Decizia civilă nr. 707/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 707/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. B.
G.: M. V. -G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta- reclamantă Contra M. M. și recurentul-pârât S. de B. I. D. și
P., împotriva sentinței civile nr. 3771 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, având ca obiect anulare act administrativ drepturi salariale L.330/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante Contra M. M., avocat Contra D., lipsă fiind recurentul-pârât S. de B. I. D. și P. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul-pârât S. de B. I. D. și P. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a comunicat pe fax dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei.
Recurenta- reclamantă Contra M. M. a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursurile care sunt formulate în termen, motivate, comunicate și scutite de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.17 din Legea 146/1997.
De asemenea, constată că întâmpinarea formulată de recurenta- reclamantă Contra M. M. a fost depusă în termen.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei- reclamante Contra M. M., avocat Contra D. solicită în temeiul art. 312 rap. la art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civ. admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 310 lei cu titlu de diferență onorariu expert și la plata cheltuielilor de judecată în recurs constând în onorar avocațial și cheltuieli de transport.
Hotărârea recurată este criticabilă doar sub aspectul cheltuielilor de judecată. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că prin acțiunea introductivă a solicitat ca toate cheltuielile de judecată să fie puse în sarcina pârâtei. În recurs a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată, iar cu ocazia rejudecării fondului a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor efectiv cheltuite de reclamantă în acest proces.
Apreciază că în cauză a fost încălcat principiul non reformation in pejus.
Hotărârea recurată a fost pronunțată în rejudecare după casarea cu trimitere de către instanța de recurs, urmare a recursului declarat de reclamantă. Sentința pronunțată în primul ciclu procesual a statuat obligatiovitatea suportării de către pârâtă a diferenței onorariului expert, împrejurare în care modalitatea de soluționare a acestei chestiuni prin hotărârea atacată apare ca nelegală.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât S. de
B. I. D. și P. cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Potrivit acțiunii și hotărârii primei instanțe, pârâta în mod greșit a emis decizia de calcul a salariului ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 17 din Legea nr.330/2009.
În situația în care un funcționar revenea din concediul pentru îngrijirea copilului, potrivit OUG nr.115/2004 acesta trebuia să beneficieze de o evaluare în termen de 15 zile și în cazul promovării evaluării i se stabileau drepturile salariale beneficiind de creșterea salariului de bază avut anterior, iar în situația nepromovării evaluării se aplica salariul avut anterior. Deși aceste norme sunt abrogate este evident caracterul
"sancționator"; și discriminator al deciziei prin care reclamantei i s-au stabilit drepturile salariale la nivelul anului 2008 fără a i se da posibilitatea legală de a obține creșterile salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost în funcție.
La instanța de fond a făcut dovada că o persoană cu aceeași calificare și vechime ca și reclamanta avea în aprilie 2010 un salariu de bază la nivelul sumei de 1.773 lei.
În interpretarea corectă a dispozițiilor art. 17 din Legea nr.330/2009 se impunea a se stabili gradul sau treapta profesională avută anterior suspendării și salariul în aprilie 2010, aferent gradului treptei. Prin decizia atacată în mod greșit s-a stabilit salariul actual prin "păstrarea"; salariului avut anterior suspendării.
Mai arată că, atât Legea nr.330/2009 cât și actele normative ulterioare consacră principiul egalității între salariații care au aceeași funcție, pregătire profesională și vechime. Exercitarea dreptului de a beneficia de concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani nu poate atrage vreo diminuare a drepturilor salariale, având în vedere prevederile art. 16 din Constituție și ale OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă, respingerea recursului declarat de recurentul-pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3771 din_ pronunțată în dosarul nr._
* al T. ui Maramureș, s-a admis cererea formulată de către reclamanta Contra M. M. în contradictoriu cu pârâtul S. de B. I. și P. Maramureș.
S-a anulat actul administrativ nr. 1553/_ emis de către pârât.
S-a modificat decizia nr. 28/_ emisă de către pârât și dispune încadrarea reclamantei cu salariu de bază în cuantum de 1773 lei începând cu data de_ .
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 310 lei cu titlu de diferență onorariu expert în contabilitate Biroului local pentru expertize tehnice judiciare din cadrul T. ui Maramureș.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.006,45 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ a fost stabilit cu putere de lucru judecat în decizia instanței de recurs prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta este încadrată în funcția de psiholog principal în cadrul S. ui de B. I. și P. B. M., pârât în cauză, și ocupa această funcție în anul 2006, așa cum rezultă din fișa de evaluare pentru acest an depusă la fila 63 din dosarul nr._ .
