Decizia civilă nr. 6849/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6849/2013
Ședința publică din data de 12 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR DP GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamanții I. T. și I.
L. C. și pârâta SC R. S., împotriva sentinței civile nr. 1406 din data de_ și a încheierii civile din data de_, pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. C. N., C.
B., C. V., C. B. B. și C. R. M., având ca obiect - anulare act administrativ și recurs la încheierii de ședință din_ .
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-pârâtă SC R. S. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a respins excepția necompetentei generale a instanțelor judecătorești și excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata invocate de pârâta SC R. S. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește petitul 3 al cererii, referitor la desființarea lucrărilor executate fără autorizație, invocată de pârâtul P. municipiului C. -N. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratilor din extinderea de actiune C. B., C. V., C. B. B. și C. R.
M. .
Prin sentința civilă nr. 1406 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-au respins primele două capete ale cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții I. T.
și I. L. C.
în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N.
și S.C. R. I. S.R.L.
având ca obiect contencios administrativ.
S-a respins petitul 3 al cererii, referitor la desființarea lucrărilor executate fără autorizație la adresa situată în C. -N., str. Viilor, nr. 16, ca fiind formulat de persoane lipsite de legitimare procesuală activă.
S-a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții din extinderea de acțiune C. B., C. V., C. B. B. și C. R.
M.
, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați reclamanții în solidar la plata în favoarea pârâtei S.C. R.
I. S.R.L. a sumei de 5.394 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2992/2010 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ în dosarul nr._ (filele 9-11) s-a admis recursul declarat de reclamanții I. T. și I. L. împotriva Sentinței civile nr. 1250/2010, care a fost modificată în sensul admiterii acțiunii și s-a dispus anularea autorizației de construcție nr.1014/_ eliberată de pârâtul P. municipiului C. -N. în favoarea S.C. R. I. S.R.L. pentru edificarea unui imobil pe terenul situat în C. -N., str.Viilor nr. 16.
Prin cererea înregistrată sub nr. 113826/3/_ (fila 6), reclamanții I.
T. și I. L. C. au solicitat pârâtului P. municipiului C. -N. să constate săvârșirea de către S.C. R. I. S.R.L. a contravenției prevăzute de art.26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și să procedeze la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de această societate la adresa situată în C. -N., str. Viilor nr. 16.
P. municipiului C. -N. a refuzat să dea curs solicitării reclamanților, prin adresa nr. 120283/113826/486/_ arătând că s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 129/_, care a fost anulat în instanță, iar apoi s-a întocmit procesul verbal de constatare nr. 78/_ și s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală (filele 7-8). Pe de altă parte, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizația de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se poate lua doar de autoritatea administrației publice competente, iar art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 permite intrarea în legalitate.
Reclamanții contestă acum în instanță refuzul P. ui municipiului C. -N.
.
Potrivit definiției legale, există refuz nejustificat de a soluționa o cerere în
caz de exprimare "explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane
";, iar excesul de putere presupune "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor
"; (art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
Prin prisma acestor dispoziții legale, trebuie să stabilim dacă refuzul P. ui de a proceda la sancționarea contravențională a pârâtei S.C. R. I. S.R.L. a fost emis cu exces de putere sau, dimpotrivă, prin aplicarea corectă a prevederilor incidente.
Fapta contravențională în discuție este cea prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991; conform acestui text legal, constituie contravenție
"executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant
";.
În speță, după cum reiese din procesul verbal depus la dosar (fila 73), la data de_ s-a procedat la recepția finală a lucrărilor de construire realizate în C. -N., str. Viilor nr. 16 și doar după acest moment, la data de_, s-a pronunțat hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a anulat autorizația de construire în temeiul căreia s-au executat lucrările.
Chiar dacă principiile generale de drept stabilesc că această nulitate produce efecte retroactive, chiar de la data emiterii autorizației de construire, considerându-se că acesta nu a existat niciodată, nu se poate face totuși abstracție de consecințele și implicațiile juridice ale acestei situații particulare.
