Decizia civilă nr. 8147/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8147/2013
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2848 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul O. A.
- P. A., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimatul-reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 2. și asistat de avocat Grama C., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului promovat de pârâta
D. G. a F. P. C. ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond și recurs, sens în care depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat.
Se relevă că prin recursul promovat se critică hotărârea instanței de fond sub aspecte de netemeinicie, arătându-se sub acest aspect că instanța de fond a anulat doar una din deciziile de impunere, deși ambele decizii au fost emise în aceeași zi -_, instanța optând pentru decizia în care era evidențiată valoarea cea mai mare prin care au fost stabilite obligații reprezentând TVA, în cuantum de 156000 lei.
Însă, în opinia sa, din considerentele hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj, rezultă cu claritate motivele pentru care prima instanță a tratat diferit cele două acte administrativ fiscale. Ca atare instanța de fond a tratat diferit cele două acte întrucât ele au fost emise diferit, respectiv decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA a fost emisă pe seama TFA O.
A., identificat cu CIF 20792320, în timp ce decizia de impunere privind impozitul pe venit a fost emisă pe seama lui O. A., identificat cu CNP.
Având în vedere că prin acțiunea introductivă, astfel cum aceasta a fost precizată, s-au invocat o serie de excepții, ca nulitatea actelor administrativ fiscale și lipsa capacității de folosință a persoanei fizice autorizate O. A., prima instanță a analizat cele două acte fiscale din prisma apărărilor invocate, constatându-se astfel că actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor legale referitoare la identificarea contribuabilului, prevăzute de art. 43 C. pr.fiscală., ceea ce atrage nulitatea actului administrativ fiscal.
Cât privește decizia de impunere privind impozitul pe venit, emisă pe seama reclamantului O. A. identificat cu CNP, prima instanță a constatat că au fost respectate prevederile legale în materie, întrucât ca urmare a radierii PF
O. A., actul administrativ a fost emis pe seama persoanei fizice, ținută să răspundă cu propriul patrimoniu pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina persoanei fizice care și-a încetat activitatea, deoarece Legea nr. 300/2004 nu prevedea constituirea unui patrimoniu de afectațiune.
Pentru toate aceste considerente și pentru argumentele expuse în cuprinsul concluziilor scrise solicită respingerea recursului.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. I. A. -Persoană Fizică și O. A. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. .
A fost anulată în parte Decizia nr. 301/_ privind soluționarea contestației formulate și raportul de inspecție fiscală nr. 30542/_ .
A fost anulată Decizia de impunere nr. 30542/1/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere.
A fost menținută Decizia de impunere nr. 30542/2/_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual.
Suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial se avansează din fondurile
M. ui de Justiție în favoarea Baroului C., venit av. Grama C. .
Suma de 1.300 lei cu titlu de onorariu expert se avansează din fondurile M. ui de Justiție în favoarea Biroului Local de Expertize, venit exp. Pușcaș I. .
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea statului a sumei de 1.150 lei, cheltuieli de judecată avansate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 30542/_ (filele 173-176), pârâta D. G. a F. P. a județului C. a emis pe seama PFA O. I.
A. Decizia de impunere nr. 30542/1/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere, prin care s-a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a TVA suplimentară de 100.741 lei și a majorărilor de întârziere de 55.879
lei, din care suma de 50.843 lei reprezentând dobânzi și suma de 5.036 lei penalități (filele 185-187).
Pentru aceasta, echipa de inspecție fiscală a reținut că în luna august 2007 contribuabilul a atins o cifră de afaceri superioară plafonului de 35.000 euro la cursul BNR la data aderării, dar nu s-a înregistrat plătitor de TVA în termenul legal, respectiv 10 a lunii următoare. Pe cale de consecință, s-a făcut aplicarea art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și pct. 62 alin. 2 lit. a din Titlul VI al H.G. nr. 44/2004 pentru aplicarea art. 152 alin. 6
De asemenea, s-a emis Decizia de impunere nr. 30542/2/_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual, pe seama contribuabilului O. A., pentru diferența de impozit pe venitul net anual stabilită suplimentar de 2.017 lei, aferentă anilor 2007-2008, și obligațiile accesorii de 998 lei (filele 188-191).
Pentru aceasta, s-a reținut că anumite cheltuieli nu sunt deductibile.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr.301/_ a Direcției Generale a F. P. a
județului C. (filele 9-11), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Cât privește Decizia de impunere nr. 30542/1/_ , tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă pe seama Persoanei Fizice Autorizate O. I. A.
, cod de înregistrare fiscală 20792320.
