Sentința civilă nr. 7103/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 7103
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe reclamantul D. D. M., cu domiciliul în B. M., str. G. C., nr. 30/17, județul M. și pe pârâta R.
N. A P. -R. RA, cu sediul în B., str. Șoseau P. nr. 9A, sector 2, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr. de mai sus, reclamantul D. D. M. în contradictoriu cu pârâta R. N. a P. - R. RA a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună :
- anularea în parte a raportului nr. 14017/_ întocmit de către R. N. a P. R., Serviciul Control Tehnic, în privința aspectelor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și punere în posesie de la capitolele lit. B și C pentru motive de nelegalitate; repararea pagubei cauzate constând din suferințe morale cauzate prin emiterea actului atacat, în urma și pe baza căruia împotriva reclamantului s-a formulat o plângere penală soluționată prin Referatul din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din dos. nr. 3891/VIII/1/2012, în care Parchetul a reținut că aspectele sesizate de RNP R., Direcția Silvică M. prin plângerea formulată nu au fost de natură penală și s-a dispus luarea măsurii suspendării contractului de muncă, care a avut ca efect lipsirea reclamantului de venituri și de dreptul la muncă în lunile de iarnă decembrie 2012 - aprilie 2013, situație care a durat până la întocmirea și aprobarea Referatului din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din dos. nr. 1891/VI_ ,
efectele deciziei de suspendare a contractului de muncă fiind anulate prin Decizia pronunțată în cauza cu dos, nr._ a Curții de Apel C. prin acordarea de reparații pentru daune morale în sumă de 20.000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorar avocat în cuantum de 1.000 lei.
În motivarea cererii se arată că reclamantul își exercită atribuțiile la Direcția Silvică M. ca inginer care se ocupă de problemele privind fondul forestier, raportări lunare și anuale, amenajări silvice etc. Alți colegi au ca sarcină paza fondului forestier - activități de prevenire și sancționare a tăierilor ilegale de arbori și alte infracțiuni silvice.
Prin Raportul nr. 14017/_ întocmit de către Serviciul de Control Tehnic din cadrul Regiei Naționale a P. - R. s-au constat de către inspectorii Valeriu Georgescu, V. Butnaru și C. Burlacu fapte privind aplicarea legilor fondului funciar în urma cărora s-a dispus luarea unor măsuri privind suspendarea contractului de muncă a reclamantului și formularea unei plângeri penale împotriva acestuia.
Observând tematica de control, depusă la dosarul cauzei, s-a constatat că inspectorii nu au avut competența să analizeze actele întocmite de reclamant în calitate de membru în comisia tehnică întrcuât reclamantul nu este numai inginer silvic angajat al Direcției Silvice M., ci a fost numit prin Ordin al Prefectului în comisia tehnică de le plângă Comisia Județeană M. de aplicare a legilor fondului funciar.
Prin contestația reclamantului transmisă la_ s-a solicitat directorului general al pârâtei să infirme parțial și să revoce parțial Raportul nr. 14017/_, însă în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h și ari. 7 din Legea nr. 554/2004 nu s a primit un răspuns la contestație, motiv pentru care reclamantul a formulat prezenta acțiune, epuizând procedura prealabilă prevăzută de lege.
Se apreciază că raportul atacat este de natură a leza dreptul la muncă ca drept recunoscut de lege și la interesul legitim de a nu se aplica o sancțiune nelegală și că în urma raportului atacat s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului concomitent cu înregistrarea unei plângeri penale (în care însă nu s-a indicat temeiul legal, anume ce infracțiune ar fi comis).
Prin fișa postului ca angajat al Direcției Silvice M. ,reclamantul susține că a avut ca sarcină de serviciu să asigure evidența și să urmărească modul de aplicare a legilor fondului funciar în privința terenurilor forestiere, precum și să verifice prin sondaj la nivelul ocoalelor silvice modul cum se efectuează punerile în posesie, sub aspectul delimitării în teren și a evidențelor scriptice ale acestora, să participe la controalele dispuse de conducerea direcției silvice la ocoalele silvice, realizând tematica de control aprobată.În cadrul Comisiei județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost membru al Colectivului de lucru.
