Decizia civilă nr. 6664/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6664/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă C. de A. de S. a J. C. împotriva sentinței civile nr.13557 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă B. M., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante B. M., avocat Sălăjan I. -G. din Baroul Sălaj cu delegație în substituirea av. M. M. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Recurenta-pârâtă C. de A. de S. a J. C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata- reclamantă B. M. a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Reprezentantul intimatei-reclamante, avocat Sălăjan I. -G. susține motivele din întâmpinare, arată că onorariul nu este aferent unui contract de asistență permanentă și solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 conform extraselor de cont aflate la filele 66,67 din dosar. Consideră că cheltuielile de judecată acordate au și un caracter rezonabil raportat la activitatea prestată de avocat, respectiv redactarea cererii de chemare în judecată, reprezentarea în instanță și redactarea concluziilor scrise.
Solicită să se aibă în vedere și practica judiciară a Înaltei Curți de C. și Justiție privind acordarea cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13557/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulata de reclamanta B. M.
, in contradictoriu cu parata C. DE A. DE S. A J. C. ; s-a dispus anularea Deciziei nr. E 523/_ emisa de parată; s-a constatat ca reclamanta beneficiază de prevederile O.G. nr. 30/2011 si ale Ordinului Președintelui Casei Naționale de A. de S. nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din O.G. nr. 30/2011.
A fost obligată parata sa emită o decizie prin care sa facă aplicarea Ordinului Președintelui Casei Naționale de A. de S. nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din OG nr. 30/2011 in ce privește pe reclamanta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 5500 lei.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâta C. de A. de
S. a J. C., solicitând anularea adresei/răspunsului cu nr. 5055/_ și obligarea la recunoașterea dreptului de a beneficia de prevederile O.G. 30/2011 și ale Ordinului Președintelui Casei Naționale de
A. de S. nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din O.G 30/2011 si în consecință obligarea la acordarea facilității prin emiterea unei decizii în cest sens, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să beneficieze de prevederile Ordonanței 30/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
La data de_ pârâta a emis Decizia de anulare a penalităților de întârziere, prin care, în esență, a anulat parțial penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale aferente restante la data de_, în sumă totală de 42 lei.
Împotriva Deciziei menționate a formulat, în termen legal contestație sub nr. 5055/_ arătând, în esență, că raportat la prevederile legale în vigoare se impunea anularea totală a penalităților de întârziere, precum și anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere, aferente obligațiilor de plată principale restante la data de_ .
Ca urmare a contestației, pârâta a emis Adresa/Răspunsul nr. 5055/_ în conținutul căreia se arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevederile Ordinului nr. 894/2011 pentru acordarea facilității fiscale.
Așa fiind, autoritatea a revenit asupra acordării unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale, sumă ce fusese anterior stabilită de CAS ca fiind o facilitate fiscală de care reclamanta beneficiază.
Pârâta C. de A. de S. a J. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în speta, astfel cum rezulta din Situatia contributiilor pana la data de 31. aug. 2011, a dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de intarziere aferente acestora, restante la data de 16.dec.2011, la data de_ nu existau obligatii principale de plata neachitate, soldul acestora fiind zero si pe cale de consecinta reclamanta nu poate beneficia de facilitățile fiscale dispuse de art. 2 alin 1 lit a din Ordinul nr. 894 din 1 noiembrie 2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale.
Totodată precizează ca în vederea acordarii acestor facilitati contribuabilul poate depune o cerere prin care solicita o Situatie a
obligatiilor de plata exigibile, care urmeaza a fi stinse in scopul indeplinirii conditiei prevazuta de art.2 alin.l. In acest sens reclamanta a depus la C. de A. de S. C. cererea inregistrata sub nr. 40495/_ .
De asemenea in conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. 3 din Ordinul 894/2011 organul competent are obligatia de a comunica in termen de 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii, situația sus precizata și întocmește borderou provizoriu de scadere din evidenta a obligatiilor de plata ce pot face obiectul facilitate prevazute la art. 2.
In acest context s-a comunicat dintr-o eroare si Decizia de anulare a penalitatilor pentru suma de 42 lei.
