Decizia civilă nr. 4112/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4112/2013
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții G. M. și T. G. împotriva sentinței civile nr. 76 din data de_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S.
D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect - obligare emitere act administrativ L. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Încheierea civilă nr. 1275/2013 dosarul nr._ a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis la Curtea de Apel Cluj, instanță devenită competentă să îl soluționeze, conform Legii nr. 2/2013.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ și ulterior la data de_ intimatele-pârâte au depus la dosarul cauzei întâmpinări.
Se constată că intimatele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, raportat și la prevederile Legii nr. 247/2005, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, cu mențiunea că, în soluționarea recursului, va fi analizată și eventuala incidență a OUG 4/2012.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 76 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
A. N. PENTRU R. P. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții G. M. și T. G. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea introductivă, reclamanții G. M. și Ț. G., acesta din urmă, în calitate de cesionar (f. 6-9), cheamă în judecată A. N.
pentru R. P. și C. C. pentru S. D. pentru ca aceste instituții să fie obligate la:
numirea unui expert evaluator în vederea evaluării imobilului ce face obiectul Hotărârii cu nr. 2748/_ a Comisiei Județene de fond funciar Maramureș, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului instituției a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere;
soluționarea dosarului înregistrat la A. N. pentru R. P.
, ce face obiectul Hotărârii cu nr. 2748/_ a Comisiei Județene de fond funciar Maramureș, prin emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare;
amendarea conducătorului instituției pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul de despăgubire.
Cu privire la excepția invocată de către pârâta ANRP, s-a constatat că pretențiile reclamanților își au temeiul în dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, act normativ prin care s-a reglementat modalitatea obținerii de despăgubiri de către anumite categorii de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit alin. 3 al art. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: "Despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege. "
În condițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit C.
C. pentru S. D. a cărei primă atribuție este aceea de emitere a deciziilor ce constituie titlul de despăgubire, decizie ce este rezultatul parcurgerii procedurii la care se referă art. 16 din acest act normativ.
Așadar, decizia de acordare a despăgubirilor se emite de către C. C. pentru S. D., în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, potrivit art.2 lit.g din H.G. nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare, A. N. pentru R. P. are atribuții în coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu.
În procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
A. N. pentru R. P. asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. .
Astfel, A. N. pentru R. P. nu are competențe în desemnarea evaluatorului sau în emiterea titlului de despăgubire,
motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă.
Pe fondul cauzei, Curtea a luat act de faptul că, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. (1) și (2) din Titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care,
dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Pârâta CCSD relevă că dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamanților a fost transmis de către C. Județeană de fond funciar Maramureș către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., în vederea soluționării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat cu nr. 25037/FFCC/_
.
S-a mai arătat prin întâmpinare că, după înregistrarea dosarului reclamanților, s-a procedat la analizarea acestuia, fiind verificată legalitatea soluției de respingere a cererii de restituire în natură a terenului revendicat, urmând ca dosarul să fie supus atenției Comisiei Centrale pentru S. D. pentru desemnarea unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Așadar, instanța a constatat că procedura administrativă de acordare a despăgubirilor în dosarul reclamanților este în curs de desfășurare, fiind urmate întocmai dispozițiile legale cu privire la etapele premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Mai mult, pârâta relevă corect că trebuie avut în vedere faptul că procedura de acordare a despăgubirilor poate diferi de la caz la caz, în funcție de situația concretă a fiecărui imobil solicitat sau a fiecărui solicitant.
Cum în cazul reclamanților, dosarul a fost înregistrat abia la data de_, văzând și faptul că acțiunea a fost înregistrată_,
neputând fi pusă în discuție nici măcar nerespectarea prev. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește, strict, atribuțiile legale acordate CCSD, având în vedere complexitatea procedurii de acordare a despăgubirilor, Curtea a constatat că, în acest moment,
instituției pârâte nu i se poate imputa tergiversarea soluționării acestui dosar.
Ca atare, nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanților, prin prisma prev. art. 2 alin. 1 lit. i și n din același act normativ, neputându-se vorbi, în acest moment, despre neîndeplinirea atribuțiilor ce revin instituției pârâte în soluționarea acestui dosar, astfel încât reclamanții să fie nevoiți să apeleze la constrângere pe calea unei acțiuni adresate instanței de contencios administrativ.
În concluzie, pentru toate considerentele de mai sus, cu aplicarea prev. art. 1, 8 și 18 din LCA, s-a dispus respingerea cererii reclamanților, constatându-se, urmare a celor anterior relevate, că nici pretențiile reclamanților vizând obligarea conducătorului instituției la plata amenzii pentru tergiversare și nesoluționarea dosarului nu pot fi apreciate ca fiind actuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții G. M. și T.
G.
solicitând admiterea recursului, modificarea în intregime a Sentintei recurate în sensul admiterii acțiunii principale;
Referitor la fondul cauzei instanta de fond a respins actiunea motivând în principal faptul că instituției pârâtei de rândul 1 nu i se poate imputa tergiversarea soluționării acestui dosar și ca atare nu există refuz nejustificat de soluționare a cererii, neputându-se vorbi despre neândeplinirea atribuțiilor ce revin instituției pârâte în soluționarea acestui dosar.
