Decizia civilă nr. 6628/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6628/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
G.: V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta A. SA și pârâta C. DE A. DE S. M., împotriva sentinței civile nr. 577 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., având ca obiect anulare act administrativ decizie contribuție C.A.S.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta avocat SA . Procedura de citare este îndeplinită .
Recursul promovat de reclamantă este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei la recursul reclamantei, din care un exemplar s-a comunicat cu recurenta reclamantă.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei la recursul pârâtei, prin care s-a solicitat respingerea în totalitate a recursului declarat de C.A.S. M., trimisă prin fax și depusă prin Serviciul registratură al instanței.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Recurenta reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxelor de timbru datorate ( f. 28) și două situații analitice și arată că a lecturat întâmpinarea depusă de către C.A.S. M. și că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentei reclamante în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței recurate și pe cale de consecință anularea Deciziei nr. 19/70 din_ emisă de C.A.S. M. și în ceea ce privește obligarea la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere, ca fiind nelegale și netemeinice. Expune pe larg starea de fapt din litigiu. Susține că a dorit să beneficieze de dispozițiile Ordonanței 30/2011 a formulat o cerere la C.A.S. M. să îi comunice care îi sunt debitele și i s-a răspuns că nu poate să beneficieze de dispozițiile ordonanței anterior amintite pentru că nu i s-a emis o deciziei de debite, că a revenit cu o nouă cerere la care a anexat toate documentele contabile, nu i s-a răspuns, ci au emis o decizie. Din fila 45 și următoarele din dosarul de fond reiese că, nu s-a
putut face dovada că i-a fost comunicat care îi sunt debitele, nu s-a putut face dovada pentru că nu i s-a comunicat.
Solicită respingerea recursului declarat de C. DE A. DE S. M.
, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.577 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. Ș., în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. M. și anulată în parte atât decizia de impunere din oficiu nr.1024/70/_ cât și decizia nr.19/70/_, ambele emise de către pârâta C. de A. de S. M.
, și anume în partea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 1.018 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr.1024/70/_, s-a stabilit în sarcina contribuabilului Ș.
A. obligația fiscală de a plăti suma de 11.302 lei, din care suma de 6.868 lei cu titlu de contribuție la FNUASS pe perioada_ -_, suma de 3.416 lei cu titlu de dobânzi, iar suma de 1.018 lei cu titlu de penalități de întârziere (f.25). La data de_, C. de A. de S. M. a emis decizia nr._ ,
prin care a respins contestația formulată de către contestatoarea SA împotriva deciziei de impunere din oficiu nr.1024/70/_ .
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a deciziei de impunere instanța apreciază că această solicitare e neîntemeiată. Si aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile art.43 alin.2 lit.c din OG 92/2003, în actul atacat sunt menționate datele de identificare a contribuabilului Ș. A., fiind menționat CNP-ul ca element de identificare a persoanei fizice în sarcina căreia e impusă obligația fiscală. Este adevărat că alături de CNP e menționat și CUI-ul, însă această greșeală a emitentului actului nu este în măsură să atragă sancțiunea nulității absolute, câtă vreme indicarea CNP-ului permite identificarea contribuabilului căruia i se adresează decizia de impunere.
Contrar susținerilor reclamantei, calitatea de contribuabil pentru plata contribuției la FNUASS revine persoanei fizice, Ș. A. și nu persoanei fizice autorizate să realizeze venituri din activități independente, Cabinet Avocat A. Ș. . Și aceasta deoarece, conform art.211 din Legea nr.95/2006, calitatea de asigurat, potrivit legii privind reforma în domeniul sănătății, o au cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii, în condițiile legii, or noțiunea de cetățean este compatibilă doar cu ideea de persoană, individ identificabil, în cazul cetățenilor români, pe baza de CNP și căruia i se pot adresa serviciile pe care sistemele de sănătate le pot oferi.
Faptul că în raporturile sale cu CAS M. însăși reclamanta a înțeles să acționeze în calitatea sa de persoană fizică o dovedește cererea înaintată la_ instituției pârâte prin care d-na avocat își indica CNP-ul.
Reclamanta a fost beneficiara unor venituri realizate din activitatea de avocat.
În această calitate, în virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, reclamantei îi revenea obligația plății contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate.