În acest sens, conform art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată, "Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local (…)
";.
Vinovăția reflectă aspectul subiectiv al contravenției și cuprinde atitudinea psihică a persoanei față de fapta săvârșită și de urmările acesteia, dar voința de a săvârși fapta este determinată numai după reprezentarea în conștiința
făptuitorului a urmărilor faptei sale.
Chiar dacă Ordonanța de Urgență nu preia distincția dintre formele de vinovăție prevăzute de Codul penal, este evident că și în cazul contravențiilor este necesar ca persoana să fie în măsură să prevadă rezultatul faptei sale, indiferent dacă îl urmărește sau acceptă posibilitatea producerii lui ori, dimpotrivă, consideră fără temei că nu se va produce.
Or, până la anularea autorizației de construire, aceasta s-a bucurat de prezumția de legalitate specifică actelor administrative, precum și de prezumția de autenticitate și de prezumția de veridicitate grefate tocmai pe legalitatea actului menționat.
Astfel, chiar dacă prin efectele retroactive ale anulării autorizației s-ar putea aprecia că este întrunită latura obiectivă a contravenției mai sus redate - de construire fără autorizație -, sub aspect subiectiv fapta nu a fost comisă cu vinovăție, atâta vreme cât actul administrativ era pe deplin valabil și executoriu pe întreaga perioadă a executării lucrărilor de construire.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtului de constatare a săvârșirii contravenției indicate și de amendare a societății nu este unul nejustificat, iar în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a respins prezenta cerere.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active, s-a respins petitul 3 al cererii, referitor la desființarea lucrărilor executate fără autorizație la adresa situată în C. -N., str. Viilor, nr. 16.
De asemenea, s-a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții din extinderea de acțiune C. B., C. V., C.
B. B. și C. R. M., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În temeiul art. 274 și art. 277 din Codul de procedură civilă, reclamanții căzuți în pretenții au fost obligați în solidar la plata în favoarea pârâtei S.C. R.
S.R.L. a sumei de 5.394 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat conform chitanțelor depuse la dosar (filele 193-195).
Împotriva încheierii de ședință din_ și a sentinței civile nr. 1406 din_ pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C. a declarat recurs pârâta SC R. S.
solicitând admiterea recursului formulat și modificarea în parte a hotărârilor recurate în sensul admiterii excepțiilor ce au fost respinse prin încheierea de ședință din data de_ și respingerea acțiunii introductive ca urmare a admiterii excepțiilor.
P. M. C. a emis în favoarea beneficiarei SC R. S., pârâta, autorizația de construire 1014/_ pentru edificarea unei construcții situate pe terenul proprietatea (la acea dată) a acesteia din C. -N., str. Viilor nr. 16.
Autorizația de Construire 1014/2007 emisă de către P. M. C. -N. a fost atacată în contencios administrativ de către reclamanții intimați din prezentul litigiu. Inițial cererea de anulare a acestei autorizații a fost respinsă de către Tribunalul Cluj prin sent. Civ. 1250/2010, pentru ca ulterior recursul declarat în cauză să fie admis, astfel că prin decizia 2992/_ a fost anulată autorizația de construire 1014/_ .
Pârâta societate a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului către persoane fizice (familia C. ) în anul 2009. Acesta înstrăinare a fost înscrisă în cartea funciară (din data de_ !) și ca atare este opozabilă erga omnes.
Evident că în condițiile Legii 50/1991 (art. 7 al 14) autorizația a rămas să producă efecte în persoana noilor proprietari.
De la data înstrăinării pârâta nu a mai realizat alte lucrări de construire, lucrările fiind finalizate de către noii proprietari. De altfel întregite lucrări de construire au fost finalizate anterior datei la care s-a dispus anularea AC.
