Decizia civilă nr. 2684/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2684/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. DE A. DE S.
M., împotriva sentinței civile nr. 3956/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul C. I., având ca obiect refuz soluționare cerere compensare debit către FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat din cadrul SCA "A. ca și Asociații";.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că a comunicat întâmpinarea extraprocesual cu recurenta și depune la dosar dovada în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei, învederând părții prezente să se refere și la motivul de inadmisibilitate deferit de dispozițiile art. 306 alin. 2 C. Pr. Civ, raportat la art. 218 C. Pr. Fiscală.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, precizând că a solicitat efectuarea unei operațiuni administrativ-fiscale, în raport de care entitatea sesuzată putea să pronunțe fie o decizie de admitere, fir de respingere. Refuzându-se efectuarea actului solicitat, partea pe care o reprezintă s-a adresat instanței. La acel moment nu a apreciază că ar fi borba de un act administrativ fiscal, cu de o cerere nerealizată. Apreciază că este vorba de un refuz perpetuat al instituției, cererea neîncadrându-se în prevederile art. 218 C. Pr. Fiscală. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3956 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. I. împotriva CASEI DE A. DE S. M. și s-a constatat stingerea datoriei reclamantului către FNUASS, în cuantum de 22.086,36 RON, prin compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Sentința Civilă nr. 213/2011 pronunțată în dosar nr._ al T. ui M. s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul C.
I., s-a anulat în parte Decizia nr. 77/_ și Decizia de Impunere din Oficiu nr. 4928/1003/_ emise de pârâtă, reducându-se creanța stabilită prin acestea, de la suma de 476.132,88 RON la suma de 22.086,36 RON. Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 30.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia Civilă nr. 2643/_ pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus respingerea recursului și menținerea în întregime a Sentinței Civile nr. 213/2011.
Potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere se realizează în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 116 alin. 1 și alin. 4 Cod procedură fiscală, prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică; dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, la momentul la care s- au stabilit în mod irevocabil obligațiile de plată atât a reclamantului față de pârâtă, respectiv suma de 22.086,36 RON, cu titlu de contribuție FUASS, cât și obligația pârâtei față de reclamant, respectiv suma de 30.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a intervenit compensația legală, continuarea procedurii de executare de către pârâtă pentru suma pentru care a intervenit compensarea nemaiavând suport legal.
Pentru aceste motive și constatând intervenirea compensației legale, cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, apare ca întemeiată, motiv pentru care aceasta a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CASEI DE A. DE S.
M.
, solicitând modificarea sentinței atacate și rejudecatând cauza pe fond, să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamant în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin sentinta civila atacata s-a admis actiunea reclamantului în sensul constatarii stingerii datoriei reclamantului catre FNUASS, în cuantum de 22.086,36 lei, prin compensare.
Anterior, prin sentinta civila nr. 213/_ pronuntata de T. M. în dosarul nr. 6728/_, ramasa irevocabila prin respingerea recursului nostru prin decizia civila nr. 2643/09.06.20 Il pronuntata de Curtea de Apel C., s-a admis în parte actiunea reclamantului, mentinandu-se decizia de solutionare a contestatiei administrative nr. 77/_ și decizia de impunere din oficiu nr. 4928/1003/_ emise de catre institutia noastra pentru recuperarea sumei de 476.132,88 lei la nivelul sumei de 22.086,36 lei.
Prin aceeasi sentinta civila, ramasa irevocabila, am fost obligati la plata sumei de 30.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata, fiind pretinsa suma de
24.000 onorariu expert și 7.500 onorariu avocat.
Dupa cum a retinut instanta fondului, expertiza în cauza nu a fost contestata de catre parti. Avem cunostinta ca la nivelul institutiei noastre, persoanele responsabile cu sustinerea acestei cauze au avut deplasari și discutii
la nivelul Casei Nationale de A. de S., în vederea solicitarii fondurilor necesare unei noi expertize, dar din motive pe care nu le cunoastem aceasta nu a mai fost solicitata, cu toate ca ordonatorul nostru de credite ierarhic superior a sustinut acest demers. Ne rezervam dreptul de a comenta cuantumul onorariilor acordate expertului și avocatului, în conditiile în care salariatii institutiei efectuau zilnic un numar de 20 - 30 de calcule ale contributiei la FNUASS datorate de catre persoanele fizice care realizau venituri impozabile din activitati independente. Din punctul acesteia de vedere, raportat la dispozitiile art.9 alin.6 coroborat cu art.23 alin.3 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor în insolventa, în forma actului normativ la data emiterii deciziei de impunere din oficiu nr. 4928/1003/_, practicienii în insolventa care desfasoara activitatea intr-o forma de organizare cu personalitate juridica (SPRL/IPURL) și care este supusa regimului transparentei fiscale, asimileaza venitul distribuit, venitului net anual din activitati independente. în acest sens, anexam un extras din Instructiunile de completare a declaratiei 200 - "Declaratie privind veniturile realizate din R. ia".