Din cuprinsul notelor de ședință și al adresei nr. 1313/_, ambele formulate de către pârât (filele 20-21), rezultă că la data de_ (data
emiterii actului atacat) reclamanta îndeplinea condițiile de vechime (10-15 ani) care atrag încadrarea în gradația a 3-a a funcției sale.
De altfel prin decizia pârâtului nr. 28/_ a cărei legalitate face obiectul cauzei se dispune reîncadrarea reclamantei în funcția de psiholog principal, gradația 3.
Emiterea acestei decizii a fost determinată de reluarea activității de către reclamantă, la încetarea perioadei concediului plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat în intervalul de timp_ -_, așa cum rezultă din decizia nr. 21/_ emisă de către pârât și cererea reclamantei nr. 2592/_ (filele 26-30).
Drepturile de natură salarială la care reclamanta era îndreptățită odată cu reluarea serviciului au fost stabilite de către pârât prin decizia nr. 28/_ (fila 8 din dosarul nr._ ) prin care s-a stabilit că reclamanta se reîncadrează în funcția avută anterior (psiholog principal, gradația 3), dar cu un salariu de bază egal cu cel în care a fost încadrată anterior suspendării raporturilor de serviciu conform art. 95 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999. Acest act face obiectul controlului de legalitate de către instanța de contencios administrativ.
Conform deciziei nr. 21/_ emisă de către pârât (fila 22) salariul de bază cu care reclamanta a fost încadrată începând cu data de_ era în cuantum de 1065 lei.Și în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă încheiat de către expertul Niță G. în primul ciclu procesual se constată că la data la care a intervenit cauza de suspendare a raporturilor de serviciu reclamanta avea un salariu de bază de 1065 lei.
Analizând decizia atacată instanța constată că la reluarea activității salariul de bază a fost stabilit de către pârât la nivelul aceleiași sume de care reclamanta beneficia la data la care a intervenit cauza de suspendare a raportului de serviciu. Principala argumentație a pârâtului a fost aceea că art. 17 și art. 31 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la reluarea activității, nu permiteau stabilirea salariului de bază echivalent funcțiilor similare, acest drept fiind recunoscut numai personalului nou încadrat pe funcții.
Întrucât pentru stabilirea legalității actului administrativ este esențială identificarea cadrului legal care reglementa drepturile salariale ale reclamantei în raport de situația concretă în care aceasta s-a aflat la încetarea perioadei concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până
la 2 ani, element care se circumscrie puterii de apreciere a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei și excede în același timp limitelor competenței expertizei tehnice judiciare definite prin de art. 201 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei formulată la ultimul termen de judecată de efectuare a unei noi expertize în specialitatea contabilitate și nu a avut în vedere sub acest aspect concluziile raportului de expertiză încheiat în primul ciclu procesual.
Sub aspectul cadrului legal incident în cauză instanța a constatat că Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică, în același sens fiind și apărările pârâtului, întrucât aceste acte normative au intrat în vigoare ulterior datei la care a fost emisă decizia atacată.De altfel, reclamanta nici nu a invocat în favoarea sa drepturile recunoscute prin aceste acte normative.
Prin urmare, cadrul legal aplicabil în cauză este cel reglementat de Legea nr. 330/2009.
În conformitate cu art. 17 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 personalului care s-a aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 7 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și personalului ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, i se acordă, la reluarea activității, salariul de bază aferent gradului sau treptei profesionale în care a fost încadrat anterior suspendării.
Instanța a reținut că nu au incidență în cauză dispozițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009 întrucât reglementează condițiile de salarizare pentru personalul nou încadrat în funcții. Or, statutul reclamantei nu poate fi asimilat acestei categorii și nici nu pot fi aplicate normele speciale din art. 31 în condițiile în care art. 17 din Legea nr. 330/2009 stabilește în mod clar în ce modalitate se determină salariul de bază la reluarea activității, după suspendarea raportului de serviciu.
Interpretarea dată de către pârât acestui text de lege este greșită și în același timp contrară principiului echității stabilit prin art. 3 lit. d, din Legea nr. 330/2009 în conformitate cu care renumerația personalului plătit din fonduri publice trebuie să fie egală pentru aceleași condiții de funcție, pregătire profesională și vechime.
Instanța a constatat că reclamantei i-a fost stabilit un salariu de bază inferior celui de care beneficiază un psiholog principal, gradația 3, care era de 1773 lei potrivit adresei nr. 22488/_ emisă de S. Clinic Județean de Urgență C. (fila 40 din dosar nr._ ).
Pârâtul nu a contestat acest ultim cuantum.
Nerecunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de creșterile salariale intervenite în perioada suspendării raportului de serviciu nu are fundament nici în dispozițiile art. 8, art. 12 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 în conformitate cu care:în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009; în anul 2010 majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare;în anul 2010 salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Dispoziții similare celor analizate anterior din Legea nr. 330/2009 se regăsesc și în OUG nr. 1/2010 art. 1, 5, 7 și 11, fără a se mai justifica o expunere punctuală și acestora.