Prin Raportul atacat se impută faptul că prin Referatul colectivului de lucru din cadrul Comisiei Județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, al cărui membru a fost și reclamantul, trebuia ca în cazul Hotărârii nr. 2732/_ să facă propuneri de invalidare cel puțin pentru persoanele aflate la poziția nr. 13, 17, 7 și 8 raportat la faptul că acele persoane dețin "sentințe lovite de nulitate" (Sentința Civilă nr. 2511/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, Sentința Civilă nr. 1163/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus).
Se arată faptul că prin Hotărârea nr. 2732/_ Comisia Județenă M. în conformitate cu prevederile art. 6 lit. e, art. 10 și art. 27 alin. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 a procedat !a validarea amplasamentelor, suprafețele cuprinse în hotărâre fiind validate deja prin hotărâri judecătorești irevocabile intrate în puterea lucrului judecat.
Organele de control al Regiei Naționale al P. nu au anexat Raportului dovada actului privind cerințele tematicii de control aprobat de către Directorul general al RNP R. înregistrat sub nr. 12138/_ .
Reclamantul mai susține că în Raport s-au cuprins informații și date eronate, care au dus la concluzii greșite iar persoanele care au efectuat controlul au reținut în mod eronat date privind cuprinsul cărții funciare C.F. nr. 3048 Poieni că ar aparține unor forme asociative. Concluzia este greșită raportat la conținutul cărții funciare din care rezultă date clare privind coproprietarii deținând cote indivize de proprietate.
Reclamantul mai susține că nu îi poate fi imputat modul de stabilire a suprafețelor retrocedate, din moment ce toate persoanele vizate prin Hotărârea comisiei județene verificate de Inspectori au fost considerate persoane îndreptățite la restabilirea dreptului de proprietate privată asupra unor suprafețe de teren acordate de instanțele de judecată prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Direcția Silvică M. ca unitate silvică, precum și subunitățile silvice sunt obligațe conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 să pună la dispoziție amplasamentele pentru suprafețele reconstituite în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au validat cererile de reconstituire:"Unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a P. - R., precum și ceilalți deținători actuali ai teren un lor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de apucare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. 1-3. Trecerea efectivă a terenurilor în proprietatea privată se va face cu ocazia punerii In posesie, potrivit prezentei legi".
Reclamantul fiind angajat al Direcției Silvice M. nu a avut motive legale de a refuza semnarea anexei cu propunerea de validare a amplasamentelor, deoarece prin acel act practic s-au propus pentru punerea la dispoziție amplasamente care urmau a fi analizate de Comisia Județeană, urmând a fi emisă o hotărâre. Astfel reclamantul a luat în evidență suprafețele
de teren care s-au discutat ca propunere de punere la dispoziție și a urmărit modul de aplicare a legilor fondului funciar.
Amplasamentul propus de către Comisiile locale într-adevăr a aparținut Composesoratului Bârsana înainte de 1948, dar forma asociativă nu s-a reînființat și nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Nici un amplasament nu a fost propus din suprafețele aparținând Statului Român (CAPS) și înainte de 1948, contrar afirmațiilor cuprinse în Raportul atacat.Doar U.A. 125 B este în CAPS, acest amplasament nefiind propus de către Comisia Locală Poienile de Sub Munte.
La ședința Comisiei Locale Poienile de Sub Munte din_ reprezentantul O.S Poieni a lipsit motivat, iar în conformitate cu atribuțiile prevăzute prin Fișa postului reclamantul a verificat propunerea Comisiei locale Poienile de Sub Munte, aceasta fiind corectă a semnat având în vedere prevederile art. 24 al. 4 din Legea nr. 1/2000 și a întocmit Referatul colectivului de lucru care a fost verificat de către colegii din comisie.
De nenumărate ori Instituția Prefectului M., Președintele Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., a solicitat RNP -Direcției Silvice M. să pună la dispoziția comisiilor locale suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate.Se consideră că în nici într-un caz reclamantul nu a depășit atribuțiile de serviciu înșirate prin fișa postului, și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în mod legal.
Totodată în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 singura entitate care are posibilitatea legală de a verifica lucrările Comisiei Județene este Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din Domeniul restituirii Proprietăților Funciare, organele de control ale Regiei Naționale ale P. neavând competență în acest sens.
De asemenea nici o persoană sau comisie nu poate verifica sau cenzura hotărârile judecătorești irevocabile intrate în puterea lucrului judecat.
Referitor la anumite afirmații total nedovedite din Raport (pag, 15,17) care nu au nici un fundament afirmând atât la adresa reclamantului, cât și la adresa unor instituții publice fapte cum ar fi că se fac "afaceri" cu păduri exploatabile, fenomenul ar viza "ordinul miilor de hectare", luând în considerare că s-a verificat stabilirea amplasamentelor doar pentru suprafața de 91,9 ha, se consideră că se aduce atingere imaginii unor persoane și unor instituții care își îndeplinesc obligațiile legale cu bună credință, raportul conținând constatări pur subiective, neîntemeiate.
În drept se invocă art.2, art.7 și art.8 din Legea nr.554/2004.
Pârâta a formulat la data de_ întâmpinare (filele 30-34)
prin care a solicitat respingerea cererii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâta a invocat necompetența materială a instanței de contencios administrativ întrucât Raportul nr. 14017/_ a fost emis de către R. N. a P. - R., Serviciul Control Tehnic, care este o autoritate centrală iar potrivit art. 10, alin 1, actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, apreciind ca fiind competentă să judece cauza Curtea de Apel C., Secția de contencios administrativ și fiscal.
Tot cu titlu de excepție pârâta a mai invocat inadmisibilitatea acțiunii, întrucât Raportul nr. 4017/_ a cărui anulare parțială se cere nu constituie un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c) din Legea 554/2004 care definește actul administrativ. Pârâta apreciază că Raportul nr. 14017/_ nu este un act administrativ, ci un simplu raport încheiat în urma unui control, raport prin care s-au constatat anumite încălcări ale legilor care guvernează activitatea R. în ansamblul ei, de către unii angajați ai Direcției Silvice M., deci este un document premergător emiterii unui act administrativ. Acest raport nu a dat naștere, nu a modificat și nici nu a stins raporturi juridice.
Se consideră că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, el având posibilitatea de a contesta eventualele decizii de sancționare sau de a se apăra în instanță în situația în care Direcția Silvică M. va solicita instanței să pronunțe o hotărâre care să ateste prejudiciul creat.
Pe fondul cauzei pârâta a invocat următoarele apărări:
Echipa de control de la RNP - R., a constatat, în ceea ce-1 privește pe reclamant, o serie de abateri privind competențele sale pe linie de serviciu, precum și încălcarea legislației în vigoare în materie funciară, toate consemnate în raportul atacat.
Pârâta susține că reclamantul deși a solicitat anularea pe motive de nelegalitate nu a indicat în ce constă nelegalitatea raportului. Se apreciază că acest raport nu i-a lezat petentului dreptul la muncă, deoarece suspendarea contractului individual de muncă s-a făcut în temeiul art. 52 lit. b din Legea 53/2003, Direcția Silvică M. sesizând și Parchetul cu cele constatate de echipa de control.
Față de argumentele reclamantului aduse în sprijinul cererii sale de anulare parțială a raportului, cum că tot ce a făcut, iar echipa de control a constatat, se circumscriu în atribuțiile prevăzute în fișa postului și că el doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, se apreciază că aceste argumente nu pot fi luate în considerare de către instanță, deoarece în fișa postului nu sunt trecute atribuții pentru îndeplinirea cărora trebuie să încalce prevederile legale în materie de fond funciar. Nu scrie în fișa postului că se poate substitui comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar și nici că poate semna în locul șefului de ocol anexa 37.
Mai mult, pârâta susține în apărare că reclamantul a propus, cu nerespectarea unor sentințe judecătorești, spre validare alte amplasamente
decât cele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, conform Referatului cu privire la validarea de amplasament pentru sentințe judecătorești, referat întocmit de reclamant în numele colectivului de lucru de la Comisia Județeană M., dar semnat numai de reclamant, fără a fi semnat și de ceilalți membri ai colectivului de lucru (deși precizează în acțiune că referatul "a fost verificat de către colegii din comisie") și fără a se motiva schimbarea amplasamentului. Aceasta în condițiile în care vechile amplasamente, stabilite prin hotărâri judecătorești, erau si încă mai sunt libere. În cererea reclamantul precizează că un alt amplasament, decât cel validat, a fost propus spre validare de către comisiile locale, dar, nu motivează
de ce a trecut peste aceste propuneri.
Practic, reclamantul D. D. s-a substituit comisiilor locale, singurele care aveau competența conferită de lege să propună alte amplasamente, dar numai în cazul în care vechile amplasamente nu sunt libere, așa cum prevede art. 5 lit. c și lit. h din HG 890/2005.
De asemenea, în mod nelegal, reclamantul a semnat Anexa 37.
Conform art. 70 din HG 890/2005 anexa 37 trebuia semnată de către șeful ocolului silvic și nu de către reclamantul D. D. . Mai susține reclamantul că, potrivit Legii 247/2005, singura entitate care poate verifica legal lucrările Comisiei județene este Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților și nu R., or, aceasta nu are nici o relevanță, întrucât echipa de control de la RNP - R. nu a verificat lucrările Comisiei județene, ci activitatea de la Ocolul Silvic Poieni din cadrul Direcției Silvice M. .
Reclamantul și-a exprimat poziția procesuală cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii
prin notele de ședință depuse la termenul din data de_ (f.54-56) prin care solicită respingerea excepției ca nefondată.Se apreciază că actul atacat în este un veritabil act administrativ care a dat naștere și a modificat raporturi juridice existente.
Astfel după ce a fost aprobat de Directorul General al Regiei Naționale a
P. -R. acest act a devenit practic un ordin, care - după cum se știe nu se discută, ci se execută de cei în sarcina cărora actul a impus sarcini, respectiv directorul și consilierul juridic al Direcției Silvice M. . Aceștia au fost amenințați inclusiv telefonic cu desfacerea contractelor de muncă pe motive disciplinare dacă întârzie în luarea măsurilor dispuse prin Raport.
La acest ordin și sub această amenințare s-a formulat plângere penală împotriva reclamantului și s-a dispus suspendarea contractul de muncă al reclamantului..
Deci nu șeful direct al reclamantului (Directorul Direcției Silvice M. ) a avut inițiativa, ci Directorul General R., care a aprobat Raportul atacat.
Se mai arată că pârâta a depus la dosar Nota de constatare încheiată la_ de d-nii Valeriu Georgescu, V. Butnaru și C. Burlacu.
Studiind aceste acte se poate observa că numele reclamantului nu apare nicăieri, deoarece tematica de control a privit în principal activitatea Ocolului
Silvic Poieni. Deficiențele constatate nu se puteau pune sub nici o formă în sarcina reclamantului, deoarece cele semnalate s-au referit la :critica activității Judecătoriei Vișeu de Sus, care a emis sentințe de validare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru unele persoane fizice;critica Comisiei Locale Repedea, Poieni care a propus Comisiei Județene validarea de amplasament pentru Sentințele de validare;critica Direcției Silvice M. care nu a atacat acele hotărâri ale comisiei Județene în instanță și critica Ocolului Silvic R. cova și Poieni în privința unor tăieri ilegale de arbori constatate.
În probațiune s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din_ reprezentantul pârâtei a mai invocat necompetența materială a instanței sub aspect funcțional în raport de lipsa calității de funcționar public a reclamantului.
Excepția necompetenței materiale, sub ambele temeiuri invocate de către pâtâtă, a fost respinsă la termenul de judecată din_ ,considerentele fiind redare în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta sentință, iar excepția inadmisibilității s-a soluționat odată cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată:
Conform contractului individual de muncă nr.11524/_ și actelor adiționale,înscrisuri depuse de către pârâtă la termenul de judecată din_, reclamantul își exercită atribuțiile la Direcția Silvică M. ca inginer inspector silvic, fiind totodată desemnat din partea Direcției Silvice M., subordonată pârâtei conform art.2 din H.G. nr.229/2009, ca membru în cadrul Comisiei județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin fișa postului ca angajat al Direcției Silvice M. ,reclamantul susține că a avut ca sarcină de serviciu să asigure evidența și să urmărească modul de aplicare a legilor fondului funciar în privința terenurilor forestiere, precum și să verifice prin sondaj la nivelul ocoalelor silvice modul cum se efectuează punerile în posesie, sub aspectul delimitării în teren și a evidențelor scriptice ale acestora, să participe la controalele dispuse de conducerea direcției silvice la ocoalele silvice, realizând tematica de control aprobată.
Actul pe care reclamantul îl atacă pe calea acțiunii în contencios administrativ, precizând în mod expres prin notele de ședință depuse la termenul din data de_ (f.54-56) că actul atacat în este un veritabil act administrativ pe care îl contestă în contencios administrativ în temeiul art.2, art.7 și art.8 din Legea nr.554/2004, constă în Raportul nr. 14017/_ încheiat de către inspectorii Valeriu Georgescu, V. Butnaru și C. Burlacu, salariați ai Serviciului de Control Tehnic din cadrul pârâtei R. Naționale a P.
-R. (f.9-27).
În preambulul acestui raport se menționează că are ca obiect activitatea de fond funciar, precum și modul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și punerea în posesie.
Din cuprinsul raportului mai reiese că s-a încheiat în baza constatărilor celor trei inspectori care au efectuat în perioada 08.10-_ un control cu obiectul menționat anterior, control efectuat în baza tematicii aprobate de către Directorul General R. sub nr.12138/_, depusă la filele 43-53.
Prin acest raport s-au constatat mai multe nereguli enumerate pe capitole de la A la C, dintre care reclamantul a atacat pentru nelegalitate constatările privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și punere în posesie de la capitolele lit. B și C, precum și dispozițiile inserate la pct.3.1, cap.II.3 din Concluziile raportului.
În esență, prin acest raport s-a constatat că reclamantul, în calitate de membru în comisia tehnică de le plângă Comisia Județeană M. de aplicare a legilor fondului funciar a propus, cu nerespectarea unor sentințe judecătorești, spre validare alte amplasamente decât cele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, conform Referatului cu privire la validarea de amplasament pentru sentințe judecătorești, referat întocmit de reclamant în numele colectivului de lucru de la Comisia Județeană M., dar semnat numai de reclamant, fără a fi semnat și de ceilalți membri ai colectivului de lucru și fără a se motiva schimbarea amplasamentului, în condițiile în care vechile amplasamente, stabilite prin hotărâri judecătorești, erau si încă mai sunt libere.
În concret, la secțiunea C din raport s-a constatat că în anul 2011 Comisia Județeană M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la propunerea Comisiei Locale Poienile de sub Munte, a emis o singură hotărâre, nr. 2732/_, prin care, la propunerea colectivului de lucru de pe lângă comisia județeană, a validat amplasamentele pentru dreptul de proprietate recunoscut prin hotărâri judecătorești și/sau ale comisiei județene. S-a mai reținut că Hotărârea nr. 2732/_ face referire la 22 de poziții, din care pentru 18 dreptul de proprietate a fost recunoscut prin sentințe civile emise în perioada 2002-2011, însă s-au stabilit și validat amplasamente, ce nu reprezintă vechile amplasamente ale solicitanților, pentru o suprafață de 91,9 ha teren forestier.
Suprafața de 91,9 ha a fost pusă în posesie în datele de 23 și 30 septembrie 2011 în U.P.II Socolou, în parcelele 122-125 în care se găsesc arborete de molid și fag, cu vârsta de 100-110 ani, preferențial, nu la rând, alegându-se arborete valoroase, evitându-se arborete mai puțin valoroase sau greu accesibile, fără a se respecta vechiul amplasament, așa cum prevede legea.
Raportul mai constată la lit. e din Secțiunea C că, în mod nelegal, reclamantul a semnat Anexa 37 validată prin Hotărârea nr.2732/_ și care conform art. 70 din HG 890/2005 trebuia semnată de către șeful ocolului silvic.
În raport s-a mai menționat la lit. e din Secțiunea C că anexa 37 validată prin Hotărârea nr. 2732/_ a fost semnată de către reclamant, ,ca reprezentant al Direcției Silvice M. în Colectivul de lucru de pe lângă
Comisia Județeană M. și nu a fost însușită și semnată de către Șeful Ocolului Silvic Poieni așa cum prevede art. 70 din H.G. 890/2005.