In orice caz, construcția autorizată a fost edificată în perioada în care AC 1014/_ acredita cel puțin o aparență de drept, adică în perioada în care acesta a produs efecte juridice. Astfel Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de_ adică anterior oricărei hotărâri care să înlăture prezumția de valabilitate a actului administrativ AC 1014/_ .
Reclamanții intimați au formulat cererea ce face obiectul prezentului dosar solicitând instanței de judecată obligarea pârâtului intimat P. M. "să constate săvârșirea de către SC R. I. S. a contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit a din legea 50/1991..." și "să oblige pârâta de rândul 1 să aplice pârâtei SC R. I. S. amenda prevăzută de ..."
In mod corect prima instanță a respins cererea introductivă reținând că până la anulare, autorizația de construire s-a bucurat de prezumția de legalitate specifică actelor administrative, precum și de prezumția de autenticitate și de prezumția de vericitate grefate pe legalitatea actului și ca atare nu poate fi reținută vinovăția pârâtei ca element constitutiv al unei contravenții, pârâta executând lucrări de construire pe perioada în care actul administrativ era executoriu.
Pe de altă parte însă apreciază că au fost respinse în mod netemeinic și nelegal excepțiile invocate de către pârâta recurentă, în acest sens fiind nelegală încheierea pronunțată în cauză la data de_, încheiere care nu a putut fi atacată în mod separat, până la pronunțarea unei sentințe în cauză.
Prin acțiunea introductivă reclamanții solicită instanței de judecată
"să oblige pârâtul de rd. 1 să constate săvârșirea de către SC R. I. S. a contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit a din Legea 50/1991, respectiv executarea fără autorizate de construire a lucrărilor la imobilul construcție situat în C. -N., str. Viilor, nr. 16"
să oblige pârâtul de rândul 1 să aplice pârâtei SC R. I. S. amenda prevăzută de art. 26 alin. 2 Legea 50/1991"
In raport de petitele cererii introductive pârâta a ridicat o serie de excepții care însă au fost respinse de către prima instanță. Consideră că în mod
fundamental a procedat greșit prima instanță, netemeinicia pornind chiar de la calificarea cererii reclamantei.
Prima instanță reține prin încheierea recurată "reclamanții nu au solicitat instanței să procedeze la întocmirea procesului verbal de contravenție si la aplicarea unei anumite amenzi, ci să dispună obligarea pârâtului P. municipiului C. -N. la a emite actul menționat și la a stabili sancțiunea, în limitele legale; de aceea, instanța nu se substituie unei alte autorități ci veghează la respectarea legalității. Pe de altă parte, prezenta cerere se circumscrie contenciosului administrativ, întrucât se solicită obligarea unei instituții la a emite un act administrativ, care în speță este constituit dint-un proces verbal de contravenție, "
In realitate reclamanții solicită instanței de judecată ca în primul rând să constate săvârșirea unei contravenții iar apoi să aplice o sancțiune contravențională. In final se solicită instanței de judecată să se subroge în competențele și atribuțiile exclusive ale autorității publice și să decidă, exercitând competențele unei alte puteri publice.
Potrivit art. 15 OG 2/2011 contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute, de către agenții constatatori.
Art. 27 legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute la art. 26 Legea 50/1991 reglementează persoanele care au calitatea de agent constatator. Mai mult al 5 stabilește și autoritatea care aplică sancțiunea contravențională.
In final observăm că art. 28 al 2 Legea 50/1991 stabilește în mod expres că menținerea sau desființarea construcției face obiectul unei "decizii", decizie care se ia de către "autoritatea administrației publice competente".
Mai arată că nu putea aprecia ca temeinic nici considerentul potrivit căruia procesul verbal de contravenție este un act administrativ supus (inclusiv refuzul de emitere) controlului de legalitate în cadrul contenciosului administrativ.