Instanța a apreciat că acordarea salariului de încadrare într-un cuantum identic celui de care ar fi beneficiat în cazul în care nu intervenea suspendarea raportului de serviciu nu are semnificația juridică a unei majorări salariale, prohibită prin art. 8 din Legea nr. 330/2009.
Atât art. 12 alin. 3 cât și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 impun ca în anul 2010 salariul de bază care depășește pragul valoric de 705 lei/lună prevăzut de art. 8 din Legea nr. 330/2009 să nu fie majorat, rămânând la nivelul salariului de încadrare din luna decembrie 2009.
Prin urmare, reclamanta nu putea benefica de un salariu de încadrare mai mare decât cel prevăzut de lege pentru aceeași funcție și cu aceeași vechime în luna decembrie 2009 și care potrivit înscrisului depus la fila 40 din dosar nr._ era de 1773 lei (adresa nr. 22488/_ a S. ui Clinic Județean de Urgență C., același fiind salariul de bază și în luna aprilie 2010 când reclamanta și-a reluat activitatea. Acesta reprezintă nivelul maxim al salariului de care putea beneficia un psiholog principal care obținuse calificativul maxim la evaluarea profesională obligatorie potrivit art.
17 din OUG nr. 115/2004, act normativ care reglementa salarizarea personalului din unitățile sanitare publice până la data de_ .
OUG nr. 115/2004 a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009 care a intrat în vigoare începând cu data de_, dar era aplicabil în luna decembrie 2009 pentru determinarea nivelul salariului de bază .
Or, la ultima evaluare anterioară intrării în concediu de maternitate din anul 2008 reclamanta a obținut calificativul maxim conform fișei de evaluare depusă la fila 31 din dosar.
Caracterul eronat al interpretării date de către pârât normelor legale care reglementau condițiile de salarizare aplicabile reclamantei la reluarea activității este confirmat și de OUG nr. 148 /2005 potrivit cărora perioada în care angajatul s-a aflat în concediu pentru cresterea copilului până la doi ani constituie vechime în munca si în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu aceasta, constituie perioadă asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevazute de Legea nr. 19/2000 si constituie perioadă asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii îndemnizatiilor de asigurari sociale de sănătate.
Legea recunoaște și impune persoanelor care au beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului toate drepturile și obligațiile cu privire la vechimea în muncă, stagiul de cotizare. În temeiul principiului constituțional al egalității în drepturi consacrat prin art. 16 alin. 1 din Constituția României s-ar crea reclamantei o situație de discriminare prin neacordarea dreptului de a beneficia de salariu în aceleași condiții, de funcție și vechime, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a înțeles să instituie nici o dispoziție derogatorie pentru persoanele care au beneficiat de OUG nr. 148/2005.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis cererea și aa anulat actele atacate în sensul obligării pârâtului să modifice cuantumul salariului de bază cu care reclamanta a fost reîncadrată.
Întrucât în primul ciclu procesual nu s-a achitat integral onorariul stabilit pentru expertiza tehnică judiciară solicitată de către reclamantă s-a dispus obligarea acesteia la achitarea diferenței de onorariu conform art. 170 Cod procedură civilă coroborat cu art.22 din O.G. nr.2/2000.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâtul, aflat în culpă procesuală, a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în toate ciclurile procesuale (fond, recurs, rejudecare) și care reprezintă onorariul avocațial achitat conform chitanței depuse la dosar. Nu s-a a solicitat pe acest temei și cheltuielile aferente expertizei efectuate în primul ciclu procesual, motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat asupra acestora la stabilirea cheltuielilor de judecată .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul S. DE
B. I. D. ȘI P. și reclamanta CONTRA M. M. .
Prin recursul formulat, pârâtul S. DE B. I. D. ȘI
P. solicită în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime
a acțiunii, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1006,46 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a sumei de 310 lei reprezentând diferență contravaloare expertiza neachitată.
În motivele de recurs se arată că sentinta instantei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece se bazeaza pe o grava eroare in urma careia acordat un salariu de baza in cuantum de 1773 lei prevazut de OUG 115/2004 care era abrogata la la data emiterii deciziei de salarizare a reclamantei.
Sustinerea paratei ca trebuia sa i se acorde salariul de baza de 1773 lei la data reinceperii activitatii_ in baza evaluarii performantelor profesionale ale anului 2008 este grasita, deoarece si acordarea salariului in urma evaluarii se face tot anual si ar fi urmat sa i se acorde in anul 2009, dar contractul era deja suspendat incepand cu data de_ .