Lipsa unui contract de asigurare în formă scrisă nu o absolvă pe reclamantă de obligația prevăzută de lege.
În speță sunt aplicabile dispozițiile unei legi speciale, care conține norme derogatorii de la normele de drept comun în materie de asigurare. Astfel, Legea
nr.95/2006, prin art.208, instituie obligativitatea asigurării sociale de sănătate, unul dintre principiile care au stat la baza funcționării sistemului fiind cel al solidarității în constituirea și utilizarea fondurilor.
Așadar, chiar în lipsa unui contract de asigurare, care s-ar constitui într- un elemente util în procesul de evidențiere corectă a contribuabililor, obligația prevăzută la art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 subzistă.
În consecință reclamanta datorează contribuție la FNUASS.
În ce privește accesoriile, instanța a reținut că Legea nr.95/2006 face trimitere, sub aspectul consecințelor neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări de sănătate, la dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Potrivit art.119 Cod procedură fiscală, pentru neachitare la termenul de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere (în formele în vigoare a actului normativ în perioadele anterioare se vorbea despre majorări de întârziere. OG 92/2003, atunci când face referire la dobânzi, penalități sau majorări de întârziere, nu condiționează nașterea obligației de plată a debitorului, în ceea ce privește accesoriile, de obligația autorității fiscale de a
încunoștința contribuabilul cu privire la obligația sa de plată a creanței, obligație care, în speță, era stabilită în mod neechivoc d dispozițiile Legii nr.95/2006.
Instanța a mai reținut însă că, prin cererea înregistrată de C. de A. de
a M. la_, depusă la fila 59 reclamanta solicita o prezentare a situației obligațiilor sale de plată exigibile, care ar fi urmat a fi stinse, în scopul îndeplinirii condiției de acordare a facilității fiscale prevăzute în art.XI din OG nr.30/_ .
La data de_, CAS M. răspunde la cererea reclamantei precizând că reclamanta nu poate beneficia de facilitățile prevăzute de OG 30/2011, invocându-se art.3 alin.1 din Ordinul Președintelui CNAS nr.894/2011 și faptul că obligațiile principale de plată ale reclamantei, restante la data de 31 august 2011, nu sunt evidențiate nici prin declarațiile prevăzute în Anexa nr.5*1 din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 și nici printr-o decizie de impunere emisă și comunicată de CAS MM anterior datei de_ (f.60).
Instanța a reținut că, potrivit art.XI din OG 30/2011, pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc astfel:
penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011.
penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
Potrivit art.3 din Ordinul Președintelui CNAS nr.894/2011, prin obligații de plată principale, restante la data de 31 august 2011, se înțelege obligațiile de plată care sunt individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de 31 august 2011 și/sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată de fiecare dinte organele competente.
Distincțiile pe care le face ordinul mai sus menționat atunci când definește noțiunea de "obligații de plată principale restante la data de 31 august"; nu se regăsește și în cuprinsul OG 30/2011, ordinul neavând forța juridică necesară de a produce efecte sub aspectul distincțiilor făcute la art.3 peste conținutul ordonanței de guvern.
În aceste condiții aplicabile sunt dispozițiile art.XI din OG 30/2011 potrivit cărora singura condiție pentru acordarea facilității este plata voluntară sau
compensarea făcută până la data de 31 decembrie 2011 sau, după caz, plata voluntară sau compensarea făcută până la data de 30 iunie 2012.
Interpretarea eronată a textului legal aplicabil făcută de către CAS M. nu poate să conducă la a nega reclamantei dreptul de a beneficia de aceste facilități printr-o plată voluntară a debitului principal până la data de 31 decembrie 2011, întrucât prin concursul pârâtei reclamanta s-ar fi aflat în situația prevăzută de lit.a din art.11 al OG.30/2011, drept pentru care instanța va anula actele atacate în partea ce privește penalitățile de întârziere.
Nu aceeași soartă o va urma și debitul reprezentând dobânzi, întrucât OG 30/2011 se referă în mod expres la penalitățile de întârziere, fără a include în același regim juridic și celelalte accesorii ale creanței principale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.218 Cod procedură fiscală, art.XI din OG 30/2011, instanța a admis în parte acțiunea, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta A. SA și pârâta C. DE A. DE S. M.
.