Acțiunea astfel cum a fost formulată investește instanța de judecată nu cu a verifica caracterul justificat/nejustificat al unui refuz ci urmărește investirea instanței în analiza existenței elementelor constitutive ale unei contravenții, cu competențe în aplicarea de sancțiuni contravenționale și cu subrogarea instanței în atribuția administrativă decizională a unei autorități publice.
Așa fiind este evident că suntem în cazul de necompetență generală a instanței, cererile formulate nefiind de competența instanțelor judecătorești ci fiind de competența autorităților din cadrul unei alte puteri a statului, cea executivă.
Prin cererea introductivă reclamanții solicită nu controlul de legalitate al unui act administrativ în sens larg ci se solicită substituirea în atributele autorității publice, ingerința instanței în activitatea administrativă cu preluarea atributelor autorității, inclusiv în ceea ce privește decizia de oportunitate.
Intr-adevăr se solicită ca instanța să constate contravenții și să dispună aplicarea de sancțiuni contravenționale și de asemenea să ia decizia de oportunitate în ceea ce privește modalitatea de intrare în legalitate, respectiv substituirea autorității publice în atributele conferite de către legea 50/1991, inclusiv în decelarea oportunității măsurii administrative.
Mai observăm și împrejurarea că reclamantul pune în discuție emiterea unui proces verbal de stabilire și sancționare a contravenției care este un act cu regim propriu și care nu intră în sfera Legii 554/2004.
Astfel de cereri ce tind la limitarea exercitării atributelor puterii administrative și la prohibirea posibilității de analiză și dispoziție a autorității nu reprezintă altceva decât o cerere de a înfrânge echilibrul puterilor în stat, cererea fiind deci inadmisibilă.
In sensul celor susținute apreciază că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 18 Legea 554/2004, sens în care se observă că cererile cu care reclamanții doresc să investească instanța de judecată nu sunt cereri care să permită pronunțarea uneia dintre soluțiile pe care le poate da instanța unei cereri în contencios administrativ.
Față de cele arătate solicită a se admite recursul declarat de către pârâta.
Împotriva aceleiași încheieri și sentințe au formulat recurs și reclamanții I. T. și I. L.
solicitând sa se modifice hotărârile atacate si, pe cale de consecința, sa se respingă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților in ceea ce privește petitul 3, sa se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților C. B., C. V., C. B. B. si C. R. M. si sa se admită acțiunea promovata de reclamanți.
Instanța de fond a admis excepția arătata motivând faptul ca reclamanți și-au întemeiat solicitarea de desființare a lucrărilor executate fără autorizație de la adresa situată în C. -N., str. Viilor, nr. 16 doar pe dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea 50/1991.
Solicită insa a se observa faptul ca in finalul cererii de chemare in judecata a indicat instanței ca si temei de drept si art. 1076 C.civ., articol in conformitate
cu care "creditorul poate cere a se distrui ceea ce s-a făcut, calcandu-se obligația de a nu face ..."
Mai mult, in momentul in care s-a pus in discuție aceasta excepție a indicat expres instanței de judecata faptul ca reclamanții și-au intemeiat cererea si pe dispozițiile art. 1076 C.civ. a mai arătat si faptul ca acest articol a rămas in vigoare dupa apariția Legii 50/1991, ceea ce demonstrează ca legiuitorul a inteles sa nu restrângă calitatea procesuala activa in ceea ce privește solicitările de demolare a construcțiilor fara autorizație numai la persoana autorităților administrative.
O astfel de interpretare ar fi contrara intenției legiuitorului, care nu a abrogat textul art. 1076 C.civ. in momentul adoptării Legii 50/1991. De asemenea, consideră ca soluția adoptata de instanța de fond reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la justiție a persoanelor ale căror drepturi si interese legitime sunt nesocotite prin edificarea de construcții fara autorizație.
