Decizia civilă nr. 4392/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4392/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. N. J. împotriva sentinței civile nr. 6789 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ * privind și pe pârâta I. P. J. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că raportat motivele recursului, circumscrise temeiului de drept deferit de dispozițiile art. 281 C. pr. Civ. și ținând seama de împrejurările evocate, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 2812aC. pr. Civ. invocă excepția inadmisibilității acestuia și rămâne în pronunțare pe excepția invovocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6789 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. N. J. în contradictoriu cu pârâta I. P. județului C. și a fost obligată pârâta la înaintarea dosarului de despăgubiri al reclamantului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 234,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Dispoziția Primarului municipiului C. -N. nr. 91/_ s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului G. N. J., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
La data de_, pârâta I. P. județului C. a emis referatul nr.5839/575/IV/I conținând avizul de legalitate asupra dispoziției menționate.
Conform art. 12 alin. 21din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, următorul pas constă în înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în lipsa unei precizări exprese, logic este ca această
înaintare a dosarului să se realizeze de îndată, neexistând nicio justificare pentru tergiversarea procedurii.
Pârâta susține că nu își poate îndeplini această obligație întrucât transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se face în baza unei proceduri stabilite de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc odată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.
Verificând adresa nr. 279/CND/_ emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (filele 20-22), tribunalul a constatat că aceasta nu face referire la programarea la 3 luni pentru fiecare prefectură, dar într-adevăr numărul maxim de dosare care pot fi verificate într-o zi este indicat ca fiind 25.
Această adresă nu este, însă, opozabilă reclamantului, fiind doar un act de comunicare între instituții și neavând caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004. De altfel, adresa nici nu ar putea interveni și modifica procedura legală de acordare a despăgubirilor decât cu încălcarea ierarhiei actelor juridice reglementată de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
Tribunalul a mai reținut că, prin cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că Statul Român trebuie să vegheze la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare.
Or, nerespectarea jurisprudenței Curții E.D.O. nu ar putea fi în vreun fel justificată prin numărul redus al consilierilor din cadrul ANRP care au competență în verificarea dosarelor, iar dreptul la despăgubiri al reclamantului nu poate rămâne unui teoretic și iluzoriu, sens în care este necesară respectarea unui termen rezonabil de acordare a unor despăgubiri în cazul în care restituirea
în natură nu mai este posibilă.
Pentru aceste considerente, apreciind că refuzul Instituției P. județului C. de înaintare a dosarului de despăgubiri al reclamantului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este unul nejustificat, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea și a dispus în consecință.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 234,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, taxa judiciară de timbru și timbre judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. N. J.
, solicitând admiterea recursului și, rejudecarea cauzei, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 654,40 lei, și cheltuielile de judecată în recurs.
În motivarea recursului reclamantul consideră că sentința recurată este netemeinică sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată pentru, următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.274 C.pr.civ. - partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
A solicitat obligarea intimatului prefectura J. C. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru
judiciar, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și cu ocazia dezbaterilor pe fond, în sumă de 654,40 lei.
Deși prima instanță a admis cererea reclamantului instanța a acordat doar o parte din sumă, micșorând onorariul de avocat, astfel încât consideră că acordarea parțială a acestor cheltuieli se datorează neobservării de către prima
instanță a faptului că suma solicitată reprezentând onorariul de avocat era menționată pe extrasul de cont bancar nr. 1 din_ in euro, iar nu în lei.
În data de_ a achitat d-lui avocat suma totală de 230 euro, din care suma de 150 euro reprezintă onorariul de avocat pentru serviciile prestate în prezenta cauză în baza contractului de asistență juridică nr. 11 din_, iar suma de 80 euro reprezintă onorariul de avocat pentru serviciile prestate în baza contractului de asistență juridică nr. 12 din_ .
Eroarea primei instanțe constă, așadar, în confundarea monedei euro cu moneda leu în ceea ce privește onorariul avocațial, ceea ce a condus la acordarea sumei de 230 de lei în loc de echivalentul în lei a sumei de 150 euro.
Din cuprinsul facturii fiscale nr. 33 din_ rezultă că suma de 150 euro încasată prin bancă reprezintă 650,10 lei, astfel încât prima instanță trebuia să acorde cu titlu de cheltuieli judiciare suma totală de 654,40 lei, iar nu suma de 234,30 lei.
De vreme ce a căzut în pretenții, I. P. J. C. trebuie obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordinul M.J. nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cererile accesorii privind cheltuielile judiciare sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În drept, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 din C.pr.civ., art. 274 alin (1) din C.pr.civ. și art. 14 din Ordinul M.J. nr. 760/1999.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din economia recursului formulat de reclamant, din scopul și finalitatea urmărite de acesta prin acest demers judiciar se desprinde concluzia că acesta nu urmărește în fapt reformarea parțială a sentinței pronunțate de instanța de fond cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată ci înlăturarea mențiunii eronate din sentință a monedei în care s-a exprimat suma acordată drept cheltuieli de judecată.
Privit din această perspectivă, în fapt și în drept, recursul nu este altceva decât o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Și este așa, deoarece conform art. 281 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Din această perspectivă legală, critica dedusă judecății privind confundarea monedei euro în care a fost exprimată suma încasată cu titlu de onorariu avocațial convertită de instanța de fond în cheltuieli de judecată cu moneda leu în care au și fost acordate poate fi încadrată în sintagma orice alte erori materiale putând fi asanată pe calea procedurală prevăzută la art. 281 C.pr.civ., neputând fi calificată ca o eroare de judecată care să fie înlăturată prin calea de atac extraordinară de reformare a recursului.
Pe cale de consecință, sub imperiul art. 2812aC.pr.civ., Curtea a pus în discuție din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, deoarece conform acestui text legal cererea de îndreptare a erorii materiale se adresează exclusiv instanței care a săvârșit pretinsa eroare materială fără să existe posibilitatea, de
altfel expres interzisă de lege, de a solicita îndreptarea pe calea apelului ori recursului.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 2812arap. la art. 281 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G. N. J. împotriva sentinței civile nr. 6789 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. G. C.