In vederea corectării acestei erori in mod corect CAS C. a procedat la emiterea Deciziei nr. E 462 din_ de Revocare a Deciziei de anulare a penalităților de întârziere prin care a operat in evidenta repunerea obligațiilor de plata ce au făcut obiectul borderoului de scădere.
A mai reținut tribunalul că prin cererea înregistrata sub nr. 40495/_ reclamanta a solicitat paratei sa facă aplicarea prevederilor OG nr 30/2011 in ce privește anularea penalităților de întârziere si a cotei de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plata principale restante la data de_ .
In soluționarea cererii reclamantei parata a emis la data de_ Decizia de anulare a penalităților de întârziere prin care a s-a dispus anularea penalităților de întârziere si a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plata principale restante la_, in suma totala de 42 de lei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, respinsa de parata la_ . Suplimentar, parata a emis decizia E 463 din_ prin care a dispus revocarea deciziei de anulare a penalităților de întârziere din data de_ .Reclamanta a contestat administrativ si aceasta deciziei contestația fiind respinsa prin Decizia nr. E 523/_ .
În cauza de fata problema de drept care se cere soluționata o reprezintă incidenta prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 894/2011 in raport de situația fiscala a reclamantei.
In acest context, conform centralizatorului întocmit de către parat la_ si intitulat "Situația contribuțiilor pana la data de 31 august 2011, a dobânzilor, majorărilor si penalităților de întârziere aferente acestora, restante la data de 16 decembrie 2011"; pentru perioada 2006-2011 reclamanta figura cu sold 0 in ce privește contribuția la FNUASS, pentru aceasta perioada fiind calculate exclusiv majorări si penalități de întârziere in cuantum total de 18.309 lei.
A citat instanța prevederile art. 2 din Ordin 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și a considerat că în ce privește înțelesul sintagmei "obligațiile de plata principale restante la data de 31 august 2011"; conform art. 3 alin 1 din același act normativ acestea reprezintă "obligațiile de plata care sunt individualizate in declarațiile contribuabilului depuse pana la data de 31 august 2011 si/sau decizii de impunere emise si comunicate contribuabilului pana la aceasta data de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2).";
Atât timp cat in sarcina reclamantei au fost calculate penalități de întârziere pentru perioada 2006-2011 si ținând seama de prevederile art. rezulta ca aceste accesorii au fost calculate in raport de existenta si cuantumul unor obligații principale ajunse la scadenta. Or,este cert ca
obligațiile principale care au generat aceste accesorii au fost individualizate in declarațiile contribuabilului sau decizii de impunere depuse pana la data de 31 august 2011 iar daca la data de_ soldul pentru obligații principale era 0 rezulta ca acestea, odată ajunse la scadenta au fost achitate de către reclamanta. Așadar, reclamanta a fost debitorul unor obligații principale individualizate pana la 31 august 2011 obligații pe care le-a stins prin plata anterior acestei data, prin urmare aceasta se înscrie in categoria contribuabililor beneficiari ai prevederilor art. 2 alin 1 din Ordinul nr. 849/2011.
Pentru considerentele ce preced prima instanță a admis acțiunea.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a obligat parata sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 5500 lei reprezentant onorariu avocațial justificat prin extrasele de cont depuse la filele 66-67.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de A. de S. a J. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu anularea onorariului avocațial.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că Decizia nr. E 523 emisa de CAS C. la data de 0_ s-a respins contestația formulata de reclamanta împotriva Deciziei nr. E 462 /_ . Prin aceasta decizie s-a revocat Decizia de anulare a penalităților de întârziere in cuantum de 42 lei.
Totodată instanța a dispus obligarea Casei de A. de S. a
județului C. la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 5500 lei, nemotivând in niciun fel de unde rezulta acest cuantum, făcând doar referire la dispozițiile art.274 Cod procedura civila.
Onorariul de avocat trebuia dovedit prin depunerea la dosarul cauzei a facturii fiscale antedatata plații si a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat antedatat facturii care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care a fost achitata acesta.
Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a precizat faptul ca onorariu avocațial se justifica prin extrasele de cont, ori extrasul de cont arata o relație comerciala.
Recurenta considera ca instanța de fond nu a motivat faptul ca suma arătata in extrasul decont reprezintă onorariul plătit de reclamanta in dosarul nr._, cu atât mai mult cu cât intre biroul notarial al reclamantei si alocatul acesteia exista diverse relații comerciale.