Consecința acestor raționamente este aceea ca autoritatea administrativa nu este unicul titular al dreptului de a sesiza instanța cu o cerere de desființare a unei construcții edificate fara autorizație, o astfel de cerere putând fi introdusa de orice persoana fata de care s-a incalcat obligația de a nu edifica o construcție neautorizata si care poate justifica o vătămare. In plus, subliniază inca odată faptul ca și-au întemeiat acțiunea si pe dispozițiile art. 1076 C.civ, articol indicat nu doar in cuprinsul cererii introductive ci si verbal, in fata instanței de fond.
Fata de aceste considerente, soluția instanței de fond, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active raportat la petitul 3 al cererii, petit întemeiat atat pe dispozițiile Legii 50/1991 cat si pe dispozițiile art. 1076 C.civ., este eronata.
Solicită a se constata ca soluția pronunțata prin incheierea atacata este nelegala.
Consecința respingerii excepției mai sus analizate este aceea ca si soluția pronunțata raportat la parații C. B., C. V., C. B. B. si C.
M. este eronata. Astfel, instanța de fond a considerat ca, in condițiile admiterii excepției lipsei calității procesuale active referitoare la petitul 3, se impune respingerea cererii fata de parații C. ca neavand calitate procesuala pasiva.
Asa cum a arătat si in extinderea de acțiune, în urma studierii cărții funciare nr. 2. C. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 533), nr. top. 991, 992 a constatat că asupra imobilului situat în C. -N., str. Viilor, nr. 16 este intabulat dreptul de proprietate în favoarea acestor persoane.
Analizând aceeași carte funciară, se poate observa faptul că imobilul înscris în CF nr. 2. C. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 533), nr. top. 991, 992 este format din loc de casă cu casă.Imobilul construcție a cărei desființare a solicitat-o se află situat pe locul de casă intabulat în CF- ul mai sus menționat.
Ori, in condițiile in care, urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale active, instanța ar urma sa se pronunțe si asupra petitului 3 al acțiunii, solicită a se observa ca numiții C. au calitate procesuala pasiva. Astfel, asa cum a arătat anterior, paratii-intimati C. sunt proprietarii terenului asupra căruia este edificată construcția care se solicita a fi demolata, sens in care hotărârea care se va pronunța trebuie sa le fie opozabilă. Subliniază faptul că în situația în care instanța de judecată va admite cererea reclamanților și va dispune demolarea construcției edificată fără autorizație, punerea în executare a acestei decizii va presupune intrarea pe terenul care aparține pârâților C. .
în final, învederează și faptul că SC R.
I.
S., beneficiara autorizației de
construire anulate are ca și asociați pe C.
B.
si C. V., sens în care
vânzarea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu s-a făcut între societate și proprii asociați.
In consecința, consideră ca se impune a fi sancționată sentința pronunțata de instanța de fond si in ceea ce privește soluția pe care aceasta a ales-o fata de paratii-intimati C. .
Următorul aspect pe care-l analizează in prezentele motive de recurs se refera la soluția data de instanța fondului petitelor 1 si 2 ale cererii introductive. In ceea ce privește aceste solicitări, prin sentința atacata s-a statutat ca, desi fapta ilicita exista, nu ar fi îndeplinita condiția vinovăției necesara pentru antrenarea răspunderii contravenționale, motiv pentru care a fost respinsa cererea reclamanților.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța de judecata a considerat ca pana in momentul anularii sale actul administrativ se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate, sens in care edificarea construcției in perioada de dinaintea anularii autorizației de construcție s-a făcut fara vinovăție.
Asa cum bine se stie, prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ este una relativa, ea putând fi răsturnata. Aceasta prezumție, insa, nu exonerează pe beneficiarul actului administrativ de orice forma de culpa, asa cum incearca instanța de fond sa sugereze.
Arată faptul ca prin soluția data instanța de fond incearca sa faca aici aplicarea principiului in dubio pro reo (indoiala profita invinuitului), cu toate ca elementele stării de fapt contrazic soluția promovata. Astfel, se arata in motivarea hotărârii ca pe perioada de executare a construcției actul administrativ inca nu era anulat, sens in care beneficiarul autorizației nu avea cum sa prevadă rezultatul faptei sale de a edifica aceasta construcție, chiar daca autorizația de construcție era atacata. Existând astfel indoiala cu privire la rezultatul litigiului având ca obiect anularea autorizației, indoiala ar profita societății beneficiare a autorizației, in speța intimatei R. I. S. .
Aceasta soluție a instanței ar putea părea, la prima vedere corecta, dar o analiza puțin mai aprofundata a stării de fapt dovedește contrariul. In cele ce urmează demonstrează faptul ca inca din luna mai a anului 2008 intimata R.
I. S. a optat sa ignore legea atunci cand s-a pus in discuție edificarea construcție de pe strada Viilor. Se referă aici la faptul ca, desi i s-a impus de către Municipiul C. oprirea lucrărilor, dat fiind faptul ca acestea nu respectau proiectul vizat spre neschimbare, totuși intimata a inteles sa continue lucrările, sens in care au si fost sesizate organele de urmărire penala. In dovedirea celor afirmate anexează prezentei o serie de inscrisuri provenite de la Municipiul C. -
N., din care rezulta atat ca intimata nu s-a conformat dispoziției de a opri lucrările, cat si ca s-au sesizat organele de urmărire penala.
Mai mult, arată faptul ca in același an 2008 a promovat acțiunea având ca obiect anularea autorizației de construcție, indicând exact in motivarea acțiunii care sunt incalcarile legii pentru care solicita admiterea cererii reclamanților. In anul 2009, an in care construcția nu era finalizata, s-a depus in dosar raportul de expertiza tehnica dispus in cauza, raport ale cărui concluzii au fost extrem de clare si au stabilit ca autorizația care era pusa in executare incalca legea. Cu toate ca intimata R. I. S. a avut cunoștința de concluziile expertizei, care prefigurau soluția care urma sa fie pronunțata, de anulare a autorizației de construcție, a continuat lucrările si a reușit sa obtina (in data de_ ) procesul verbal de recepție la finalizarea lucrărilor. Imediat dupa acest moment (in_ ), instanța de judecata s-a pronunțat si a anulat autorizația de construcție.
Data fiind aceasta stare de fapt, consideră ca este mai mult decât evident faptul ca intimata R. I. S. a avut tot timpul reprezentarea rezultatului faptelor sale, pe care le-a si urmărit. Astfel, intimata, din momentul in care a
introdus cererea de anulare a autorizației de construcție ar fi putut sa prevadă rezultatul faptei sale de a edifica aceasta construcție. Susține acest punct de vedere in contextul in care, in cererea de anulare, a indicat expres care sunt incalcarile legii pe care ne intemeiem susținerile, iar intimata ar fi fost in măsura sa analizeze temeinicia susținerilor noastre printr-o analiza comparativa a autorizației de construcție si a susținerilor reclamanților. Astfel, daca pana in momentul in care a sesizat instanța cu acțiunea in anulare intimata poate sa se prevaleze de o prezumție de buna credința in ceea ce privește legalitatea autorizației, dupa acest moment SC R. I. S. nu mai poate sa susțină ca nu ar fi avut cunoștința care sunt normele legale posibil a fi incalcate cu autorizația a cărei beneficiara era. Ori, fata de acest aspect, nu se mai poate susține faptul ca din momentul luării la cunoștința a acuzelor care s-au adus autorizației de construcție intimata, care avea posibilitatea analizării temeiniciei acelor susțineri, nu ar fi putut sa prevadă rezultatul continuării edificării construcției.
Astfel, învederează și faptul că SC R. I. S. a beneficiat de un Plan de Urbanism de Detaliu nr_, aprobat prin HCL nr. 302/2007, PUD prin care se precizau foarte clar parametrii legali pe care administrația locala ii impunea a fi respectați in autorizația de construcție si apoi la edificarea imobilului din Viilor
16. In aceste condiții, elaborarea proiectului care a stat la baza autorizației de construcție emisă pe numele SC R. S. trebuia să respecte întrutotul reglementările din PUD-ul al cărui beneficiar era aceeași societate R. S. . Cu toate acestea, proiectul autorizat și autorizația de construcție au nesocotit aceste reglementări cuprinse în PUD, care în mod evident le erau cunoscute beneficiarului, ducând în final la anularea autorizației de construcție.
Ori, în contextul în care proiectul autorizat a fost întocmit cu nerespectarea regulilor impuse prin PUD exact beneficiarului autorizației, este evident că acest beneficiar, SC R. S., era în măsură prevadă rezultatul faptei sale de a edifica construcția în temeiul unei autorizații care nu respectă legea.
Mai mult, începând cu momentul depunerii raportului de expertiza din dosarul având ca obiect anularea autorizației, date fiind concluziile acestuia, intimata trebuia sa prevadă faptul ca se va anula autorizația de construcție, cu consecința edificării acesteia in lipsa unei autorizații valabile.
In aceste condiții, consideră ca nu ne aflam in fata unei posibilități de aplicare a principiului in dubio pro reo, in contextul in care pe toata perioada de derulare a litigiului având ca obiect anularea autorizației de construcție intimata avea posibilitatea de a prevedea rezultatul acestui litigiu, incalcarile legii din cuprinsul autorizației fiind extrem de clare, de ușor de inteles si fiind confirmate prin raportul de expertiza efectuat in cauza. In consecința, faptul ca instanța de
judecata a anulat autorizația de construcție abia in anul 2010 nu poate exonera pe intimata de vinovăție, dat fiind faptul ca aceasta putea sa prevadă fara niciun dubiu rezultatul faptei sale de a continua edificarea construcției inca din momentul in care s-a introdus acțiunea de anulare a autorizației.
Fata de aceste aspecte, consideră ca este indeplinita si condiția vinovăției ceruta pentru antrenarea răspunderii contravenționale, sens in care soluția instanței de fond este una nelegala si netemeinica.
Având in vedere toate considerentele expuse anterior, solicită sa se admită recursul declarat si, pe cale de consecința, sa se modifice sentința instanței de fond in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților in ceea ce privește petitul 3, a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților C. B., C. V., C. B. B. si C.
R. M. si a admiterii acțiunii promovata de reclamanți.
Pârâtul intimat P. M. C. -N. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului promovat de reclamanți ca fiind neîntemeiat,
admiterea recursului promovat de pârâtă și modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerii acțiunii în consecință - filele 22-24.
Pârâta recurentă SC R. S. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului reclamanților și menținerea hotărârii primei instanțe - filele 29-34.
Reclamanții recurenți I. T. ȘI I. L. au formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată - filele 60-62.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Determinantă în soluționarea prezentei cauze și implicit a recursurilor declarate împotriva soluției date de instanța de fond este modalitatea în care reclamanții au înțeles să-și formuleze petitele prin care au investit instanța de contencios administrativ.
Astfel, petitele principale ale acțiunii au fost: obligarea P. ui mun. C. -N. la constatarea săvârșirii unei contravenții și obligarea aceluiași pârât la aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
În ceea ce privește al 3-lea petit, de obligare a pârâtei R. I. S. la desființarea lucrărilor executate fără autorizație, iar în subsidiar de autorizare a reclamanților la desființare, așa cum rezultă din încheierea de ședință din_ reclamanții recurenți au arătat că el reprezintă un petit accesoriu, o consecință a primelor două, aflându-ne în prezența unei prorogări de competență.
Instanța de fond a respins primele două capete de cerere ca neîntemeiate, iar petitul 3 a fost de asemenea respins ca fiind formulat de persoane lipsite de legitimare procesuală activă.
Lipsa calității procesuale active a reclamanților pentru petitul 3 al acțiunii a fost în mod judicios soluționată de către instanța de fond raportat la modalitatea de formulare a acestuia cu referire expresă la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Textul art. 28 alin. 2 din actul normativ menționat prevede "Decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente";. Prin urmare, atributul menținerii sau desființării unei construcții intră în sfera de competență a autorităților publice și doar eventualul refuz al acestora de soluționare a unei cereri în legătură cu legalitatea sau oportunitatea menținerii sau desființării unei construcții pot face obiectul cenzurii de către instanța de judecată.
Curtea apreciază că soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii asupra căreia tribunalul s-a pronunțat prin încheierea de ședință din_ este contrară dispozițiilor legale, astfel încât s-ar fi impus respingerea primelor două capete de cerere ca inadmisibile, incidentul procedural urmând a-și extinde efectele și asupra petitului 3 apreciat ca accesoriu de înșiși reclamanții.
Pentru a statua astfel, Curtea a avut în vedere faptul că raportat la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și având în vedere și reglementările cuprinse în OG nr. 2/2011 nu este în căderea autorității judiciare să constate săvârșirea unei contravenții și să aplice sancțiunile corespunzătoare în materie urbanistică, art. 27 din Legea nr. 50/1991 stabilind că în cazul contravențiilor prevăzute la art. 26 din același act normativ calitatea de agent constatator este acordată unor persoane anume stabilite, iar sancțiunea se aplică de către autoritatea prevăzută de lege, care nu este cea judecătorească.
Argumentul potrivit căruia procesul-verbal de contravenție este un act administrativ supus controlului de legalitate în cadrul contenciosului
administrativ nu poate fi avut în vedere dat fiind faptul că instanța de judecată nu a fost investită cu o acțiune în constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.
Nu este vorba de o necompetență generală a instanței, ci de o inadmisibilitate a acțiunii raportat la modalitatea de investire a instanței de
contencios administrativ. Din economia art. 18 din Legea nr. 554/2004 rezultă că instanțele de judecată pot obliga autoritățile administrative să emită un act administrativ fără a se încălca atribuțiile specifice ale acestora. Așa cum am arătat anterior, textul art. 27 din Legea nr. 50/1991 prevede expres titularii dreptului de control și de sancționare contravențională în materie administrativă, instanța de judecată nefăcând parte din categoria organelor de control, respectiv sancționare contravențională în înțelesul legii.
Prin urmare, acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții P. mun. C. -N. și SC R. I. S. s-ar fi impus a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește soluția dată cu privire la pârâții din extinderea de acțiune, Curtea constată că împrocesuarea acestora s-a datorat exclusiv calității lor de proprietari tabulari asupra imobilelor înscrise în CF nr. 2. C., nr. topo. 991, 992, reclamanții arătând în mod expres în înscrisul de la fila 29 dosar fond faptul că au urmărit doar asigurarea opozabilității hotărârii.
Nefiind formulată o pretenție efectivă împotriva acestor din urmă pârâți simpla opozabilitate a hotărârii nu justifică chemarea acestora în judecată, astfel încât soluția instanței de fond sub acest aspect este temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 1406 din_ și a încheierii de ședință din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Va fi respins recursul formulat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe și încheierii menționată.
În temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. vor fi obligați recurenții reclamanți la plata, în favoarea recurentei-pârâte a sumei de 1550 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs apreciindu-se că față de natura și complexitatea cauzei dar și față de soluționare acțiunii în urma reținerii unor incidente procedurale suma este menită a satisface exigențele legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 1406 din_ și a încheierii de ședință din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Respinge recursul formulat de reclamant împotriva aceleiași sentințe și încheierii menționată.
Obligă recurenții reclamanți la plata, în favoarea recurentei-pârâte a sumei de 1550 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
Președinte, M. H. | Judecător, F. T. | Judecător, DP |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