Din cele de mai sus reiese ca la data de_ i s-a stabilit salariul de baza conform evaluarii anului 2007, la valoarea de 1065 lei, iar la revenirea din concediu pentru ingrijirea copilului, la data de_ a primit de asemenea acelasi salar de baza, neexistand posibilitatea de a opera majorari salariale pe durata suspendarii contractului, in baza evaluarii anuale, deoarece legea in vigoare prevedea posibilitatea de a acorda majorarea in perioada lunilor mai-septembrie.
Considera ca in conditiile existentei doar a Legii 330/2009 (legea in vigoare) la data emiterii deciziei, nu se putea emite in mod legal o decizie de salarizare pentru un angajat care revine din concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, prin care sa i se acorde un salariu de baza ca pentru o functie similara sau sa se aplice majorari salariale in baza unor acte normative abrogate.
In motivarea sentintei civile nr.3771107.06.2012 instanta a calificat litigiul ca fiind unul de contencios administrativ, dar S. de B. I. si
P. nu are calitatea de autoritate publica in acceptiunea Legii nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, iar Decizia de stabilire a salariului nu este act administrativ sau act administrativ jurisdictional in acceptiunea aceleasi legi, deci hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe si sentinta atacata nu are temei legal.
S. De B. I. si P. B. M. este institutie publica finantata integral din venituri proprii aflata in subordinea Consiliului Judetean M. si a) nu este si nu a fost investita ca organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale sa actioneze in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes legitim public b) nu este persoana juridica de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
In Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 Legea contenciosului administrativ prevede expres in art. 2 al. l semnificatia termenilor: b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; e) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele
încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale potfi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicțional
- actul emis de o autoritate administrativă investită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
Considera la solutionarea litigiului prezent trebuia sa se circumscrie ariei litigii de munca nicidecum nu poate fi calificat ca fiind unul de contencios administrativ, cu consecintele inerente.
In motivarea sentintei civile nr.37711_ instanta a apreciat ca s-a incalcat principiul echitatii stabilit de art. 3 lit d din Legea nr. 330/2009, in conformitate cu care remuneratia personalului platit din fonduri publice trebuie sa fie egala pentru aceleasi conditii de functie, pregatire profesionala si vechime si pe cale de consecinta a acordat un salariu de baza in cuantum de 1773 lei ca la functia similara" psiholog principal, gradatia 3 " de la S. Clinic Judetean de Urgenta C. ( fila 40 din dosar nr._ ) cu toate ca in cuprinsul legii aplicabile Legea 330/2010 la art. 31 se prevede expres ca aceasta prevedere este aplicabila doar personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată,in care salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare iar pentru personalul care s-a aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 7 ani, art. 17 al 1 prevede prin exceptie de la regula ca se acordă, la reluarea activității, salariul de bază aferent gradului sau treptei profesionale în care a fost încadrat anterior suspendării, consideram ca sentinta instantei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii .
In motivarea sentintei civile nr.37711_ instanta a apreciat ca s-a incalcat principiul constitutional al egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 al. 1 din Constitutia R. iei si s-a creat o situatie de discriminare, in conditiile in care leguitorul nu a instituit nici o dispozitie derogatorie pentru persoanele care au beneficiat de prevederile OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, dar prezentul litigiu are alt obiect anume contestarea cuantumului salariului de baza reclamantei nu i- au fost incalcate drepturile privind vechimea in munca si in serviciu si nici stagiile de cotizare care sunt asimilate pentru perioada in care personalul s- a aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, considera ca invocarea discriminarii in motivarea sentintei este lipsita de relevanta si obiect.
Daca legiuitorul in anul 2009 ar fi dorit sa creeze o situatie mai favorabila persoanelor prevazute la art. 17 din legea 330/2009, ar fi
precizat-o in lege ,insa in Hotararea atacata nu s-a tinut cont nici de faptul ca cele trei situatii de mai sus sunt prevazute la capitole diferite astfel art. 17 se gaseste la :
"Secțiunea salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare "care se aplica in nod normal la angajatii din aceasta situatie; iar art. 31 se gaseste la "CAPITOLUL IV Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii" prevedere cu caracter special deoarece in anul 2009 nu s-au putut face angajari decat cu aprobari speciale din partea ordonatorului principal de credite (art. 22 din OUG 34/2009) si doar pentru aceste situatii cu caracter exceptional s-a prevazut modul de salarizare la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Reclamanta Contra M. M. prin recursul formulat solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate în temeiul art.312 rap.la art.304 pct.9 și art.304/1 C.proc.civ.; obligarea pârâtei la plata sumei de 310 lei diferență onorariu expert și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs
.