Prin urmare, prin plata cheltuielilor de judecata nemotivate de instanța de fond nu se poate obliga instituția noastră la plata unei sume reprezentând alte relații dintre biroul notarial B. M. si avocat.
In subsidiar, precizează recurenta, onorariul de avocat trebuie sa reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta in raport cu complexitatea cauzei si nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor acestuia. In speța un asemenea onorariu in cuantum de 5500 lei nu se justifica, fiind disproporțional si tendențios.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. M. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, intimata subliniază faptul că, așa cum rezultă din recursul formulat, recurenta a înțeles să recureze sentința de fond doar pe chestiunea punctuală a cheltuielilor de judecată, ceea ce confirmă faptul că hotărârea instanței fondului este fondată șl legală, iar acțiunea intimatei este temeinică.
Instanța de fond a soluționat în mod corect litigiul dedus judecății admițând acțiunea formulată si pe cale de consecință partea care a căzut in pretenții, a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată potrivit art. 274 alin 1 C.pr.civ.
Cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
În conformitate cu prevederile Statului profesiei de avocat, în speță, a existat o muncă a societății de avocatură care a constat atât în redactarea cererii de chemare în judecată și a concluziilor scrise cât și reprezentarea intimatei reclamante în fața instanței de fond la mai multe termene de judecată.
În consecință, în mod corect instanța de fond a obligat partea care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată constând în suportarea onorarului avocațial achitat de către intimata reclamantă pentru serviciile juridice prestate de către societatea de avocați în temeiul contractului de asistență juridică încheiat între aceasta și intimata reclamantă.
Susținerea potrivit căreia "onorarul de avocat trebuia dovedit prin depunere la dosarul cauzei a facturii fiscale antedatată plății și a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat antedatat facturii care să menționeze numărul contractului de juridică sau numărul dosarului pentru care a fost achitată această sumă" este nejustificată.
Achitarea onorariului de avocat datorat in baza contractului de asistentă juridică încheiat de părți se poate realiza atât în numerar, prin eliberarea concomitentă a chitanței de încasare a sumei datorate, cât si prin depunerea sumei datorate de către client, ca parte a contractului de asistentă juridică, în contul bancar al cabinetului de avocat sau societății de avocatură.
În speță, societatea de avocatura a emis pentru serviciile juridice aferente factura fiscală nr. 52/_, în sumă de 5.500 lei (cu TVA inclus) (respectiv, 4.435,29 lei fără TVA).
Ulterior, intimata a achitat din contul bancar al biroului notarial, onorariul de avocat aferent facturii fiscale nr. 52/_ . Toate aceste înscrisuri doveditoare al cheltuielilor de judecată sunt depuse la dosarul cauzei și constituie dovada acestora. Plata onorariul de avocat efectuată de intimata din contul bancar al biroului notarial este o plată perfect valabilă.
De altfel, din cuprinsul facturii fiscale mai sus menționate rezultă numărul contractului de asistență juridică încheiat în speță, astfel că criticile aduse sunt vădit nefondate.
Mai mult, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată suportate de intimata în speță au fost depuse la dosarul cauzei anterior pronunțării soluției instanței fondului, intimata achitând onorariu) de avocat anterior pronunțării instanței fondului, astfel încât recurenta le datorează.
Astfel, așa după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei intimata din contul biroului notarial al cărui titulară este, a achitat: în data de_, suma de 3.800 lei, cu explicații "parțial cv factura 52/_, Contract asistenta juridica CJ/044957/B/2012", așa după cum rezultă din
Extras cont depus ia dosarul cauzei, în data de_, suma de 1.700 lei, așa după cum rezultă din extras cont depus la dosarul cauzei.
Mai arată că între intimata reclamantă și/sau biroul notarial al intimatei și societatea de avocatură nu există "diverse relații comerciale".
În speță, singura relație este relația dintre intimata reclamantă în calitate de client, și societatea de avocatură, relația desfășurată în baza contractului de asistentă juridică încheiat între părți, contract care prevede întinderea serviciile care au fost prestate constând în asistența juridică asigurată intimatei cu privire la prezentul dosar, cu titlu exemplificativ cuprinzând: consultații juridice, redactare de cererii, inclusiv cererea de chemare în judecată si concluziile scrise, cât si asistarea/reprezentarea intimatei în prezentul dosar.