Analizând actele dosarului și apărarea formulată de pârâta de rândul 1 trebuie să conducă instanța la admiterea acțiunii pentru următoarele considerente:
Ținând cont de relatările pârâtei se va constata faptul că aceasta a încercat și a reușit producerea unei confuzii la instanța de fond prin prezentarea unor
fapte eronate menite să arate o falsă operativitate în ceea ce privește modul și ritmul de soluționare al dosarelor de despăgubire.
În realitate pârâta a tergiversat soluționarea dosarului și în mod nejustificat a refuzat soluționarea cererii pe parcursului unei perioade lungi de timp.
Susținerile pârâtei sunt contrazise în mod evident de dovezi clare care atestă data la care dosarul de despăgubire împreună cu actele aferente a fost transmis și înregistrat la secretariatul pârâtei. Astfel se va observa faptul că potrivit sustinerilor gresite ale pârâtei, "dosarul a fost înregistrat abia la data de_ " motiv pentru care nu ar putea susține tergiversarea dosarului. Pentru acest motiv învederează adresa nr. 2360/R/73/_ eliberat de Institutia Prefectului Judetului Maramures prin care este confirmat faptul că dosarul de despăgubiri întocmit în baza Hotărârii Comisiei Judetene Maramures pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 2748/2011, a fost predat Autoritătii Nationale pentru R. P. -C. C. pentru S.
D. - Secretariat Fond Funciar cu Proces Verbal de predare-primire (pozitia 9 din procesul verbal), fiind înregistrat la institutia amintită mai sus cu numărul de proces verbal 7066/SCFF din_ .
Din conținutul acestei adrese rezultă în mod clar și fără nici un dubiu data predării și a înregistrării dosarului de despăgubire.
Susținerea pârâtei potrivit căreia dosarul ar fi fost înregistrat cu patru luni mai târziu respectiv la data de_ nu a fost dovedită în nici un fel, rămânând doar la stadiul de afirmație. Cu toate acestea instanța de fond în mod greșit a acceptat apărarea pârâtei fără a pune la îndoială acuratețea informațiilor furnizate.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei există și dovada comunicării către pârâtă a plângerii prealabile care datează din data de_ și care dovedește faptul că dosarul de despăgubire există deja înregistrat la secretariatul pârâtei. Tocmai pentru lipsa de operativitate și pentru lipsa unui răspuns la plângerea prealabilă reclamanții au fost nevoiți să apeleze la constrângerea pe calea unei acțiuni adresate instanței de contencios administrativ.
Considerând lămurit problema vizând data calendaristică reală de înregistrare a dosarului de despăgubire la secretariatul pârâtei și a intențiilor cu care pârâta în mod cert a dorit producerea unor confuzii referitor la "operativitate" și "modul de soluționare" arată faptul că cuantumul timpului de care dispune pârâta în vederea soluționării dosarului de despăgubire este unul determinat în mod clar de prevederile lega le în materie și pe care ar trebui să le respecte întocmai.
Astfel, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr.2471200S, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D. care conform art.1.3 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/ dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005). Odată primit dosarul, atribuția Comisiei Centrale
prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește etapa evaluării, Legea nr.2471200S în Titlul VII nu prevede un alt termen care să deroge de la regula generală pentru soluționarea unor cereri.
Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să soluționeze dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Pârâta prin întâmpinarea formulată indică faptul că "urmeză ca dosarul să fie supus atenției Comisiei Centrale pentru S. D. pentru desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare ". Acesta este o afirmație extrem de generală și incertă întrucât este de notorietate publică faptul că din luna mai a anului trecut nu au mai fost ținute Comisii cu scopul de a soluționa dosare de despăgubire. De asemenea, pârâta nu a facut vreo referire la orice fel de ordine a dosarelor, cate dosare ar mai fi de solutionat pana sa se ajunga la numarul de dosar al reclamanților si respectiv care ar fi termenul in care se vor solutiona eventualele dosare aflate inaintea celui ce îi priveste. Aceasta lipsa clara de transparenta aparatelor ANRP si respectiv CCSD este de notorietate publica și confirmă din nou faptul că ne sunt încălcate în mod clar drepturile.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea titlului de despăgubiri, C.C.S.D. ne încalcă dreptul de creanță, așa cum acesta a fost definit de principiu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție și reprezintă un abuz de drept.
În considerarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art.1 din Protocolul 1, C.C.S.D. abilitată să statueze și să concretizeze dreptul reclamanților la despăgubiri are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererii noastre nu să găsească motive de tergiversare.
Dreptul la soluționarea în termen legal a unei cauze, drept statuat în art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă, dar și în procedurile administrative. Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă durata procedurilor administrative prin urmare putem spune că din anul 2001 de la emiterea notificării pentru restituirea imobilului preluat abuziv au așteptat 11 ani ceea ce nu poate fi considerat un termen rezonabil. Dacă instanța nu va fixa termenul de 30 de zile pentru soluționarea dosarului de despăgubire se vor află în continuare în situația în care le va fi reconfirmat dreptul la despăgubire însă fără ca acest drept să poată fi valorificat. Valorificarea dreptului reclamanților la despăgubiri va depinde exclusiv de bunăvoința pârâtelor iar din acțiunile pârâtelor de până acum reiese în mod clar că nu va face nici un demers fără să fie constrânsă în acest sens.
