Decizia civilă nr. 778/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 778/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
T. ul constituit din: PREȘEDINTE: A. -M. B.
Judecător: R. M. Judecător: L. -A. C. Grefier: A. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul S. C. -M. împotriva Sentinței Civile nr. 934 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B UN A L U L
Prin Sentinței Civile nr. 934 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul S. C. M., domiciliat în comuna Bonțida, sat Răscruci, nr. 479, jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. C.
, cu sediul în localitatea C. -N., str. Traian, nr. 27, jud. C. și, în consecință:
A fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0495197, întocmit la data de_ de către I. de P. al J.
. Secția 7 P. Rurală Gherla.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
La data de_, în urma unui control realizat în trafic de către agenți de poliție împreună cu reprezentanți ai Registrului Auto R., în localitatea Răscruci, a fost depistat autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, condus de către petentul S. C. -M., care avea defecțiuni grave la sistemul de frânare și prezenta coroziuni străpunse ale caroseriei, după cum reiese din copia fișei de raport de control tehnic în trafic conform Directivei 2000/30/CE (fila 14 din dosarul Judecătoriei Gherla).
În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0495197 (fila 7 din dosarul Judecătoriei C. -N. ), petentul fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 804 lei, reținerea permisului de conducere și reținerea certificatului de înmatriculare.
Apreciind că i-a fost reținut în mod ilegal permisul de conducere și că i s-a aplicat o amendă prea mare, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea parțială a procesului-verbal de contravenție, în ceea ce privește faptul că autoturismul ar fi prezentat defecțiuni grave la sistemul de frânare.
În drept, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră dacă sistemul de frânare de serviciu este defect. Art. 102 alin. 3 pct. b din același act normativ reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta conducătorului auto de a conduce vehiculul cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentei se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a IV-a de sancțiuni care sancționează contravențiile de genul celei pentru care petentei i-a fost întocmit proces-verbal impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de la 9 până la 20 puncte-amendă. Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0495197 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. Mai mult, niciunul dintre motivele invocate de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale - în sensul că s-ar fi reținut de către agentul de poliție că el se deplasa din direcția Gherla spre C. când, de fapt, se deplasa din direcția C. spre Gherla sau că autoturismul pe care-l conducea nu era al său, doar se afla la el întrucât
urma să-l cumpere de la proprietar în zilele următoare - nu pot constitui cauze de nulitate relativă ale actului de sancționare, din moment ce nu s-a justificat existența vreunei vătămări cauzate petentului exlusiv în ceea ce privește aspectele învederate. Pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa, nu prezintă relevanță nici direcția de deplasare și nici persoana care este proprietar al autoturismului, petentul fiind cel care a condus autovehiculul ce prezenta defecțiuni ale sistemului de frânare la momentul controlului.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, s-a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza "Bosoni împotriva Franței";.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, "cauza I. P. ";. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza "Öztürk împotriva Germanei";).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de "acuzație în materie penală"; în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele "Salabiaku împotriva Franței"; sau "Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei";.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin
impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza "A. împotriva României";.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "I. P. împotriva României"; și reiterată în cauza "N. G. împotriva României";, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi "condamnat"; doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului- verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că petentului i-au fost oferite mijloace suficiente pentru a proba netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției, i-au fost încuviințate cererile formulate în probațiune, anume audierea de martori și prezentarea de înscrisuri, chiar înscrisuri aflându-se în păstrarea instituției intimate. Totuși, petentul nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa ilegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Astfel, raportat la susținerea petentului în sensul că situația faptică a fost cu totul alta decât cea reținută de agentul constatator, după cum reiese din depozițiile martorilor audiați în cauză și din inspecția tehnică ce fusese recent efectuată autoturismului, instanța apreciază ca aceste mijloace de probă nu sunt de natură a contrazice cele reținute de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Întâi, faptul că autovehiculul avea inspecția tehnică recent efectuată, după cum reiese din copia certificatului de înmatriculare al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ (fila 13), nu este de natură a ilustra faptul că autovehiculul se afla în perfectă stare de funcționare la momentul controlului. De altfel, legiuitorul sancționează în mod separat fapta unui conducător de autovehicul de a circula fără ca autoturismul să aibă inspecție tehnică. Așadar, chiar dacă la data la care s-a efectuat inspecția tehnică, autoturismul nu prezenta defecțiuni grave ale sistemului de frânare, acest tip de defecțiuni puteau surveni ulterior, fiind ușor depistabile de către orice conducător auto. În consecință, se impunea ca, de îndată ce a sesizat aceste defecțiuni tehnice, petentul conducător-auto să procedeze la remedierea lor, ci nu să persevereze în a circula cu un autovehicul ce prezenta asemenea defecțiuni, întrucât, prin acțiunea sa, a creat o puternică stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Apoi, în ceea ce privește modalitatea în care fapta contravențională a fost reținută în sarcina contravenientului, s-a apreciat de către petent că ar fi fost necesar un dispozitiv omologat și verificat metrologic care să testeze frânele autoturismului, prin raportare la dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei (filele 16-18) fiind chiar detaliat atât acest dispozitiv denumit "stand cu role pentru verificarea sistemului de frânare al vehiculelor rutiere";, cât și modul său de operare. Totuși, aceste considerente rămân doar niște aprecieri personale ale petentului din moment ce textul de lege arătă, în mod clar, că defecțiunile grave la sistemul de frânare se constată de către poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român, fără a se preciza că ar fi nevoie de un asemenea dispozitiv. Într-adevăr, petentul nu a indicat un act normativ care să reglementeze maniera pe care el o apreciază ca fiind corectă pentru depistarea unor defecțiuni ale sistemului de frânare, ci doar a arătat că, raportat la obiectul constatării, se impunea constatarea contravenției prin mijloace tehnice, conform art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
De altfel, în cauză, se poate reține că sancționarea petentului a fost legală și temeinică, a avut la bază o verificare tehnică, efectuată de către un inspector RAR- dl Ianchis G. și un agent de poliție, agentul constatator - dl Gale A. V., în urma căreia a fost întocmit un raport de control tehnic în trafic conform Directivei 2000/30/CE (fila 14 din dosarul Judecătoriei Gherla).
Rămân, astfel, fără relevanță pentru soluționarea cauzei, depozițiile martorilor propuși de către petent. Deși martorul Lingurar A. (fila 8 din dosarul Judecătoriei Gherla) a arătat că nu știe să fi fost prezent la locul săvârșirii faptei contravenționale a dispozitivului de verificare a frânelor și nu reține că sistemul de frânare să fi fost verificat, iar martorul Baciu A. Viorel (fila 9 din dosarul Judecătoriei Gherla) a menționat că nu s-au mai făcut verificări în timpul cât el a stat la fața locului, ci doar s-a completat procesul-verbal, instanța nu poate acorda o valoare necondiționată acestor declarații din moment ce controlul a fost efectuat exclusiv asupra autovehiculului condus de către petent, astfel că organele de poliție nu aveau de ce să le explice martorilor măsurile întreprinse sau verificările efectuate. Mai mult, este puțin probabil ca cei doi martori să fi perceput în întregime situația faptică din moment ce martorul Baciu A. Viorel chiar a precizat că petentul era deja oprit de către organele de poliție la momentul la care el a ajuns la fața locului. Totodată, se impune a se acorda valoarea cuvenită raportului de control tehnic întocmit cu ocazia verificărilor efectuate, întrucât este vorba despre un înscris provenind de la o autoritate a statului, autoritate competentă în domeniu, anume Registrul Auto Român.
Este lipsită de relevanță și diferențierea efectuată de către petent, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar (fila17), între existența unor defecțiuni la sistemul de frânare pentru care s-a aplicat sancțiunea reținerii certificatului de înmatriculare și existența unor defecțiuni grave la sistemul de frânare al autovehiculului condus de către petent, pentru care acestuia i-a fost aplicată sancțiunea reținerii permisului de conducere. Nu poate fi apreciată ca "lipsită de logică"; această individualizare din moment ce s-a reținut în chiar cuprinsul raportului de control tehnic că autovehiculul prezenta defecțiuni grave ale sistemului de frânare. Ori, în mod logic și coerent dacă o defecțiune a sistemului de frânare este gravă, ea
este și rămâne defecțiune, deci permite aplicarea sancțiunii prevăzute în cuprinsul art. 112 alin. 1 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În sfârșit, raportat la lipsa de vinovăție a petentului, care ar fi condus autoturismul în mod cu totul ocazional, întrucât intenționa să-l cumpere, ar fi procedat la verificarea actelor autovehiculului, constatând că are inspecția tehnică valabilă, precum și că nu prezintă niciun semn de natură a alarma cu privire la starea frânelor, instanța reține că nu se poate pune problema unei asemenea cauze de înlăturare a răspunderii contravenționale, în sensul prevederilor OG nr. 2/2001. Astfel, diligența petentului de a cere și verifica actele mașinii nu este suficientă pentru înlăturarea vinovăției cu care s-a săvârșit fapta contravențională. Autovehiculul a fost condus în mod concret de către petent și, chiar în mod repetat, după cum reiese din depozițiile martorilor audiați în cauză, nicidecum ocazional, cum s-a susținut de către petent. Ori, este de notorietate faptul că defecțiunea sistemului de frânare este ușor perceptibilă pentru orice conducător auto. Mai mult, după cum s- a arătat mai sus, împrejurarea că autovehiculul a corespuns din punct de vedere tehnic și a trecut inspecția tehnică periodică nu prezintă relevanță. Ceea ce contează este ca orice conducător auto să manifeste respect față de valorile ocrotite prin intermediul OUG nr. 195/2002, ce reglementează conduita impusă pentru circulația pe drumurile publice și să conștientizeze că defecțiunile sistemului de frânare al autoturismului pe care-l conduce creează o adevărată stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic sau, chiar pentru alte persoane și bunuri, aflate în zona drumului public.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că sancțiunile aplicate petentului au fost în mod corect individualizate, instanța a respins plângerea contravențională și a dispus menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0495197, întocmit la data de_ de către I. de
P. al J. C. . Secția 7 P. Rurală Gherla.
Raportat la soluția de respingere a plângerii, în temeiul art. 274 din Codul de Procedură Civilă, instanța a dispus și respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, petentul fiind tocmai partea care a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat, în termen legal, recurs petentul S.
C. M. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
În motivarea recursului declarat sa arătat, în esență, că sentința civilă recurată este nelegală și netemeinică în condițiile în care nu se poate reține vreo vinovăție a recurentului în comiterea contravenției de conducere a unui autovehicul cu defecțiuni la sistemul de frânare, având în vedere că inspecția tehnică era valabilă.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale, tribunalul reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul soluționării pe fond a cauzei, instanța de fond în mod corect a concluzionat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, argumentația acesteia în sprijinul soluției pronunțate fiind însușită în totalitate de către instanța de recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat, respectiv lipsa vreunei vinovății a recurentului în comiterea contravenției supuse analizei instanței de judecată prin
plângerea contravențională, întrucât avea inspecția tehnică la zi, tribunalul apreciază că nu poate fi reținut, acest aspect, al existenței unei inspecții tehnice, nu exclude posibilitatea existenței, la momentul controlului, a defecțiunii tehnice. Or, o astfel de defecțiune tehnică, pe lângă faptul că se poate constata prin propriile simțuri de persoana ce efectuează controlul, a fost detectată, potrivit înscrisului de la fila 14, dosar instanță, cu ajutorul dispozitivului "stand cu role pentru verificarea sistemului de frânare al vehiculelor rutiere";.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, declarațiile martorilor audiați nu au fost în măsură a infirma constatările cuprinse în procesul-verbal contestat și cu atât mai mult susținerile recurentului, așa cum a arătat acesta în memoriul de recurs, câtă vreme este parte interesată în această cauză.
Față de cele de mai sus, constatând ca fiind legală și temeinică sentința civilă, în temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul va dispune respinge ca nefondat a recursului declarat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul S. C. M., domiciliat în comuna Bonțida, sat Răscruci, nr. 479, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 934/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
Președinte, A. -M. B. | Judecător, R. M. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, A. D. |
Red. 2 ex./R.M./D.M.
Jud. fond: D. O. -M.