O ultima critică invocată de către recurenta pârâtă vizează cuantumul onorariului apreciat ca fiind "mijloc de rotunjire a veniturilor",
"disproporționat și tendențios".
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Însă, așa cum s-a argumentat mai sus, a existat o muncă laborioasă depusă de către societatea de avocatură, care a constat în: consultații juridice, redactare de cererii, inclusiv cererea de chemare în judecată și concluziile scrise, cât și asistarea/reprezentarea intimatei în prezentul dosar etc., muncă finalizată cu o soluție favorabilă părții reprezentate.
Așadar, onorariul de avocat stabilit între părți, în speță are un caracter rezonabil, cu atât mai mult cu cât a fost parcursă o procedură prealabilă, în care recurenta pârâtă putea să soluționeze favorabil cererea justificată a intimatei însă nu a făcut-o, astfel intimata fiind nevoită la promovarea acțiunii judiciare, iar ca urmare a faptului că acțiunea a fost admisă, conform prevederilor legale, partea care a câștigat procesul va obține la cerere rambursarea cheltuielilor.
Astfel, în speță, se poate constata realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.
Într-adevăr art. 274 alin. 3 C.pr.civ. prevede că "Judecătorii au insă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea muncii sau munca îndeplinită de avocat".
Însă, potrivit practicii judiciare în materie, "dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod Procedură Civila au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenția dintre avocat și client a unor onorarii in mod vădit disproporționate în raport cu valoarea, dificultatea litigiului și volumul de munca pe care îl presupune pregătirea apărării"" ( Decizia 10144/_ a I. - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală).
De asemenea, onorariul a fost stabilit inter partes, conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al acestui articol.
Pe de altă parte, atât norma juridică, cât si jurisprudența interzic aprecieri asupra onorariului avocațial.
În acest sens, alin. 1 al art. 36 din Legea nr. 51/1995 prevede că:
"Contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului", iar alin. 1 al art. 128, din Statutul profesiei de avocat din 03 decembrie 2011 prevede că: "Onorariile se
stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei."
Tot în același sens, C.S.J. - Secția comercială prin Decizia nr. 1479/1996 a decis că: "Potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere. în consecință, instanța nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului, stabilit de avocat cu clientul său."
De asemenea, C.A. Timișoara - Secția civilă prin Decizia nr. 1982/2000 a decis că: "Contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, astfel că instanțele nu mai pot să majoreze sau să micșoreze onorariile avocaților."
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează numai cheltuielile de judecată solicitându-se în principal înlăturarea acestora, în subsidiar reducerea lor.
Prin sentința atacată, prima instanță a dispus obligarea pârâtei recurente C. de A. de S. a jud. C. la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata în cuantum de 5500 lei, constând în onorariu avocațial.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că în speță onorariul avocațial solicitat este demonstrat cu factura fiscală nr. 52/_ și extrasele de cont care atestă încasarea contravalorii acestei facturi; nu s-a demonstrat că ar fi vorba despre o colaborare avocațială permanentă în baza contractului menționat în factură, iar mențiunile din factură corespund structurii unui contract de asistență pentru o problemă juridică anume, concretă.
Faptul că onorariul avocațial a fost achitat de altcineva decât partea împrocesuată, respectiv de biroul notarial al cărei titular este reclamanta, nu are relevanță în contextul obligării la plata cheltuielilor de judecată, putând avea, eventual, alte semnificații sau implicații.
Sub aspectul cuantumului, Curtea reține că potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ. (text cu valoare de lege organică, care nu poate fi modificat prin acte normative de rang inferior, cum este Statutul profesiei de avocat), judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una foarte mare, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamantă. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea
cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 2000 lei, onorariu avocațial pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
Se invocă de către intimată prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 potrivit căruia contractul dintre avocat și clientul său nu ar putea fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, însă textul este citat eronat de către intimată, el referindu-se în realitate la contact, nu la contract.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va reduce la suma de 2000 lei cheltuielile de judecată la care pârâta a fost obligată la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J.
C. împotriva sentinței civile nr. 13557 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că reduce la suma de 2000 lei cheltuielile de judecată la care pârâta a fost obligată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. R. V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: M.F.B.
