Decizia civilă nr. 6853/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6853/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător L. U.
Judecător V. G. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. C. PENTRU S.
D., împotriva sentinței civile nr. 178/2012, pronunțată de Curtea de Apel
C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. C. -N. ,
S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F.
P. A J. C., A. N. PENTRU R. P. și intervenienții
G. Y. R. și B. C. E., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații intervenienți, avocat Dan Nemeti, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Cuzrtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente admisibilitatea cererii, raportat la dispozițiile art. 4, din cuprinsul Legii nr. 165/2013.
Reprezentantul intimaților intervenienți arată că, raportat la prezenta cauză și la faptul că la termenul anterior - când legea nu era în vigoare - față de acel moment, procedura nu se aplică. La acel moment, Ordonanța nr. 4/2012 nu era în vigoare, iar Legea nr. 165/2013 nu era publicată în Monitorul Oficial, deci nu era aplicabilă.
Arată că spezele de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 178 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. C. N. și excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU R. P. .
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. C. N. în contradictoriu cu C. C. pentru S. D. B. și A. N. pentru R. P. cu același sediu.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții G. Y. R. și B. C. E. și a fost obligată C. C. pentru S. D. în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 și art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 la efectuarea procedurilor prevăzute de lege și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe seama intervenienților pentru imobilele situate în mun. C. -N., B-dul Eroilor nr.22, ap.1, 2, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 conform dispoziției nr.329/_ emise de Primarul mun. C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei, următoarele
:
Pe seama reclamantului C. C. N. a fost emisă dispoziția de restituire și de propunere pentru a cordare de despăgubiri nr.329/2006 emisă de Primarul mun. C. -N. prin care pentru apartamentele 1,2,5,7,8,9,10, 11 din imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor nr.22 s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Această dispoziție a fost transmisă cu dosarul aferent către C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin contractul de cesiune de creanță cu nr.136 din_ autentificat de BNP Ceuca I. cedentul C. C. N. a transmis în favoarea cesionarilor G.
Y. R. și B. C. E. în cotă de ½ parte fiecare, întreg dreptul de proprietate asupra sumelor de bani și a acțiunilor pe care urmează să le dobândească ca și despăgubire în condițiile legii pentru imobilele preluate în mod abuziv așa cum a fost prevăzut prin dispoziția nr.329 din_ emisă de Primarul mun. C. -N. .
Această cesiune a fost notificată prin scrisoarea de înaintare înregistrată la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor cu nr. 6167/_
.
Având în vedere existența contractului de cesiune, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. C. N. .
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru restituirea proprietății având în vedere că prin acțiune nu s-a solicitat obligarea ANRP ci doar a Comisiei centrale și doar aceasta este abilitată potrivit art.13 alin.1 din Titlul VII a Legii 247/2005 să emită decizia conținând titlu de despăgubire. Această excepție subzistă atât în privința acțiunii formulate de reclamant, cât și în privința cererii de intervenție.
În consecință, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantul C.
C. N. .
Referitor la cererea de intervenție, Curtea a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu pentru următoarele considerente:
Din prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că
"orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului iar ulterior, a intervenienților, prin emiterea deciziei și mai apoi a contractului de cesiune reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă intervenienților dreptul la respectarea bunurilor sale.
Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamantul și ulterior intervenienții, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, au întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului
rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.
Curtea a obligat C. C. pentru S. D. în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 și art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 la efectuarea procedurilor prevăzute de lege și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe seama intervenienților pentru imobilele situate în mun. C. -N., B-dul Eroilor nr. 22, ap.1, 2, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 conform dispoziției nr.329/_ emise de Primarul mun. C. -N. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S. D. B.
, solicitând obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru apartamentele nr. 1, nr. 2, nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 din imobilul situat în C. N., Bdul Eroilor nr. 22 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, față de reclamantul C. C. N. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active.
Curtea de Apel C., prin Sentința civilă nr. 178/2012, admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. C. N. și, totodată, în contradictoriu cu intervenienții G. Y. R. și B. C. E., obligă
la efectuarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, considerăm Sentința civilă nr. 178/2012 din_, pronunțată de către Curtea de Apel C., ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În cauza dedusă judecății, prin notificarea nr. 551/2001, formulată în temeiul Legii nr.10/2001, s^au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul C. N., str. Eroilor nr. 22.
Prin Dispoziția nr. 329/2006, Primăria municipiului C. N., în calitate de entitate notificată, a propus restituirea în natură a unui nr. de 4 apartamente și acordarea de măsuri reparatorii pentru restul imobilului, respectiv apartamentele nr.1, nr. 2, nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 din imobilul situat în C. N., Bdul Eroilor nr..