Pentru cele invocate mai sus, solicită admiterea recursului.
Pârâta intimată C. C. PENTRU S. D. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 28-34.
Pârâta intimată A. N. PENTRU R. P. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 36-38.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii
247/2005 și a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite până în prezent din procedura administrativă reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005 respectiv procedura de evaluare .
În speță, dosarul de despăgubiri întocmit în baza Hotărârii Comisiei Județene Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 2748/2011 a fost predat Autorității Naționale pentru R. P.
- C. C. pentru S. D. - Secretariat Fond Funciar cu Proces Verbal de predare-primire, fiind înregistrat la instituția amintită mai sus cu numărul de proces verbal 7066/SCFF din_ .
Această împrejurare nu este de natură să vicieze raționamentul instanței de fond care a reținut că, în cazul reclamanților, dosarul a fost înregistrat abia la data de_, iar acțiunea a fost înregistrată_, neputând fi pusă în discuție nerespectarea prev. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește atribuțiile legale acordate CCSD.
În speță, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate vorbi de un refuz al paratei de a soluționa cererea de emitere a titlului de despăgubire ci de o nesoluționare a acestei cereri in termenul legal.
Pana la introducerea acțiunii pârâta nu a soluționat aceasta cerere respectiv nu a îndeplinit operațiunile administrative necesare pentru emiterea titlului de despăgubire.
In aceasta materie se apreciază cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil.
În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii. Din această soluție de principiu rezultă că în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații .
Rezultă așadar că în speță se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative și emiterea titlului de despăgubire nu se realizează într-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată, fiind vorba de o situație continuă în timp această cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv se apreciază în raport cu legislația in vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii.
Raportat la aceste considerente rezultă ca în speță pe lângă prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate în această materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform cărora:,, La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.,,
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speță chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției recurate a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despăgubire, obligația paratei la emiterea acestui titlu și la îndeplinirea operațiunilor administrative nu a devenit exigibilă întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de
titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit prin voința legiuitorului exprimată în actul normativ sus menționat, act normativ care urmărește implementarea hotărârii din cauza pilot M. Athanasiu și alții împotriva României .
Astfel, așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ, suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlului de despăgubire urmărește implementarea hotărârii sus menționate și a fost determinată și de imposibilitatea corelării momentului epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmărit așadar doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despăgubiri ci prin această suspendare s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislației în acest domeniu și pe de altă parte pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
In ce privește găsirea resurselor financiare așa cum rezultă și din nota de fundamentare cât și din expunerea de motive a OUG 4/2012, resursele
financiare prevăzute de Legea 247/2005 cu modificările ulterioare pentru plata acestor despăgubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proporție de peste 99% iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire fiind necesară găsirea altor resurse financiare care să asigure plata acestor despăgubiri. Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plătii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciară a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de rațiune aceasta soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei de față pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu atât în privința despăgubirii propriu zise cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Așa cum rezultă din nota de fundamentare a OUG 4/2010 și din expunerea sa de motive, în acest interval de timp urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Și din această perspectivă, se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubirile, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real așa cum recomandă hotărârea CEDO sus menționată. Stoparea acestor proceduri ar urmări așadar să asigure tuturor persoanelor îndreptățite și deci aflate în aceeași situație plata unei despăgubiri .
În aceste condiții, Curtea apreciază ca nu ar fi posibilă în speță admiterea recursului și implicit a acțiunii cu stabilirea îndeplinirii obligației după 15 mai 2013 întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu astfel că o hotărâre de admitere ar fi în discordanță cu această intenție exprimată în OUG 4/2012.
Totodată. prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de către reclamanți ca și condiție de exercitare a acțiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv
în curs de desfășurare .Atât sub imperiul vechiului cod civil cât și sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligației corelative acestui drept înainte de împlinirea termenului. Singura posibilitate legală pentru a obține admiterea unei acțiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o acțiune preventivă așa cum ea este reglementată de art. 110 C.pr.civ dar, în speță, ipotezele de excepție ale acestui text de lege nu sunt îndeplinite raportat la rațiunile adoptării OUG 4/2012 mai sus expuse și la împrejurarea că, în speță, admiterea acțiunii nu este necesară pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă pe care reclamanții ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului întrucât ei, indiferent de momentul efectiv al plătii, vor obține despăgubirea stabilită de lege, suspendarea urmărind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despăgubiri legale .
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proced. civilă, reținând și incidenta în speță a OUG 4/2012, se va respinge recursul declarat
de reclamanții G. M. și T. | G. | împotriva sentinței civile nr. 76 din _ | , |
pronunțată în dosarul nr. _ | al Curții de Apel Cluj. |
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G. M. și T. G. împotriva sentinței civile nr. 76 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, F. T. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. B.