Or, această persoană fizică autorizată nu a existat niciodată, reclamantul desfășurându-și activitatea și fiind înregistrat ca persoană fizică, în baza dispozițiilor Legii nr. 300/2004, conform certificatelor de înregistrare depuse la dosar (filele 17, 18).
Ulterior, prin O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale s-a instituit în sarcina persoanelor fizice înregistrate în registrul comerțului în temeiul unor acte normative anterioare obligația de a opta pentru desfășurarea activității în una din formele prevăzute de art. 4 din Ordonanță, respectiv persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială. De asemenea, art. 39 alin. 2, 3 a prevăzut că formele autorizate anterior pot funcționa în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal, o perioadă de 1 an (prelungită apoi la 2 ani) de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, interval de timp în care trebuia exercitat dreptul de opțiune menționat, iar "Persoanele prevăzute la alin. (2) care nu și-au exercitat dreptul de opțiune își încetează activitatea și vor fi radiate din registrul comerțului, din oficiu, fără nicio altă formalitate";.
După cum reiese din certificatul constatator nr. 99154/_ emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, O. I. A. -Persoană Fizică a fost radiată din registrul comerțului din da ta de_
datorită neexercitării dreptului de opțiune în una din formele prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008 (fila 35).
Pe cale de consecință, PFA O. I. A. este o formă de desfășurare a activității care nu a fost niciodată înființată, iar dacă am aprecia că în cuprinsul deciziei s-a strecurat o simplă eroare materială și am ține cont de codul de înregistrare fiscală indicat, constatăm că O. I. A. -Persoană Fizică nu mai exista la data emiterii deciziei de impunere contestate, de_ .
Prin decizia de soluționare a contestației, pârâta se prevalează de dispozițiile art. 77 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "La
încetarea condițiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligația de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declarației de mențiuni
";, însă în speță este vorba despre
încetarea de drept, fără nicio altă formalitate
a activității și de radierea din oficiu
a persoanei fizice care nu și-a exercitat dreptul de opțiune, iar sancțiunea legală trebuie să fie operată de toate instituțiile statului.
În acest sens, art. 78 alin. 2 prevede că "Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal
";.
De altfel, cealaltă decizie contestată a și fost în mod legal emisă pe numele reclamantului O. A., ținut să răspundă cu propriul patrimoniu pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina persoanei fizice care și-a încetat activitatea, deoarece Legea nr.300/2004 nu prevedea constituirea unui patrimoniu de afectațiune.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că Decizia de impunere nr._ a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003, aspect de natură a atrage nulitatea actului administrativ fiscal, în condițiile art. 46 din același act normativ.
Referitor la Decizia de impunere nr. 30542/2/_ , pe de altă parte, instanța a reținut că s-a respectat perioada supusă inspecției fiscale prevăzută de art. 98 din Codul de procedură fiscală, respectiv intervalul de 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Pe de altă parte, inspecția fiscală finalizată prin raportul înregistrat sub nr.95441/_ (filele 55-58) a vizat verificarea calculării, înregistrării și virării obligațiilor față de bugetul statului constând în impozite, taxe, contribuții sociale și alte venituri aferente perioadei_ -_, iar prezenta decizie privește perioada_ -_, nefiind, deci, încălcate nici dispozițiile art. 105 alin. 3 referitoare la unicitatea inspecției fiscale pentru aceeași perioadă, privind aceleași impozite, taxe sau contribuții.
Apoi, diferența de impozit pe venit stabilită prin acest titlu de creanță a fost confirmată prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de exp. Pușcaș I. (filele 105-130, 159-168), care arată că pentru sumele invocate de reclamant ca fiind cheltuieli deductibile (energie electrică, gaz, apă, salubrizare, telefon, marfă, chirie punct de lucru etc.) există documente justificative și sunt înregistrate în contabilitate. Aceste sume au și fost considerate de organele de control fiscal drept cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe venit, dar în cazul cheltuielilor cu mărfurile au fost aplicate în mod corect ajustările necesare rezultate din necesitate înregistrării drept plătitor de TVA a reclamantului începând cu data de_ .
Expertul mai arată că valoarea totală a impozitului pe venit aferent perioadei 2007-2008 este în sumă de 8.139 lei, cu 2.017 lei mai mare decât valoarea care rezultă luând în considerare veniturile brute și cheltuielile aferente acestora declarate de reclamant prin Declarația 200, iar accesoriile aferente acestui debit sunt în cuantum total de 988 lei.