Prin recursul declarat de reclamanta Ș. A. se solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a dispozițiilor sentinței raportat la prev. art. 304 pct.9 și art. 304 indice 1 C.p.civ., pe cale de consecință să se dispună anularea Deciziei nr.19/70 din_ și a Deciziei de impunere nr. 1024/70/_ emisă de CAS M. și în ce privește obligarea la plata dobânzilor în cuantum de 1201 lei și a majorărilor de întârziere în cuantum de 2215 lei ca nelegale și netemeinice.
În motivare se arată că instanța de fond admite în parte cererea recurentei reclamante, pe cale de consecință, anulează în parte atât Decizia de impunere nr. 1024/70/_ cât și Decizia 19/70/_ doar sub aspectul penalităților de întârziere, menținând, în mod greșit, aceste Decizii atacate sub aspectul dobânzilor aferente și a majorărilor de întârziere.
Deși în considerentele sentinței recurate se specifică faptul că în cazul dat îmi sunt aplicabile dispozițiile art. XI din OG 30/2011, lit. a, acest text de lege este aplicat ulterior doar parțial, deoarece, în opinia instanței de fond, actul normativ respectiv, se referă în mod expres la penalități de întârziere, fără ș
include în același regim juridic și celelalte accesorii ale creanței principale, respectiv dobânzi și majorări de întârziere.
Potrivit prev. art. XI alini lit a din OG 30/2011 penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011.
În cazul de față, așa cum a arătat prin adresa 1054/_, a solicitat instituției pârâte intimatei să facă aplicabilitatea dispozițiilor OG 30/2011, dând astfel dovadă de bună credință în a achita eventualele debite pe care l-ar datora Cabinet avocat A. Ș. .
La data de_, instituția pârâtă prin adresa 10743, a comunicat persoanei fizice Ș. A. că nu poate beneficia de facilitățile prevăzute de OG 30/2011 deoarece până la data de_ nu au fost comunicate Cabinetului Avocat A. Ș. decizii de impunere privind obligațiile de plata principale.
Prin urmare, în cazul dat nu se poate reține o atitudine culpabilă a subsemnatei în neachitarea debitului principal până la data de_, așa cum prevăd dispozițiile OG-30/2011,i iar potrivit art.XI lit.a din același act normativ în cazul achitării obligaților principale și a dobânzilor penalitățile de întârziere se anulează.
De asemenea potrivit alin. 4 al art. XI din OG 30/2011, prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și majorărilor de întârziere.
Ca atare și OG 30/2011se referă atât la penalități de întârziere, cât și la dobânzi și majorări de întârziere, dobânzile reprezentând un debit, cum greșit se reține, acestea fiind accesorii ale obligației principale - debit.
Ordinul Președintelui CNAS nr. 894/2011 este aplicabil și nu poate fi reținută motivarea instanței referitoare la aceea că acest ordin nu are forță juridică necesară de a produce efecte juridice .
Acest Ordin nu face altceva decât să arate modalitatea de aplicare a prevedrilor art. XI din OG nr. 30/2011, prin urmare este aplicabil și în situația de fată.
Relevant de reținut este faptul că instituția pârâtei intimate a ignorat atât prevederile OG nr. 30/2011 și ale Ordinului Președintelui CNAS 894/2011- potrivit cărora în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii era obligat să-i comunice situația privind obligațiile de plată, cât și prev. art. 15 din OUG 150/2002 potrivit cărora fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an prin Casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalităților de plată, precum și a drepturilor și obligațiilor bale.
Ignorarea cu bună știință a acestor dispoziții legale de către instituția pârâtei intimate, de a nu comunica până la data de 15 februarie 2012 nici un act din care să rezulte că ar exista o creanță fiscală față de C.A.S. M., exclude plata nu numai a penalităților, dar și a majorărilor, a dobânzilor.
Susținerile pârâtei intimate referitoare la aceea că anterior datei de_ i-ar fi comunicat vreun act prin care să îi aducă la cunoștiință un anumit debit față de CAS M. sunt nereale și nedovedite.