Prin actiunea în contencios fiscal care a facut obiectul dosarului nr._ al T. ui M., reclamantul a solicitat initial urmatoarele:
Sa se constate ca a achitat prin compensare, anterior datei de_, debitul datorat catre FNUASS în cuantum de 12362,09 lei, stabilit prin sentinta civila nr. 213/_ pronuntata de T. M. în dosarul nr._, ramasa irevocabila prin respingerea recursului, precum și a sumei echivalente a 50% din majorarile de intarziere aferente;
Obligarea CAS M. la aplicarea în beneficiul reclamantului a prevederilor art.XI alin.l lit.a) și alin.4 din OG nr. 30/2011 privind anularea penalitatilor de intarziere și a 50% din majorarile de intarziere aferente debitului achitat;
Obligarea recurentei la emiterea deciziei de anulare a penalitatilor de intarziere și a cotei de 50% din majorarile de intarziere aferente obligatiilor fiscale principale restante la data de_, prevazuta de art.5 alin.5 lit.a) din Ordinul Presedintelui CNAS nr. 894/2011;
Constatarea ca stinse a tuturor obligatiilor reclamantului stabilite prin decizia de impunere din oficiu nr. 4928/1003/_ și obligarea noastra la emiterea unei decizii privind incetarea executarii silite impotriva reclamantului; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a invederat ca, prin cererea inregistrata sub nr. 10779/_, a solicitat, în conformitate cu art.5 din Ordinul MFP nr. 2604/2011 (inaplicabil creantelor la FNUASS), precizarea sumelor necesar a fi stinse în vederea beneficierii de facilitatile fiscale prevazute de art.XI din OG nr. 30/2011.
Totodata, a solicitat stingerea obligatiei principale existente și a dobanzilor aferente fata de FNUASS pana la cuantumul necesar pentru aplicarea facilitatilor fiscale, avand în vedere datoria acestui fond catre reclamant, stabilita la nivelul sumei de 30.000 lei.
Prin raspunsul nostru nr. 10779/_, în temeiul art.5 alin.2 din Ordinul Presedintelui CNAS nr. 894/2011, i-am solicitat reclamantului sa ne depuna deciziile de impunere pentru plati anticipate și deciziile de impunere anuale emise de catre organele fiscale din subordinea ANAF în perioada_ -_, precum și dovada datei la care i-au fost comunicate deciziile de impunere anuale, pentru a avea în vedere perioada de 60 de zile în care nu se calculeaza majorari de intarziere.
Textul de lege care ne permitea solicitarea acestor inscrisuri prevede:
"ART. 5 (2) Pentru clarificarea eventualelor neconcordante existente Între evidenta organului competent și evidenta contribuabilului, organul competent poate solicita contribuabilului documentele necesare stabilirii situatiei REALE."
Solicitarea acesteia a avut la baza faptul ca obligatia de plata din decizia de impunere din oficiu nr. 4928/1003/_ a fost stabilita prin estimarea bazei de impunere, conform dispozitiilor art.35 din Normele metodologice aprobate în Anexa la Ordinul Presedintelui CNAS nr. 617 / 2007, raportat la art.83 alin.4 din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, pentru motivul nedepunerii declaratiei la FNUASS prevazute de art.215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii.
Estimarea bazei de date s-a realizat tinand cont de baza de date comunicata în format electronic de catre ANAF, dar care nu cuprindea veniturile stabilite prin deciziile de impunere pentru plati anticipate și nici data comunicarii deciziilor de impunere anuale.
Arată ca prin raspunsul nostru nr. 10779 /_ ne-am exprimat intreaga disponibilitate cu privire la acordarea inlesnirilor prevazute de art.XI din OG nr. 30 / 2011, insa cu conditia stabilirii obligatiei de plata REALE, raportat la baza REALA de impunere și nu în sensul acordarii inlesinilor raportat la o obligatie de plata stabilita PRIN ESTIM. A BAZEI DE IMPUNERE (cazul deciziei de impunere din oficiu).
Ulterior, la termenul de judecata din data de_, reclamantul a depus o precizare a actiunii introductive, prin care a aratat ca solicita doar constatarea ca stins a la data de_ a datoriei reclamantului catre FNUASS în cuantum de 22.086,36 lei, prin compensare pana la acest nivel cu creanta acestuia asupra institutiei noastre, în cuantum de 30.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, aratand totodata ca nu mai intelege sa uzeze de inlesnirile prevazute de art. XI din OG nr. 30 / 2011.