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele reținute de către instanța de fond^ facem precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că
"Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă _, se constituie_ C. C. pentru S. D., denumită în continuare C. C., care are, în principal, următoarele atribuții:
dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
în acest context, precizăm că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în 2/7 perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționăm că în cuprinsul art.1 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmeză a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
În acest context, arată că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea
notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile învestite cu soluționarea în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor^ către Secretariatul Comisiei Centrale
etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii.
Referitor la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat precum și la etapa evaluării, subliniem faptul că aceste etape sunt condiționate ordinea de soluționare a dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
De asemenea, etapa evaluării, aceasta este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. .
Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G.nr.81/2007.
În plus, conform art.2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
Față de aceste aspecte, arată că solicitarea reclamanților privind obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Adoptarea Deciziei nr.2815/_, la care am făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art.16 alin.1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr.1/_ Plenul Curții Constituționale a statuat că, "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".
Menționează și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanta litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora considerentele reținute de instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către C. C. referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului sunt neîntemeiate.
Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005)^
Având în vedere aspectele expuse, învederează instanței faptul că, în speță,
C. C. pentru S. D. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală.
Nu în ultimul rând, mai arată faptul că, potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită instanței ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situația în care veți stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru S. D. obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, solicită, instanței, acordarea unui termen de gratie de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea prezentului recurs, desființarea hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată
formulată de către reclamați în contradictoriu cu C. C. pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2013 reclamanții
G. Y. -R. și HOMEI C. -E. (fostă B.
), au solicitat respingerea recursului formulat de C. C. pentru S. D., ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea au arătat că la data de 1 februarie 2006 a fost emisă Dispoziția de restituire și de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 329/2006 de către Primarul Mun. C. -N. în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea lui C. C. N. i, bunicul nostru, în urma soluționării dosarului întocmit în baza notificării înregistrată sub nr. 37304/3/452 din_ .
Prin această dispoziție s-a dispus restituirea în natură în favoarea defunctului nostru bunic a următoarelor apartamente din imobilul situat în Mun.
C. -N., pe B-dul Eroilor nr. 22: ap. 3, cu nr. topo 586/1/III, ap. 4 cu nr. topo 586/1/IV, ap. 6 cu nr. topo 586/1/VI și ap. 12 cu nr. topo 586/1/XII, urmând ca pentru celelalte apartamente: ap. 1 cu nr. topo 586/1/1, ap. 2 cu nr. topo 586/1/II, ap. 5. cu nr. topo 586/1/V, ap. 7 cu nr. topo 586/1/VII, ap. 8 cu nr. topo 586/1/VIII, ap. 9 cu nr. topo 586/1/IX, ap. 10 cu nr. topo 586/1/X și ap. 11, cu nr. topo 586/1/XI să se acorde despăgubiri în condițiile legii speciale.
Cu privire la dreptul la despăgubiri, bunicul nostru, ne-a cesionat drepturile pe care le avea împotriva S. ui Român prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. 136 din_ de BNP Ceuca I., cesiune notificată ulterior Comisiei Centrale cu nr. 6167/0_ .
Prin Sentința nr. 178/2012, recurată în prezenta procedură, urmare demersului nostru instanța de fond a admis cererea noastră de contencios administrativ obligând C. C. de Stabilire a D. în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 si a art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 la efectuarea procedurilor prevăzute de lege și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe seama subsemnaților pentru imobilele situate în Municipiul C. -
, Bld. Eroilor nr. 22, ap.l,2"5,7,8,9,10 și 11, conform Dispoziției nr. 329/0_ emisă de Primarul Municipiului C. N. .
Recursul Comisiei Centrale este neîntemeiat, față de motivele invocate după cum va arăta în continuare.
Recurenta încearcă să-și justifice lipsa de culpă față de nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului pentru plata despăgubirilor, invocând lipsa de diligentă a autorităților investite de lege cu soluționarea notificărilor, deși în cauza de față încă din anul 2006 s-a emis dispoziția pentru plata despăgubirilor, iar recuraenta arată în paragrafele următoare că în cauza supusă judecăți... etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii.
Consideră de aceea că apărările recurentei sunt de circumstanță, iar invocarea Deciziei nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale, nu poate fi invocată ca o justificare a întârzierii în îndeplinirea atribuțiilor sale.
Procedura dată de Legea nr. 247/2005 in privința atribuțiilor Comisiei Centrale de Stabilire a D. este suficient de clară, iar prin nerespectarea întrutotul a procedurii legale recurenta este în opinia noastră singura vinovată de tergiversarea procesului de despăgubire.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea
C. pentru S. D. care conform art. 13 alin. l lit. a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la
acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
În cuprinsul Cap. V al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, primirea fiind confirmată de recurentă, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 alin. l și 2 di Titlul VII al Legii nr.247/2005). Odată primit dosarul, atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește etapa evaluării. Legea nr.247/2005 în Titlul VII nu prevede un alt termen care să deroge de la regula generală pentru soluționarea unor cereri.