Susținerile instituției pârâtei intimate sunt contradictorii . Astfel, inițial când la data de_ am solicitat să beneficiez de prey. OG 3J0/2011 prin adresa nr. 10743/_ i-au comunicat că nu poate beneficia de pevederile acestui act normativ, deoarece până la data de_ nu i-au emis nici o Decizie de Impunere. Ulterior prin susținerile formulate prin întâmpinare arată că la data de_ i-ar fi comunicat o astfel de Decizie, prin intermediul site- ului. Acest luc ru nu corespunde rejalității. Nu a primit nici un mandat poștal în vederea ridicării de la poștă a anumitor acte care provin de la instituția pârâtei și nici nu există vreo dovadă în acest sens la dosarul cauzei. Mai mult, dacă ar fi așa atunci de ce nu ar beneficiat de prevederile actului normativ OG 30/2011, în condițiile în care argumentul pârâtei intimate în respingerea unei astfel de cereri formulate de acesta a fost tocmai faptul că ei nu i-au comunicat nicio Decizie de impunere.
Un alt argument al nelegalității soluției instanței de fond este acela referitor la crearea unei situații discriminatoare între contribuabilii cărora li s-au emis titluri executorii până la data de 31 august 2011, contribuabili cărora le-au fost anulate penalitățile de "întârziere, dobânzile și majorările, beneficiind de OG 30/2011 și cei cărora, nu din culpa lor nu le-au fost comunicate obligațiile de plată, decât după solicitare, cum este cazul acestuia.
Prin recursul declarat de C. DE A. DE S. M.
se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată și nelegală.
In fapt, prin sentința civila atacata s-a admis in parte acțiunea promovata de reclamanta SA, fiind anulate in parte atat decizia de impunere din oficiu nr. 1024/70/_, cat si decizia de soluționare a contestației administrative nr. 19/70/_ emise de către CAS M., in partea ce privește penalitățile de întârziere in cuantum de 1.018 lei.
Asa cum a arătat si in cuprinsul actelor de procedura depuse la dosarul instanței de fond, din datele comunicate de către ANAF conform protocolului încheiat cu CNAS, rezulta ca in perioada_ -_ reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente, prin exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit art.215 coroborat cu art.257 alin.2 liț.b) din Legea nr. 95 / 2006, reclamanta avea 2 obligații fata de Fondul național unic di asigurări de sănătate: una de depunere a declarațiilor privind obligațiile fata de fond (JFNUASS) si una de plata a contribuției.
Întrucât reclamanta nu a respectat cele 2 obligații mai sus menționate, in conformitate cu prevederile art.83 alin.4 din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art.216 si art.261 din Legea nr. 95 / 2006, instituția a procedat la comunicarea instiintarii pentru depunerea declarațiilor nr. 2953/318/_ .
Întrucât reclamanta nu a dat curs instiintarii, a procedat la emiterea unei decizii de impunere din oficiu, obligația de plata fiind stabilita prin estimarea bazei de impunere, cfr. art.83 aîin.4 Cod procedura fiscala, in baza informațiilor comunicate de către ANAF prin protocolul incheiat cu CNAS.
Prin decizia de impunere din oficiu nr. 1024/70/_ reclamantei i s-a stabilit o obligație de plata in cuantum de 11.302 lei, din care 6.868 lei debit,
3.416 lei dobânzi si 1.018 lei penalități.
Dupa comunicarea acestei decizii de impunere din oficiu, reclamanta a depus la registratura instituției noastre contestația administrativa nr. 2230/_
, soluționata prin decizia nr. 19/70/_ in sensul respingerii acesteia.
Anterior, reclamanta a depus la CAS M. cererea nr. 10743/_ in vederea acordării facilitaților prevăzute de OG nr. 30 l 2011, respinsa pe motiv ca obligațiile de plata ale acesteia nu au fost individualizate pana la data de _
.
Criticile aduse sentinței recurate si motivele de recurs sunt următoarele:
1. Instanța de fond a reținut ca instituția a interpretat eronat textul
art.XI din OG nr. 30 / 2011 neacordand facilitate la plata reclamantei, chiar in condițiile in care obligațiile acesteia fata de FNUASS nu fuseseră individualizate pana la data de_ .