Prin intampinarea noastra nr. 1474/_ am solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, pe motivul ca raspunsul nostru nr. 10779/_ nu intruneste elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul dispozitiilor art.2 alin.l lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554 / 2004, acest inscris reprezentand o simpla instiintare, prin care, în vederea solutionarii cererii și acordarii inlesnirilor, ii solicitam reclamantului depunerea unor inscrisuri care sa ne permita sa stabilim situatia REALA.
Având în vedere precizarea actiunii introductive, prin care reclamantul solicita doar compensarea datoriei acestuia în cuantum de 22.086,36 lei, pana la acest nivel, cu creanta acestuia asupra institutiei noastre, în cuantum de 30.000 lei, apreciem ca se impune respingerea cererii ca inadmisibila, raportat la dispozitiile art.l, art.2 și art.373 alin.2 și 3 din Cod procedura civila, referitoare la competenta materiala a judecatoriei și a tribunalului, precum și la faptul ca, creantele a caror compensare se cere provin din titluri executorii, judecatoria reprezentand instanta de executare.
F. a de cele de mai sus, apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedura civila, instanta de fond, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura și intelesul lamurit și vadit neindoielnic al acestuia, iar sentinta atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 februarie 2013 intimatul C. I.
a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin recursul formulat se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau nefondată.
În motivare a recursului se face o "radiografie" a derulării cauzei din dosarul nr._, recurenta încercând să ne justifice de ce a pierdut irevocabil procesul în respectiva cauză astfel încât actul administrativ acolo atacat a fost anulat în cea mai mare parte și a fost obligată simultan la cheltuieli de judecată.
Motivele respective sunt fură nici u relevanță sau legătură argumentativă cu prezenta cauză.
Speră totuși - că recurenta nu încearcă a supune instanței de recurs din acest dosar reanaiizarea dispozițiilor din sentințe constatatoare de creanță și obligației în sarcina recurentei, creanță și obligație cu privire la care s-a solicitat și dispus compensarea în prezenta cauză.
Fără relevanță sunt și reluările conținutului acțiunii noastre anterioare precizării, precizare care s-a dorit de fapt simplificarea problemei de dn.::pt supusă judecății mai ales că beneficiile an, XI din OG nr. 30/2011 nu generau un avantaj semnificativ subsemnatului care să justifice complexitatea suplimentară a cauzei față de compensarea simplă a celor două sume: creanță și obligație.
De observat totuși că recurenta a solicitat prin Adresa-răspuns nr. 10779/_ acte fiscale anterior supuse judecății în cauza din dosar nr. _
, încercând, se pare, o nouă analiză "administrativă" a obligațiilor stabilite irevocabil prin Sentința nr. 213/2011 a T. ui M. .
Afirmă deci recurenta că: "ne-am exprimat intreaga disponibilitate cu privire la acordarea înlesnirilor prevăzute de art. XI din OG nr. 30/20J 1. însă cu condiția stabilirii obligației de plată REALE raportat la baza REALĂ de impunere și nu în sensul acordării înlesniri/ar raportat la o obligație de plată stabilită prin ESTIMM. A BAZEI DE IMPUNERE (cazul deciziei de impune re din oficiu)." - pg. 3 din recurs, alin. 6.
Cu alte cuvinte, în concepția recurentei obligația de plată a intimatului hotărâtă prin sentință irevocabilă nu era una "REALI", dorind reanalizarea încă odată a acesteia pe cale administrativă. Refuzul de a soluționa cererea noastră de compensare era clară.
În general partea care pierde un proces se opune prin orice mijloace oricărei puneri în executare a hotărârii nefavorabile, însă în cazul instituțiilor statului această atitudine ar trebui exclusă fără echivoc, obligația de punere în executare a hotărârilor judecătorești fiind una stabilită de lege.
Ori, în cazul de față întregul comportament al recurentei, ulterior admiterii acțiunii în dosarul de contencios fiscal în care s-au analizat obligațiile subsemnatului la FNUASS, denotă o rea credință ieșită din comun.
Astfel s-a continuat executarea silită deși era evident că existau obligații compensabile, simetrice până la o anumită valoare, surplusul fiind în favoarea subsemnatului.
S-a refuzat compensarea expres solicitată, ajungându-se la judecată în acest caz în care rezolvarea pe cale administrativă era mai mult decât banală, Iar atitudinea respectivă se pare că persistă și în recurs.
Oare care este scopul acestei atitudini administrative și procesuale? Nu intrevedem finalitatea opunerilor recurentei deoarece, totuși. nu ne duce gândul până acolo Încât să credem că recurenta dorește înlăturarea autorității de lucru judecat și rejudecarea cauzei din dosarul nr. 6728/_ într-un alt dosar având un alt obiect.