Reclamanții au atacat refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale în materie, respectiv acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Argumentele oferite de recurentă derivând din Decizia nr.2815/2008 pentru susținerea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu sunt întemeiate, necesare, legale și proporționale cu scopul urmărit.
Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sun adecvate și necesare. Odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior dosarul a fost înregistrat la autoritatea administrativă în vederea stabilirii despăgubirilor, partea îndreptățită nu are convingerea că cererea îi va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, fără posibilitatea definirii prin cel puțin un criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes titularilor ca temei pentru nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil. Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea titlului de despăgubiri, autoritatea administrativă încalcă dreptul de creanță al subsemnaților, așa cum acesta a fost definit de principiu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca bun, în sensul art. l din Protocolul 1 adițional la
Convenție.
În considerarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a acestora în cadrul legii. Faptul că din anul 2006 si până în prezent nu s-a soluționat dosarul (7 ani) echivalează cu o nerespectare a art. 6 si art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Dreptul la soluționarea în termen legal a unei cauze, drept statuat în art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă, dar și în procedurile administrative. Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă durata procedurilor administrative.
Ori prin introducerea de către autoritatea administrativă a criteriului aleatoriu se depășește termenul rezonabil, contrar dispozițiilor convenției.
Invocarea prevederilor art. unic din OUG nr. 4 din_ nu sunt aplicabile in prezenta cauză din punct de vedere temporal.
În susținerea recursului C. centrală se prevalează de unele prevederi legale ce nu erau în vigoare la momentul pronunțării hotărârii de către instanță de fond, respectiv 8 martie 2012 și care nu pot fi aplicabile în speță.
Potrivit principiului tempus regit actum, criticile împotriva unei hotărârii judecătorești trebuie raportate Ia legislația în vigoare la momentul pronunțării hotărârii; în caz contrar, s-ar deroga de la principiul constituțional al neretroactivității legii.
Având in vedere ca OUG nr. 4 din_ a fost adoptată la data de_, prin urmare după data pronunțării hotărârii de către instanța de fond, orice referire a acest act normativ trebuie înlăturată de plano, de către instanța de control.
Se opun și la acordarea oricărui termen de grație de către instanță, având în vedere că pe de o parte, întreaga procedură trenează de mai bine de 7 ani, iar pe de altă parte, față de soluția aleatorie de soluționarea a dosarelor, termenul de grație nu poate funcționa, fiind o contradicție în termeni.
În drept, invocă dispozițiile art. 18 din Lege 554/2004, art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, art. 20 din Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene, jurisprudența CEDO: R. împotriva României (Decizia nr. 13309/03, din 20 iulie 2006, Iring împotriva României (Decizia nr. 34783/02, din 17 ianuarie 2008), Atanasiu Și alții c. României (nr. 30767/05 și 33800/06).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste împrejurări și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_ .
Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
, respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
Din această perspectivă, trebuie notat că dispozițiile acestei legi se aplică, conform dispozițiilor art. 4, cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a
prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Raportat la dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că una dintre ipoteze are în vedere aplicarea legii și în cauzelor în materia restituirii imobilelor
preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, ceea ce presupune că la data intrării în vigoare a acestei legi trebuie să examinăm dacă speța supusă judecății era pe rolul instanței.
Or, este evident că speța de față s-a aflat pe rolul instanței de recurs la data de 20 mai 2013.
Mai apoi, se are în vedere că raportat la obiectul dedus judecății prin acțiunea introductivă de instanță, acesta devine incompatibil cu noua reglementare. În acest context, în lumina noii legi aplicabile litigiului conform art. 4, reclamantul nu mai poate obține un titlu executoriu de la instanță privind constrângerea pârâtei pentru a emiterea unui titlu de despăgubire în armonie cu prevederile pertinente din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deoarece aceste norme au fost expres abrogate de art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013.
Conform noii legi, aplicabile prin efectul art. 4 și litigiului de față, recte art.17, alin.1 lit. a), noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, așa cum s-a relevat mai sus, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut - Legea nr. 165/2013
- se impune, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 Cod proced. Civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va admite recursul declarat de C. C. PENTRU S.
împotriva sentinței atacate care va fi modificată în sensul admiterii excepției inadmisibilității cu consecința respingerii cererii de intervenție, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. | C. PENTRU S. D. | |
B. | împotriva sentinței civile nr. 178 din _ | , pronunțată în dosarul nr. _ |
al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții G. Y. -
R. și B. C. E. și menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
M. | D. | L. | U. | V. | G. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. R. R. D.