Recurenta invederează faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art.274 C.proc.civ., obligând-o la plata diferenței de 310 lei onorariu expert, deși, conform prevederilor arătate mai sus, cheltuielile de judecată vin în sarcina părții care a căzut în pretenții. În ceea ce privește cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, aceasta a fost formulată încă din acțiunea introductivă, iar cu ocazia rejudecării fondului a solicitat obligarea pârâtei să-i achite sumele efectiv cheltuite de reclamantă în acest proces.
Menționează că hotărârea atacată a fost pronunțată în rejudecare, după casarea cu trimitere de către instanța de recurs, urmare recursului declarat de reclamantă, sentința pronunțată în primul ciclu procesual a statuat obligativitatea suportării de către pârâtă a diferenței onorariului expert, împrejurare în care modalitatea de soluționare a acestei chestiuni prin hotărârea atacată apare ca nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 8 ianuarie 2013, reclamanta CONTRA M. M., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta S. DE B. I. D. SI P.
; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1.650 lei, pentru următoarele considerente:
Hotărâre a atacată este legală si temeinică, cauza fiind solutionată in conformitate cu îndrumarul deciziei de casare, nefiind incident vreun motiv de modificare sau casare în recurs.
În ceea ce priveste exceptia de necompetentă materială a instantelor de contencios administrativ invocată la lit.B din recurs, solicită a o respingea retinând faptul că procedura de urmat si competenta instantelor judccătoresti este cea stabilită prin art. 34 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la data sesizări: instantei de contencios administrativ. Astfel, actul de stabilire a drepturilor este un act administrativ care poate fi contestat la ordonatorul de credite si mai apoi în fata instantei de contecios administrativ, în conditiile în care S. este o institutie publică, de utilitate
:Si interes public (art. 165 din Legea nr. 95/2006), fiind asimilată notiunii de autoritate publică astfel cum este definită de art. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveste fondul cauzei, consideră că prima instantă a aplicat corect legea, nu numai în litera dar si în spiritul acesteia.
În analiza prezentei cauze trebuie să avem în vedere următoarele premise legale: a) textul legal incident, respectiv art. 17 pct. 2 lit. c din OUG
nr. 115/2004 arată expres faptul că salariul urmează a fi stabilit în limitele prevăzute în Anexa nr. 1 în functie de evaluarea profesională. Potrivit Anexei nr. 1 lit. B pct. 49, functia de psiholog principal beneficia la data de_ de un salariu de bază între suma de 788 si 1.773 lei; b) modalitate a de stabilire a cuantumului între aceste limite depinde de evaluarea profesională având în vedere faptul că ultima evaluare profesională (depusă la dosarul fondului) de care a beneficiat reclamanta în anul 2007 stabileste nivelul maxim de competente profesionale se impune a se recunoaste îndreptătirea reclamantei la cuantumul maxim al salariului prevăzut pentru această functie, respectiv suma de 1773 lei. Este de remarcat faptul că în reglementarea anterioară, sub imperiul OUG nr. 115/2004, persoanele care reveneau din concediul pentru îngrijirea copilului trebuiau să beneficieze de o evaluare în termen de 15 zile, iar în cazul promovării evaluării li se stabileau drepturile salariale beneficiind de cresterea salariului de bază avut anterior (art. 19). Doar în situatia nepromovării evaluării se aplica numai salariul avut anterior. Desi aceste norme sunt abrogate în prezent si inaplicabile este evident caracterul "sanctionator" si discriminator al deciziei prin care reclamantei i se stabilesc drepturile salariale la nivel ul anului 2008 fără a i se da posibilitatea legală de a obtine cresterile salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost pe functie. c) sub aspect probational, această afirmatie este sustinută si prin adresa aflată la fila 40 din dosar fond, prin care s-a făcut dovada faptului că o altă persoană cu aceeasi calificare si vechime ca si reclamanta avea în aprilie 2010 un salariu de bază la nivelul sumei de 1.773 lei. d) În interpretarea corectă a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 330/2009 se impunea a se stabili gradul sau treapta profesională avută anterior suspendării si salariul în aprilie 2010, aferent gradului sau trcptei. Prin decizia atacată s-a procedat gresit la stabilirea salariului actual prin "pastrarea" salariului avut anterior suspendării. e) atât Legea nr. 330/2009 cât si actele normative ulterioare (Legea nr. 285/2010) consacră principiul egalitătii între salariatii care au aceeasi functie, pregătire profesională si vechime. Faptul exercitării dreptului de a beneficia de concediu pentru cresterea copilului până la vârsta de 2 ani nu poate atrage vreo diminuare a drepturilor salariale, având în vedere prevederile art. 16 din Constitutie si ale OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului.
Sub aspect probational, în primul ciclu procesual, la dosarul cauzei a fost efectuată o expertiză contabilă care nu a lămurit situatia reclamantei, fiind formulate concluzii eronate si echivoce.
