Decizia civilă nr. 6365/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 6365/2013

Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

V. G. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant D. I. împotriva sentinței civile nr.862 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata- pârâtă D. G. de I. și

P. I. - S. de I. și P. I. S., având ca obiect refuz soluționare cerere.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul nu este timbrat.

Intimata- pârâtă D. G. de I. și P. I. - S. de I. și

P. I. S. a depus întâmpinare.

Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.

Curtea, din oficiu, pune în discuție în temeiul art.20 din Legea 146/1997 excepția de netimbrare a recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 862/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D.

I., în contradictoriu cu pârâta D. G. de I. și P. I. - S. de

I. și P. I. S. .

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul D. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta D.

G. de I. și P. I. - S. de I. și P. I. S. să fie obligată să îi comunice sau să depună la dosarul cauzei date din care să reiasă motivele pentru care a fost monitorizat de către lucrători ai acestei instituții.

Reclamantul a învederat că a depus o cerere prin care a solicitat instituției pârâte să-i comunice data și motivele monitorizării, iar în data de 16 august 2012 a primit un răspuns în care s-a consemnat că nu este monitorizat.

Reclamantul a apreciat că acest răspuns nu reflectă realitatea, că nu reprezintă o informare corectă în sensul prevăzut de art. 31 din Constituție și că în acest fel instituția pârâtă a comis un exces de putere.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 31 din Constituția României.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția nulității cererii de chemare în judecată care au fost soluționate de instanță anterior acordării cuvântului în dezbateri pentru motivele arătate în practicaua hotărârii.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că în urma cererii formulate de reclamant a fost emisă adresa nr. 1382016 din data de 13 august 2012 prin care i s-a comunicat că nu este monitorizat de structura județeană a DIPI. Pârâta a apreciat că nemulțumirea reclamantului cu privire la răspunsul comunicat nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. S-a făcut referire de către pârâtă la jurisprudența ÎCCJ în care s-a arătat că faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorității publice, care se exercită cu respectarea dispozițiilor legale. Pârâta a învederat că nu poate face dovada unui fapt negativ, reclamantul fiind acela care trebuie să dovedească faptul pozitiv contrar sau elementele pe baza cărora se poate trage concluzia că împotriva sa s-ar întreprinde activități de natura celor indicate în cererile sale. În final pârâta a învederat faptul că reclamantul nu a dovedit că i- au fost încălcate drepturi prevăzute de Constituția României, cum ar fi dreptul la viață privată sau că instituția ar fi comis vreun abuz împotriva sa și s-a solicitat respingerea acțiunii.

A mai reținut tribunalul că, în data de 6 august 2012, reclamantul s-a depus o cerere la S. de I. și P. I. S. din cadrul Direcției Generale de I. și P. I. prin care a solicitat să i se comunice data și motivele pentru care este monitorizat de lucrători ai acestei instituții.

În data de 13 august 2012 a fost emisă adresa nr. 1382016 prin care reclamantului i s-a comunicat că nu este monitorizat de această structură.

Reclamantul a primit adresa respectivă în data de 16 august 2012 și prin acțiunea formulată a arătat că este nemulțumit de răspunsul comunicat de instituția pârâtă deoarece acesta nu reflectă adevărul, pârâta încălcând obligația de informare corectă a cetățenilor care-i incumbă potrivit dispozițiilor art. 31 din Constituția României. Reclamantul a făcut referire la faptul că este discreditat de angajați ai acestei instituții, care au avut un rol determinant în acțiunea de anulare a voturilor sale la Alegerile Locale din 2008 și la Alegerile Locale din 2012. Acesta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instituția pârâtă să fie obligată să-i comunice sau să depună la dosar înscrisuri din care să reiasă datele și motivele pentru care a fost monitorizat de lucrătorii acestui serviciu.

Instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este nefondată pentru motivele expuse în continuare.

Potrivit art.1 alin.1 din legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public. Dispozițiile art. 8 prevăd că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau

interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Raportat la aceste texte legale, tribunalul a apreciat că prin răspunsul comunicat de S. de I. și P. I. S. din cadrul Direcției Generale de I. și P. I., nu au fost vătămate drepturi ori interese legitime ale reclamantului. În răspunsul comunicat s-a arătat că reclamantul nu este monitorizat lucrătorii acestei instituții, iar reclamantul nu a relevat argumente pertinente din care să rezulte indicii că acest răspuns este nelegal sau nu reflectă realitatea. Simplele afirmații în acest sens, nesusținute de niciun mijloc de probă nu sunt suficiente pentru a aprecia că informațiile comunicate sunt nereale și că ar vătăma în vreun fel drepturile sau interesele legitime ale reclamantului, care să determine obligarea autorității la recunoașterea dreptului pretins.

Instanța a constatat că instituția pârâtă a emis răspunsul la cererea formulată de reclamant în termenul legal de 30 zile, iar faptul că răspunsul autorității publice nu este cel pe care reclamantul l-ar fi așteptat nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, la care face referire art. 8 din Legea nr. 554/2004 în reglementarea obiectului acțiunii de contencios administrativ.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta D. G. de I. și P. I. - S. de I. și P. I. S. .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. I., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, reiterând motive din acțiune și aducând critici hotărârii de primă instanță.

Recursul este netimbrat.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului recurent obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.

În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 4 dosar), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, că nu este vorba despre o acțiune sau persoană față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 862 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. V. G.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6365/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere