Decizia civilă nr. 6407/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6407/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. G. G. împotriva sentinței civile nr. 3340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, procedând din oficiu la verificarea competenței, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis exceptia inadmisibilitate.
A fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de B. G.
G., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a înțeles să conteste, așa cum s-a arătat mai sus, Deciziile de impunere cu nr._ și_, depuse la dosar la filele 23 și 24.
La prima zi de înfațisare, Tribunalul a pus în vedere reclamantului sa facă dovada ca a înregistrat o contestație la parată cu privire la deciziile de impunere din oficiu.
Reclamantul nu a reușit sa producă o astfel de dovada pana la termenul acordat pentru completarea probatoriului.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii raportat la faptul că reclamantul nu a contestat cele doua decizii în condițiile art. 205 din Codul de procedura fiscala se reține:
În speță sunt aplicabile prevederile art. 41 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora, în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziții, Deciziile de impunere cu nr._ și_, tribunalul a constatat că acestea sunt acte administrativ fiscale, în înțelesul legii și sunt supuse procedurii de contestare instituită prin Titlul IX din
O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a atacat o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva titlului de creanță, astfel că, acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 205 din OG nr.
92/2003 a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. G. G., admiterea recursului și pe cale de consecință, în principal: casarea sentinței civile nr. 3340/2013, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței civile nr. 3340/2013, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant.
În motivele de recurs se arată că reclamantul prin acțiunea formulată, a solicitat anularea Deciziilor de impunere nr. 10977/1 și 320977/2 emise la data de_, privind stabilirea contribuției la FNUASS, anularea deciziei prin care s- a respins contestația formulată împotriva deciziilor de impunere, suspendarea executării acestor decizii, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu obligarea
la cheltuieli de judecată.
Arată că s-a respins ca inadmisibilă acțiunea sub motivul că nu a făcut dovada contestării lor conform titlului X din OG 92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscla.
Consideră că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a judecat fondul cauzei. Potrivit art. 312 alin. (3) se impune:" ....casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care
instanța a cărei hotărâre esie recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în
întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară. "
Pentru ca instanța de judecată să ajungă la concluzia neîndeplinirii procedurii de contestare a deciziilor atacate, era necesar să solicite întreg dosarul care a stat la baza emiterii lor, reclamantul a formulat contestația prevăzută de lege, dar nu și-a păstrat un exemplar din aceasta pentru a o putea depune la dosarul cauzei. În realitate la dosarul intimatei ar trebui să se afle aceste dovezi, care au stat ulterior la emiterea unei decizii de respingere a contestației. Instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art.l din Legea 554/2004 și al art.218 alin.2 din OG 92/2003, doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală.
Pe fond deciziile atacate sunt lovite de nulitate având în vedere că nu poartă semnătura emitentului, nu datorez sumele imputate și nu există un temei legal pentru plata acestora. Conținutul deciziei de impunere nu rezultă perioada pentru care s-a calculat contribuția restantă, majorările aferente, nici temeiul de drept pentru care acestea s-au calculat și nici baza de impunere care a generat contribuția, respectiv venitul la care pârâta a stabilit aceste debite cu caracter fiscal.
Cum decizia de impunere contestată constituie un titlu de creanță fiscală emis în condițiile Codului de procedură fiscală așa cum se menționează în finalul deciziei devin incidente dispozițiile art. 87 alin.1 din Codul de procedură fiscală care dispun că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 43 din cod și trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 aliniatul 2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Așa cum a rezultat din analiza deciziei de impunere atacată, aceasta nu cuprinde baza de impunere pentru care s-a calculat debitul restant și majorările de întârziere, motivele de fapt și temeiurile de drept în baza cărora s-au calculat acestea, pentru fiecare perioadă impozabilă, ceea ce echivalează cu nemotivarea actului fiscal așa fiind, cum este de esența dreptului administrativ cerința motivării actului administrativ, pentru că acestea reprezintă o punere în executarea legii, deciziile atacate sunt nelegale și creează un prejudiciu reclamantului, pentru că în lipsa motivării este împiedicată îmi exercite dreptul la apărare recunoscut de Constituție și de CEDO, în ceea ce privește impunerea restantă și majorările aferente susmenționate.
Intimata CAS C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele
:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, respingând acțiunea reclamantului, urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile instituită prin prevederile art.7 alin.1 a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv decăderea din drepturi de a depune contestație împotriva actului administrativ potrivit art.297 alin.1 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor legale sus menționate, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Nerespectarea termenului de 30 de zile atrage după sine sancțiunea decăderii potrivit prevederilor art.207 alin.1 din Codul de procedură fiscală.
Reclamantul-recurent este cel care trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, și cum acesta nu a făcut o astfel de dovadă, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile. Susținerile recurentului potrivit cărora intimata era obligată să depună această dovadă, nu pot fi reținute deoarece în fața primei instanțe aceasta a anexat actul atacat și totodată, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actului administrativ așa cum impun prevederile art.13 din Legea contenciosului administrativ, printre acestea neregăsindu-se însă dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Mai mult decât atât, reclamantului-recurent i s-a acordat un termen pentru a suplini aceste neregularități, însă nu s-a conformat.
Referitor la nulitatea actelor administrative emise de intimată, Curtea reține că deciziile de impunere ale CAS C. respectă toate prevederile art.43 alin.2 din Codul de procedură fiscală referitoare la denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de acesta, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt și temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal precum și mențiunea privind dreptul de a fi contestat actul fiscal.
În speță, nu lipsesc niciunul din elementele care să determine nulitatea actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, așa încât susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la îngrădirea dreptului la apărare garantat de Constituție și CEDO, câtă vreme nu există motive care să impună constatarea nulității actului administrativ fiscal.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de reclamantul B. G. G. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. G. G. împotriva sentinței civile nr.3340 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
D. | P. A. | -I. A. | C. | I. | M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Rădulescu A.