Apreciată că concluziile exprimate în lucrarea de expertiză nu sunt complete iar drepturile salariale sunt stabilite la nivelul unei trepte profesionale inferioare, aceea de psiholog (a se vedea pag. 6 primul alineat din expertiză), cuantumul de 1.328 lei corespunzând nivelului maxim al acestei functii (conform Anexei nr, 1 lit. B pct. 50) si nu functiei de psiholog principal.
În ceea ce priveste cererea de admitere a recursului, modificarea hotărârii atacate si respingerea actiunii, consideră că este de remarcat faptul că o astfel de solutie ar încălca principiul non reformatio in pejus, în conditiile în care cauza se află în rejudecare, după admiterea în parte a actiunii.
Precizează că, cheltuielile de judecată sunt compuse din 1.500 lei onorariu avocatial si 150 lei cheltuieli de deplasare la Curtea de Apel.
Analizind recursurile declarate prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele
:
In anii 2008 si 2009 inclusiv salariul de baza pentru functia ocupata de catre reclamanta nu era stabilit la un cuantum fix prin actele normative in vigoare .
Astfel OUG 115/2004 cu modificarile sale ulterioare inclusiv cele aduse prin OG 17/2008 prevedeau pentru functia de psiholog principal un nivel minim si unul maxim al salariului de baza (f. f.23-25 dosar fond al doilea ciclu procesual ).Determinarea in concret a acestui salariu se facea separat pentru fiecare persoana ce detinea o asemenea functie tinind cont si de evaluarea performantelor profesionale individuale .
In concret reclamantei i s-a stablit in anul 2008 respectiv incepind cu_ un salariu de baza de 1065 lei in baza actelor normative sus mentionate si tinind cont de evaluarea profesionala la care reclamanta obtinuse un calificativ maxim (f. 22,22,31 dosar fond al doilea ciclu procesual ).
In iunie 2008 reclamanta a intrat in concediu pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani.
Incepind cu_ aceasta modalitatea de determinare a salariului de baza a fost abrogat .
Reclamanta si-a reluat activitatea dupa intrarea in vigoare a Legii 330/2009 respectiv in aprilie 2010 .
Pentru persoane in situatia reclamantei Legea 330/2009 cuprinde prevederi speciale referitoare la salariul de baza respectiv art. 17 din aceasta lege .
Conform acestui text de lege persoanele care s-au aflat in concediu platit pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani li se acorda la reluarea activitatii salariul de baza aferent gradului sau treptei profesionale in care a fost incadrat anterior suspendarii .
Este evident ca acest salar de baza nu este cel avut anterior suspendarii cum a apreciat in speta parata recurenta ci salariul existent la data reluarii activitatii aferent gradului in care a fost incadrata respective persoana la suspendarea raportului de serviciu .In masura in care s-ar fi dorit pastrarea salariului de baza dinaintea suspendarii legea ar fi putut sa prevada ca acestor persoane li se acorda la reluarea activitatii salariul de baza avut anterior suspendarii ,optiune pe care legiuitorul nu a imbratisat-o in art. 17 din Legea 330/2009.
In speta in anul 2008 la suspendarea activitatii reclamanta era psiholog principal fiind asadar necesar a se determina care este la reluarea activitatii respectiv in aprilie 2010 salariul de baza aferent acestei functii si trepte profesionale.
Din interpretarea coroborata a art. 8,12,30 alin 5 din Legea 330/2009 rezulta ca personalul aflat in activitate la_ isi mentine salariul avut in decembrie 2009 fiind posibila majorarea doar pentru salariile mai mici de 750 lei.Totodata in anul 2010 nu era permisa utilizarea coeficientilor de ierarhizare din anexele la aceasta lege .
Ca atare ceea ce trebuie identificat in speta este salariul de baza aferent functiei de psiholog principal in decembrie 2009 si care s-a mentinut conform textelor de lege sus indicate si in aprilie 2010.
Raportat la actele normative in vigoare pana la_ si mai sus indicate o determinare in abstract a acestui salariu de baza pentru functia de psiholog principal este imposibila cata vreme legea stabilea un nivel minim si unul maxim iar cuantumul concret se determina pentru fiecare persoana in parte fiind posibil ca in cadrul aceleiasi functii salariile de baza sa fie diferite .
Aceasta situatie de fapt si de drept nu poate insa sa impiedice in speta aplicabilitatea art. 17 din Legea 330/2009 astfel ca in determinarea salariul de baza aferent gradului avut la data suspendarii urmeaza a fi avute in vedere principiile care guverneaza aceasta reglementare . O solutie contrara ar insemna lasarea acestui text de lege neaplicat pe motivul imposiblitatii aplicarii sale functiei de psiholog principal ceea ce evident ca nu este posibil
,un text de lege trebuind sa fie interpretat in sensul in care sa produca un efect juridic si nu in sensul in care nu produce nici un asemenea efect
.Totodata neaplicarea lui ar insemna un refuz de a determina salariul de baza pentru situatia reclamantei ceea ce ar echivala cu o denegare de dreptate.