De asemenea, referatul Colectivului de lucru prin care se propune validarea amplasamentului (care nu reprezintă vechiul amplasament) este întocmit și semnat doar de contestator.
S-a concluzionat în raport că inginerul D. D. M. și-a depășit atribuțiile de serviciu stabilind și propunând spre validare amplasamente care nu reprezentau vechiul amplasament semnând anexa 37 fără a avea acest drept, acesta revenindu-i șefului ocolului silvic, așa cum prevăd dispozițiile art. 70 din H.G. nr. 890/2005.
La punctul 3.6 din Concluziile raportului s-a propus formularea către organele în drept a unei plângeri prin care să se solicite efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă faptele săvârșite de contestatorul din prezenta cauză, prezentate la capitolul II pct. 3.1, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.
Urmare acestui raport, Direcția Silvică M. a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare plângerea penală nr. 9967/_ formulată împotriva reclamantului pentru efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă depășirea de către acesta a atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni iar Direcția Silvică M. a emis decizia nr.185/N/_ (f.91) prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.
Reclamantul a formulat contestație la data de_ prin care s-a solicitat directorului general al pârâtei să infirme parțial și să revoce parțial Raportul nr. 14017/_ ,nesoluționată până la pronunțarea sentinței.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 28 din Legea nr. 554/2004 instanța a soluționat cu precădere excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, constatând următoarele
:
Instanța va stabili cu precădere dacă actul atacat întrunește elementele unui act administrativ propriu-zis, potrivit definiției legale stabilite prin art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fără a avea incidență în cauză dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care reglementează categoria actelor administrative asimilate, materializate în refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
În conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este definit ca actul unilateral, emis de autoritatea publică în regim de putere publică, în scopul de a produce efecte juridice, în vederea executării legii sau executării în concret a legii.
Pârâta este autoritate publică în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Conform art.1alin.3 și art.4 din H.G. nr.229 /2009 R. este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură ca scop principal gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietate publică a statului.
Raportul nr. 14017/_ a fost încheiat în exercitarea atribuțiilor conferite în mod expres în Anexa I, cap.III din H.G. nr.229 /2009 , fiind emis în regim de putere publică în aplicarea legii.
Rămâne a se stabili cu precădere dacă acest act produce efecte juridice, mai exact dacă stabilește obligații pentru reclamant, competența pârâtei de a stabili și constata neregulile contestate de către reclamant fiind o chestiune de legalitate a actului, care poate fi analizată numai după stabilirea legalei sesizări a instanței conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul s-a considerat prejudiciat prin măsurile dispuse la capitolele lit. B și C, precum și dispozițiile inserate la pct.3.1, cap.II.3 din Concluziile raportului, redate anterior și în baza cărora s-au demarat două proceduri împotriva reclamantului.
Direcția Silvică M. a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare sub dosar nr.1891/VIII/1/2012 plângerea penală nr. 9967/_ formulată împotriva reclamantului D. D. M. prin care a solicitat în baza Raportului nr. 14017/_ efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă depășirea de către acesta a atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Prin Referatul din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus arhivarea plângerii, fără a începe urmărirea penală, constatându-se că aspectele sesizate nu sunt de natură penală(f.104-107).
Instanța apreciază că formularea unei plângeri penale pentru abuz în serviciu nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este emis în regim de putere publică și în scopul de a produce efecte juridice, în vederea executării legii sau executării în concret a legii, ci constituie un simplu act de sesizare adresat organelor de urmărire penală și care poate aparține oricărui subiect de drept, nu doar autorităților administrației publice.
O a doua măsură, întemeiată așa cum reiese din preambulul deciziei pe raportul contestat și plângerea penală nr. 9967/_ a constat în emiterea de către Direcția Silvică M. a deciziei nr.185/N/_ (f.91) prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.52 alin.1 lit.B. din Codul muncii, începând cu data de_ până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Decizia nr.185/N/_ a fost atacată în instanță de către reclamant, cauza fiind înregistrată pe rolul Secției I-a civilă a T. ui M. în dosarul nr._, contestația fiind respinsă în primă instanță prin sentința civilă nr.179/_ (f.95-101).
