit de 0,5% în loc de 0,04%, fapt care nu ar fi trebuit să atragă admiterea în parte a acțiunii ei, Curtea constată că nu se poate accepta existența unei erori materiale în condițiile în care reclamanta contestatoare a făcut calculul dobânzii pretinse la procentul de 0,5%.
Nu se poate invoca în susținerea contestației faptul că, instanța de fond a perceput o taxă de timbru mai mică decât cea pentru suma pretinsă, în condițiile în care ce trebuia judecat erau pretențiile cler formulate de 598 lei, reprezentând dobânda pretinsă.
Totodată nu se poate imputa nimic instanței de fond împrejurarea că aceasta ar fi aplicat prevederile legale indicate de reclamantă în acțiunea introductivă.
Prin admiterea în parte a acțiunii reclamantei, aceasta era îndreptățită la acordarea doar parțială a cheltuielilor de judecată proporțional cu procentul admiterii acțiunii introductive.
Referitor la soluționarea recursului de către Curtea de Apel în dosarul nr._, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs a reținut pe fondul cauzei, că motivele de recurs nu sunt fondate.
Astfel, s-a arătat că, prin acțiunea introductivă și ulterior prin poziția procesuală exprimată în ședința publică din 20 februarie 2012 consemnată în încheierea de la acea vreme (f. 13 dos. fond) reclamanta a solicitat plata dobânzilor legale de 0,5% pentru perioada_ -_, dar instanța de fond însă a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda de 0,04% pe zi întârziere aferentă sumei de 2.990 lei pentru perioada_ -_, ceea ce exprimă rațiunea admiterii în parte a acțiunii: perioada mai scurtă decât cea solicitată de reclamant cu două zile și cuantumul diferit al dobânzii.
Pentru a dispune astfel s-a reținut judicios că în ce privește cuantumul dobânzii, criticat acum în recurs, s-a reținut aplicabilitatea art. 120 alin. 7 C.pr.fisc. nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Din această perspectivă și în limitele recursului formulat, Curtea care a judecat recursul a reținut că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dreptul pertinent incident în materia dedusă judecății, încât recursul apare ca nefondat perspectivă din care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. și a respins ca atare cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
Față de aceste aspecte, Curtea în soluționarea contestației în anulare, consideră că în mod corect instanța de recurs a analizat judicios aspectele invocate în recurs, soluționând corect recursul în limita investită.
Față de această situație, Curtea consideră că nu există nici un temei din cele prevăzute de art.318 Cod pr.civilă privind cazurile de admisibilitate a contestației în anulare, motiv pentru care va respinge contestația în anulare declarată de P. D. împotriva Deciziei civile nr.529 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare declarat de P. D. împotriva Deciziei civile nr.529 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE J. ECĂTOR J. ECĂTOR A. A.
S. L. R. V. G. M.
fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de Apel
J. ecător V. M.
GREFIER
M. V. G.
fiind în CO, semnează Grefier șef
M. LENA T.