Art. 3 lit d din Legea 330/2009 consacra principiul echitatii prevazind ca remuneratia persoanelor platite din fonduri publice trebuie sa fie egala pentru aceleasi conditii de functie ,pregatire profesionala si vechime .
Coroborind art. 17 cu art. 3 lit d din Legea 330/2009 rezulta ca in speta pentru a stabili salariul de baza aferent functiei de psiholog principal este necesar a se identifica salarii de baza ale altor psihologi principali cu aceeasi vechime si aceeasi pregatire profesionala oglindita de evaluarea performantelor profesionale .
Conform adresei de la f. 40 dosar fond primul ciclu procesual un psiholog principal ,cu aceeasi vechime si acelasi calificativ de evaluare a performantelor profesionale avea in decembrie 2009 si in aprilie 2010 un salariu de baza de 1773 lei ,maximul admis de lege in decembrie 2009 .
Conform raportului de expertiza efectuat in dosar in primul ciclu procesual o persoana in activitate in cadrul paratei recurente in functia de psiholog simplu deci o functie inferioara celei detinute de catre reclamanta avea un salariu de baza de 1328 lei .
Parata nu a facut dovada unui alt cuantum al salariului de baza pentru o persoana ce ocupa la o alta unitate functia de psiholog principal cu un calificativ maxim al perfomantei profesionale si vechime identica cu cea reclamantei .
In aceste conditii aplicind coroborat art. 17 si 3 lit d din Legea 330/2009 rezulta ca salariul de baza aferent functiei in care reclamanta a fost incadrata anterior suspendarii era in aprilie 2010 de 1773 lei .
Aceasta modalitate de determinare a salariului de baza nu reprezinta o determinare a salariului pentru o functie similara si astfel o aplicare a art. 31 din Legea 330/2009 corob cu art. 3 lit d din aceeasi lege ci reprezinta o modalitate de determinare a salariului de baza pentru functia detinuta de catre reclamanta anterior suspendarii in temeiul art. 17 din Legea 330/2009 si care datorita impedimentelor legale anterior indicate poate fi determinat doar prin recurgerea la principiile ce guverneaza Legea 330/2009 si prin folosirea salariilor de baza ale altor psihologi principali in functie in aprilie 2010 .
In ce priveste motivul de recurs vizind acordarea salariului de baza in cuantum de 1773 lei in baza OUG 115/2004 act normative abrogat asa cum s-a aratat deja cuantumul acestui salariu nu a fost stabilit in temeiul acestui act normativ ci asa cum rezulta si din considerentele hotararii recurate el a fost stabilit in temeiul art. 17 alin. 1 din Legea 330/2009.
In determinarea acestui salar de baza s-a tinut cont asa cum s-a arata deja de faptul ca in decembrie 2009 si in aprilie 2010 salariul de baza in plata pentru o persoana cu aceeasi functie ,vechime si pregatire profesionala era de 1773 lei.
OUG 115/2004 este invocat de catre prima instanta doar pentru a justifica legalitatea aplicarii acestui cuantum in decembrie 2009 .
Intrucit conform art. 17 din Legea 330/2009 reclamanta la reluarea activitatii trebuia sa beneficieze nu de salariul de baza avut anterior suspendarii activitatii ci de salariul de baza aferent gradului sau treptei profesionale in care a fost incadrata anterior suspendarii ,intrucit acest salariu era in concret cel din decembrie 2009 valabil si in aprilie 2010
,intrucit salariul din decembrie 2009 nu se putea stabili in abstract ci doar facind apel la limitele salariului de baza ,la ultima evaluare profesionala a reclamantei si la situatia unei persoane aflata in acelasi grad profesional
,vechime ,pregatire profesionala cu reclamanta in decembrie 2009 recurgerea la legislatia anteriora datei de 0_ era absolut necesara pentru fundamentarea solutiei din speta si asigurarea aplicarii art. 17 din Legea 330/2009 .
In acest context trebuie privita referirea la OUG 115/2004 in sensul ca determinarea salariului de baza nu s-a facut in speta prin aplicarea prevederilor sale ulterior abrogarii ci pentru ca el oferea nivelul minim si maxim al salariului de baza pentru decembrie 2009 ,un criteriu obiectiv de stabilire a acestui salariu respectiv performantele profesionale si acesta era aplicabil pentru luna decembrie 2009 el asigurind astfel determinarea salariului in temeiul art. 17 din Legea 330/2009.