Reclamantul a atacat această sentință cu recurs, admis de Curtea de Apel
C. prin Decizia nr.2351/_ (f.102) prin care s-a modificat sentința și s-a
admis în parte contestația formulată de către reclamant în contradictoriu cu R.
N. a P. R. - Direcția Silvică M., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 185N/_ emisă de Direcția Silvică
, a fost obligată pârâta să-l repună pe reclamant în funcția deținută anterior suspendării contractului de muncă, începând cu data de_ și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului,_ -_, precum și să plătească recurentului D. D. M. suma de 1.627,35 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În considerentele acestei decizii, opozabilă și obligatorie părților din prezenta cauză care au participat în acel litigiu în temeiul efectului puterii lucrului judecat al hotărârii judecătorești, se reține că Direcția Silvică M. a emis Decizia nr. 62 N din_, de revocare a Deciziei nr. 185N/_ și s-a constatat ca rămasă fără obiect contestația formulată împotriva acestei decizii. Curtea mai reține că pentru perioada în care decizia de suspendare a contractului individual de muncă a produs inițial efecte,_ -_, ca urmare a revocării acesteia devin incidente prevederile legale privind repunerea părților în situația anterioară, fiind necesar astfel ca pârâta, în calitate de angajator, să procedeze la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior suspendării contractului de muncă, începând cu data de_ și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Reclamantul nu invocat nerespectarea acestei hotărâri judecătorești irevocabilă, aspect pus în discuția contradictorie a părților de către instanță, fără a propune probe pentru a combate apărările pârâtei, formulate oral, în sensul că la data închiderii dezbaterilor reclamantul a fost repus în funcția deținută anterior suspendării contractului de muncă .
Totodată prin sentința civilă nr.179/_ și Decizia nr.2351/_ pronunțate în dosarul nr._ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că decizia prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului nu constituie un act administrativ, ci unul care se circumscrie raporturilor de dreptul muncii, susceptibil de a declanșa un litigiu de muncă iar nu de contencios administrativ.
În ceea ce privește stadiul soluționării plângerii penale înregistrate împotriva reclamantului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare sub dosar nr.1891/VIII/1/2012 părțile au invocat în cadrul dezbaterilor atacarea Referatului din data de_ prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus arhivarea plângerii, cu plângere împotriva măsurilor dispuse de către procuror în curs de soluționare la Judecătoria Baia Mare.
Instanța a pus în discuție suspendarea judecății prezentei cauze în temeiul art.244 pct.1 Cod pr.civ de la1865 până la soluționarea irevocabilă a plângerii aflate pe rolul Judecătoriei B. M., însă concluziile apărătorului
reclamantului la termenul din_ au fost în sensul judecării pe fond a cauzei. Fiind un caz de suspendare facultativă a cărui incidență se impunea a o invoca reclamantul singurul care justifica interesul, instanța a dat curs cererii sale,trecând la judecarea cauzei.
În concluzie, instanța constată că toate efectele pe care le-a produs Raportul nr. 14017/_ față de reclamant au încetat, fără ca reclamantul să justifice în concret vreo vătămare decurgând din măsurile dispuse la capitolele lit. B și C, precum și din dispozițiile inserate la pct.3.1, cap.II.3 din Concluziile raportului, și care să se concretizeze în emiterea unui act administrativ.
Prin urmare actul emis nu constituie act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 .
Pe cale de consecință, întrucât toate dispozițiile a căror anulare o solicită reclamantul nu întrunesc elementele care definesc actul administrativ potrivit art.2 ali.1 litc) din Legea nr.554/2004, instanța va admite excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtă și va respinge cererea, fără a o mai analiza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtă.
Respinge cererea formulată de către reclamantul D. D. M., cu domiciliul în B. M., str. G. C., nr. 30/17, județul M. și pe pârâta R.
A P. -R. RA, cu sediul în B., str. Șoseau P. nr. 9A, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. H. E. -A. I. C.
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ /4 ex.