In aplicarea dispozițiilor art.XI din OG nr. 30 / 2011, au fost emise următoarele ordine ale miniștrilor: Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2604/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; Ordinul președintelui Agenției Iraționale de Administrare Fiscală nr. 3253/2011 privind aprobarea modelelor unor formulare emise în aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; Ordinul președintelui Casei Naționale de A. de S. nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice nr._ privind aprobarea normelor pentru administrarea creanțelor fiscale ale unităților administrați v-teritori|ale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ- teritoriale ale municipiilor! în vederea anulării unor obligații fiscale accesorii administrate de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale; Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii P. e nr. 1252/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului
nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fîscale; Ordinul ministrului finanțelor putilice nr. 163/2012 privind aprobarea modelelor unor formulare emise în aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Potrivit art.3 alin.l din Ordinul Președintelui CpNAS nr. 894 / 2011, "Prin obligații de piață principale restante ia data de 31 august 2011 se înțelege obligațiile de plată care sunt individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de 31 august 2011 si/sau decizii de impunere emise si comunicate contribuabilului până la această dată de fiecare dintre organele competente prevăzute l^t art. 1 alin. (2)."
Decizia de impunere din oficiu nr. 1024/70/_ a fost emisa dupa data de_, astfel incat reclamanta nu putea beneficia de facilitățile prevăzute de OG nr. 30 / 2011 si Ordinul Președintelui CNAS nr. 894 / 2011.
Atâta vreme cat dispozițiile imperative ale art. 119 si urm. din Codul de procedura fiscala prevăd ca "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi "§i penalități de întârziere iar potrivit art.257 alin.5 din Legea nr. 95 / 2006 si prin art.8 din Normele metodologice aprobate in Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617 / 2007,! termenele de scadenta ale contribuției la FNUASS sunt stabilite prin lege, nefiind necesara punerea in intarziere, reținerea instanței de fond in sensul ca accesoriile stabilite de către noi nu ar fi stabilite corect apreciem ca este eronata si ca ignora dispozițiile imperative ale Codului de procedura fiscala si ale Legii nr. 95 / 2006.
Totodată, art.216 si art.261 din Legea nr. 95 / 2006 prevăd in mod expres obligația caselor de asigurări de sănătate de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite fondului si a majorărilor de intarziere in condițiile Codului de procedura fiscala.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele
:
Reclamanta SA prin cererea înregistrată în contradictoriu cu pârâta
C. de A. de S. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.19/70/_ și, pe cale de consecință, în principal să constate nulitatea absolută a deciziei de impunere nr.1024/70/_ a CAS M., iar în subsidiar anularea în parte a deciziei nr.1024/70/_ și anume în partea ce privește obligarea reclamantei la plata dobânzilor în cuantum de 1201 lei, a majorărilor în cuantum de 2215 lei și a penalităților în cuantum de 1018 lei ca nelegale și netemeinice.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că decizia de impunere nu cuprinde datele de identificare corecte ale contribuabilului așa cum prevăd dispozițiile articolelor 43 - 46 din OG.92/2003.
Prima instanță a reținut în mod corect că În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a deciziei de impunere instanța solicitarea e neîntemeiată, deoarece, în conformitate cu prevederile art.43 alin.2 lit.c din OG 92/2003, în actul atacat sunt menționate datele de identificare a contribuabilului Ș. A., fiind menționat CNP-ul ca element de identificare a persoanei fizice în sarcina căreia e impusă obligația fiscală.
Corect s-a apreciat, Contrar susținerilor reclamantei, calitatea de contribuabil pentru plata contribuției la FNUASS revine persoanei fizice, Ș. A. și nu persoanei fizice autorizate să realizeze venituri din activități independente, Cabinet Avocat A. Ș., deoarece, conform art.211 din Legea nr.95/2006,
calitatea de asigurat, potrivit legii privind reforma în domeniul sănătății, o au cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii, în condițiile legii.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Toate aserțiunile reclamantei recurete cu privire la culpa pârâtei referitoare la emiterea titlului unlterior momentului în raport de care ar fi beneficiat de prevederile mai favorabile ale OG 30/2011vor fi înlăturate fiind fără fundament .
Chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/_, 1011/_ ).
Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod corect că încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în temeiul legii și nu în virtutea contractului.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea 95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Rezultă, așadar, că organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A.
de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003. Î. Curte a apreciat, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr.
95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. .
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. Națională de A. de S. .
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de
, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală Legea 95/2006 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează.
Contribuția individuală obligatorie a avocatului la fondul sistemului de asigurări sociale al avocaților se determină prin raportare la venitul brut lunar realizat din profesie.