In concluzie acest motiv de recurs este nefondat intrucit determinarea salariului de baza nu s-a facut in temeiul OUG 15/2004 ci in temeiul art. 17 din Legea 330/2009.
Determinarea salariului de baza prin aplicarea coroborata a art. 17 cu art. 3 lit d din Legea 330/2009 nu duc la concluzia ca reclamantei i s-a aplicat o majorare salariala interzisa de aceasta lege cata vreme insasi lege prevede in cadrul unor dispozitii speciale pentru persoanele aflate in aceeasi situatie cu cea a reclamantei si care astfel se aplica cu prioritate modul de determinare a salariul de baza care evident ca nu este considerat de legiuitor ca o majorare salariala .
In ce priveste natura litigiului ca fiind unul de contencios administrativ asa cum in mod corect a retinut prima instanta aceasta natura de contencios administrativ a fost transata de catre instanta de recurs in primul ciclu procesual (pagina 7 din deciza 5383/2011 a Curtii de Apel C. astfel ca aceasta statuare se impune in baza art. 315 C.pr.civ in rejudecare atat instantei de fond cit si celei de recurs .
Asa cum s-a aratat mai sus in speta nu s-a facut aplicarea art. 31 din Legea 330/2009 iar recurgerea la art. 3 lit d din aceeasi lege s-a realizat doar pentru a asigura aplicarea dispozitiilor cuprinse in art. 17 din aceeasi lege .
Principiul echitatii prevazut de art. 3 lit d din Legea 330/2009 este o transpunere in materia salarizarii a principiului egalitatii si nediscriminarii astfel ca retinerea acestui ultim principiu de catre prima instanta nu este gresita ci exprima practic aceeasi idee de egalitate si nediscriminare ca si art.
3 lit d din Legea 330/2009 invocarea sa fiind facuta pentru a intari argumentele pe care prima instanta si-a intemeiat solutia .Ca atare invocarea lui nu este gresita dar si daca nu ar fi fost invocat solutia ar fi fost aceeasi .
Este evident ca si prin prevederile art. 17 din Legea 330/2009 legiuitorul nu a dorit sa discrimineze persoane care au lipsit o perioada din activitatea profesionala datorita nasterii si ingrijirii unui copil pana la implinirea varstei de 2 ani intrucit a prevazut ca acestea vor avea nu salariul
avut anterior ci salariul in plata actual aferent functiei pe care au detinut-o inainte de suspendare .
Cheltuielile de judecata acordate de catre prima instanta au fost legal stabilite raportat la prevederile art. 274 C.pr.civ parata recurenta fiind in culpa procesuala .
Avind in vedere toate aceste considerente Curtea a apreciat ca recursul paratului este nefondat si in temeiul tuturor textelor de lege sus mentionate
,a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ a respins acest recurs .
In ce priveste recursul reclamantei Curtea a apreciat ca este fondat in aplicarea principiului non reformatio in pejus.Astfel in primul ciclu procesual parata a fost obligata sa plateasca diferenta de 310 lei in favoarea expertului numit in cauza suma ce reprezenta diferenta de onorar expert neachitata .
In recurs s-a admis doar recursul reclamantei prin rejudecarea cauzei in urma admiterii recursului sau aplicindu-se principiul non reformatio in pejus prevazut de art. 316,296 C.pr.civ .In aceste conditii prima instanta nu putea sa transeze aceasta problema intr-o maniera mai putin favorabila reclamantei decit cea statuata in primul ciclu procesual cata vreme a admis actiunea motiv pentur care in temeiul art.316,296 C.pr.civ ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul reclamantei si va obliga parata sa plateasca aceasta diferenta de onorar expert de 310 lei .
In temeiul art. 316,298,274 alin. 1 si 3 C.pr.civ Curtea va obliga recurenta parata sa plateasca intimatei reclamante suma de 950 lei cheltuieli de judecata partiale in recurs constind in 150 lei cheltuieli de deplasatre (f. 17) si 800 lei onorariu avocatial(f. 18) acordat doar partial proportional cu valoarea pricinii si munca depusa de avocat constind in redactarea propriului recurs ,a intimpinarii la recursul paratului si a sustinerii lor la un singur termen de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta CONTRA M. M. împotriva sentinței civile nr.3771 din_, pronunțată în dosarul nr._
* al T. ui Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 310 lei cu titlu de diferență onorariu expert în contabilitate Biroului local pentru expertize tehnice judiciare din cadrul T. ui Maramureș.
Respinge recursul declarat de pârâtul S. de B. I. D. și P., împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimata pârâtă să plătească recurentei-reclamante suma de 950 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. S. L. R. M. B.
G.
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.H. M.