Eventuala contestare a onorariului expertului și a cheltuielilor de judecată se putea face numai în cauza respectivă (dosar nr. 6728/_ ) iar fondul obligațiilor subsemnatului la FNUASS a fost obiectul aceluiași dosar și nu al prezentei cauze care are un obiect simplu: constarea stingerii unei creanțe prin compensare față de refuzul operării acestei compensări pe calea administrativă.
În mod greșit încearcă recurenta să abată atenția instanței de recurs prin invocarea unei excepții a inadmisibilității raportat la inexistența unui act administrativ unilateral în materialitatea înscrisului nr. 10779/_, în sensul art. 2, alin. 1,lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea reclamantului a avut ca temei nu prima teză ci ultima teză a art.
8. alin. 1, din Legea nr. 554/2004 - nesoluționarea cererii de compensare. Nu s-a solicitat, în mod evident anularea unui act administrativ ci aplicarea unui text derege, aplicare refuzată de recurenta.
O altă cerere, fără o argumentare juridică nici măcar elementară, pe care o regăsim în recurs (și direct în recurs) este cererea de respingere ii acțiunii subsemnatului Ce" inadmisibilă motivat pe o pretinsa necompetență materială a instanței care a pronunțat sentința recurată.
Competența (necontestată în fond) aparține evident T. ui, acțiunea fiind întemeiată pe Legea contenciosului "administrativ (art. 10, alin. 1 din Legea nr. 554/2004) iar sancțiunea nu ar fi oricum "respingerea ca inadmisibilă" ci (in cazul în care excepția ar fi fost ridicată în fond și respinsă iar ulterior admisă de instanța de recurs) casarea cu trimitere instanței competente. Vorbim aici
bineînțeles ipotetic deoarece, evident, tribunalul era competent, aflându-ne Într-o cerere în contencios administrativ (fiscal) și nu în contestație la executare astfel cum sugerează recurenta.
Raportat la temeiul de lege invocat de subsemnatul și însușit de instanța de fond (art. 116.alin. 1 și 4, C. pr.fisc), sentința recurată este temeinică și legală, drept pentru care se impune respingerea recursului cu obligarea recurentei la cheltuielile de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din practicaua deciziei, Curtea a pus în discuție, din oficiu, conform art. 306 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.pr.civ. inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ și fiscal demarată de reclamant, raportat la obiectul acesteia.
Litigiul grefat pe acțiunile întreprinse de casele de asigurări de sănătate prin care acestea asigură punerea în aplicare și executarea deciziilor legale în materie de determinare și impunere a creanțelor fiscale cu titlu de contribuții la
fondul național de asigurări sociale de sănătate FUNASS.
Din această perspectivă, din punct de vedere procesual actele emise de aceste entități, cum ar fi de pildă deciziile de impunere sunt susceptibile de a face obiectul controlului de legalitate și temeinicie conform procedurii prevăzute la art. 205 și urm. C.pr.fisc, respectiv pe calea contestației administrative soluționată de organul de soluționare a contestațiilor prevăzut la art. 209 alin. 2 C.pr.fisc.
În context, Curtea are în vedere că în practica secției de profil a ÎCCJ s-a reținut în mod constant și unitar că procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementate de art. 205-218 C.pr.fisc. este o procedura administrativa prealabilă, iar nu o jurisdicție specială în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. (A se vedea spre pildă, soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor Secției de Contencios Administrativ și fiscal a ÎCCJ la 12 februarie 2007 precum și decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006 a ÎCCJ, precum și Decizia nr. 409/2004 a Curții Constituționale).
Tot astfel, Î. Curte a decis că în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile menționate anterior din Codul de procedură fiscală, fiind astfel obligatorie de urmat procedura contestației pe cale administrativă reglementată de Titlul IX din OG nr. 92/2003, republicată, întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal
numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal (A se vedea în acest sens, decizia nr. 1363 din 6 martie 2007 și decizia nr. 1653 din 20 martie 2007).
Pe cale de consecință, Curtea observă că reclamantul nu a contestat actul administrativ fiscal pe calea prevăzută la art. 205 și urm. C.pr.fisc., procedură prealabilă obligatorie, ci s-a mărginit să conteste pe cale directă la instanța de contencios administrativ, ceea ce apare ca inadmisibil.
În acest context, se reține că sentința instanței de fond nu concordă cu principiile stabilite de legea procesual fiscală așa cum au fost relevate în jurisprudența ICCJ și cea a jurisdicției de contencios constituțional.
Din această perspectivă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în contencios fiscal promovată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta CASEI DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 3956 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta CASEI DE
A. DE S. M. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. F.