Această taxă intră în categoria contribuțiilor profesionale obligatorii a căror deductibilitate se realizează în limita prevăzută de art.48 alin.5 lit.n din Codul fiscal. Totodată, asigurarea voluntară de sănătate complementară sau suplimentară este menită să asigure, să acopere riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile oferite de asigurările sociale de sănătate.
Trebuie remarcat însă că, potrivit legii, încheierea unei asigurări voluntare de sănătate, nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, prevederile art.208 din Legea 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.
Prin urmare, împrejurarea că reclamanta, care este avocat, plătește contribuția la C. de asigurări a avocaților, nu o scutește de plata contribuției reglementate de Legea 95/2006.
Reclamanta s-a prevalat de incidența prevederilor OG 11/2011 iar prima instanță a reținut că, potrivit art.XI din OG 30/2011, pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc astfel:) penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011., penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
Prima instanță a analizat și art.3 din Ordinul Președintelui CNAS nr.894/2011, potrivit căruia prin obligații de plată principale, restante la data de
31 august 2011, se înțelege obligațiile de plată care sunt individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de 31 august 2011 și/sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată de fiecare dinte organele competente.
Dacă este adevărat că distincțiile pe care le face ordinul mai sus menționat atunci când definește noțiunea de "obligații de plată principale restante la data de 31 august"; nu se regăsește și în cuprinsul OG 30/2011, trebuie reținut că ordinul a fost emis tocmai pentru punerea în executare a ordonanței ceea ce presupune și explicitarea termenilor din cuprinsul acesteia .
Contrar statuărilor primei instanțe potrivit cărora ordinul nu are forța juridică necesară de a produce efecte sub aspectul distincțiilor făcute la art.3 peste conținutul ordonanței de guvern, trebuie evidențiat că actul respectiv este în vigoare și deci aplicabil cu forța pe care rangul său o conferă și nu se poate reține că a statuat peste actul normativ cu forță superioară ci în aplicarea acestuia . .
Dispozițiile art.XI din OG 30/2011 potrivit cărora singura condiție pentru acordarea facilității este plata voluntară sau compensarea făcută până la data de 31 decembrie 2011 sau, după caz, plata voluntară sau compensarea făcută până la data de 30 iunie 2012 sunt incidente și în prezenta cauză însă reclamanta nu a îndeplinit exigențele instituite de text pentru a putea valorifica drepturile conferite de acesta . .
Reclamantei nu i-a fost negat dreptul de a beneficia de aceste facilități printr-o plată voluntară a debitului principal până la data de 31 decembrie 2011,însă valorificarea acestei facilități nu a fost realizată de reclamantă în conformitate cu prevederile invocate .
Statuarea primei instanțe potrivit căreia cu concursul pârâtei reclamanta s-ar fi aflat în situația prevăzută de lit.a din art.11 al OG.30/2011 nu are acoperire întrucât textul include în categoria obligațiilor de plată principale restante la data de 31 august. Și pe cele individualizate în declarațiile contribuabilului, iar reclamanta nu îndeplinit nici un demers în acest sens, solicitarea transmisă la_ nefiind de natură să justifice o astfel de interpretare .
Trebuie evidențiat că Decizia de impunere din oficiu nr. 1024/70/_ a fost emisa după data de_, nefiind astfel incidente prevederile OG nr. 30 / 2011, cererea de chemare în judecată fiind nefondată și sub acest aspect . .
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi "§i penalități de întârziere.potrivit art 119C fiscal .
Obligațiile stabilite în sarcina reclamantei se fundamentează pe prevederile art.257 alin.5 din Legea nr. 95 / 2006 si prin art.8 din Normele metodologice
aprobate in Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617 / 2007, astfel că termenele scadențelor sunt cele prevăzute în textele indicate .
Majorările de întârziere au fost stabilite potrivit art.119 C. fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Modalitatea de calcul și cuantumul a fost stabilit conform art.120 din același act normativ, potrivit cărora majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv iar nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale, astfel că recursul pârâtei apare ca fondat și sub acest aspect .
Considerentele evidențiate au relevat că este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ invocat de recurenta pârâtă și argumentele reclamantei recurente sunt lipsite de forță juridică astfel că în baza art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta Ș. A. și va admite recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr. 577 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. A.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE.
Respinge recursul declarat de reclamanta Ș. A.
Admite recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr. 577 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. A. .
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | |||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. | P. | JUDECĂTORI |
G.
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ .
Jud.fond. P. V.