Ținând cont de această lucrare de specialitate, ale cărei concluzii și le însușește, tribunalul a apreciat că decizia privind impozitul pe venit a fost în mod legal și temeinic emisă.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis în parte prezenta cerere, s- a anulat în parte decizia privind soluționarea contestației și raportul de inspecție fiscală, s-a anulat Decizia de impunere nr._ și s-a menținut Decizia nr. _
.
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, respectiv art.
18 din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial se avansează din fondurile M. ui de Justiție în favoarea Baroului C., venit av. Grama C., suma de 1.300 lei cu titlu de onorariu expert se avansează din fondurile M. ui de Justiție în favoarea Biroului Local de Expertize, venit exp. Pușcaș I., iar pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a acordat reclamantului suma de 500 lei achitată cu titlu de onorariu avocațial, respectiv jumătate suma totală de 1.300 lei achitată în favoarea expertului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. C.
solicitând modificarea hotărârii in temeiul prevederilor art.304 pct.7, 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii in totalitate a acțiunii in contencios fiscal formulata de către reclamant, precum si a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.150 lei.
In esența, instanța de fond retine faptul ca din cuprinsul certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj rezulta ca la data emiterii actelor de control Persoana fizica O. I A. a fost a radiata din ORC datorita neexercitarii dreptului de opțiune in una din formele prevăzute de OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale.
Din considerentele hotărârii criticate rezulta faptul ca optica împărtășita de instanța de fond nu este constanta intrucat, inlatura obligațiile fiscale intr-un cuantum ridicat stabilite prin prima deciziei de impunere dar, le menține pe cele din cuprinsul celei de-a doua decizii fara nici o justificare in fapt sau in drept desi acestea au fost emise in aceeași zi.
De altfel, in opinia pârâtei pentru a pronunța acesta soluție instanța de fond nu isi formează o convingere proprie asupra aspectelor cu care a fost investita prin acțiunea in contencios administrativ, insusindu-si integral concluziile raportului de expertiza administratat in cauza, inlaturand astfel obligațiile fiscale substanțiale in condițiile in care singura motivație are la baza culpa reclamantului care nu si-a execitat dreptul de opțiune prevăzut de actul normativ mai sus menționat.
De altfel, in considerentele hotărârii instanța de fond menționează faptul ca isi însușește concluziile raportului de expertiza motiv pentru care in opinia pârâtei tratează raportul de expertiza administrat in cauza ca o proba absoluta, a cărui concluzii nu pot fi combătute respectiv, înlăturate.
Soluția instanței de fond este astfel rezultatul unei interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente in cauza prin raportare la situația de fapt.
Învederează faptul ca asa cum rezulta din conținutul raportului de expertiza opinia expertului desemnat sa intocmesca raportul de expetiza coincide in mare parte cu optica echipei de inspecție fiscala.
Astfel, la primul obiectiv expertul a reținut faptul ca sumele menționate de reclamant pot fi considerate ca fiind deductibile fiscal la calculul impozitului pe venit conform legislației fiscale incidente, organele de control fiscal facand acest lucru, in cazul cheltuielilor cu mărfurile aplicând insa ajustările necesare rezultate din necesitatea înregistrării drept plătitor de TVA a reclamantului începând cu data de_, punct de vedere care coincide cu cel prezentat in actul de control.
Situația este similara si in privința obiectivului numărul doi unde se retine faptul ca cuantumul impozitului pe venit datorat de reclamant este de 3.626 lei pentru anul 2007, respectiv 4.513 lei pentru anul 2008. Valoarea totala a impozitului pe venit aferent perioadei 2007-2008 este deci in suma de 8.139 lei
fata de 6.122 lei cat ar rezulta luând in considerare veniturile brute si cheltuielile aferente declarate de reclamant prin Declarația 200.
Cuantumul accesoriilor calculate de echipa de inspecție fiscala coincid de asemenea cu calculele expertului (obiectivul numărul 3).
In privința dreptului de deducere instituția pârâtă a reținut in cuprinsul actelor de control faptul ca reclamantul are dreptul de deducere pentru sumele de: 1.200 lei pentru stocul de marfa, 9.121 lei pentru anul 2007, 34.730 lei pentru anul 2008, asa cum rezulta din Raportul de inspecție fiscala pag. 4-5: "Nota: Pentru TVA-ul deductibil aferent trim. IV 2007, precum si TVA-uf aferent stocului de marfa ia_, contribuabilul va avea dreptul de deducere in următorul decont de TVA pe care il va depune, (9.121 lei aferent achizițiilor si
lei aferent stocului de marfa). Menționam normele de aplicare ale art. 152 din Codul fiscal - HG 44/2004, pct. 62." si: "Nota: Pentru TVA-ul deductibil aferent anului 2008 contribuabilul are dreptul de deducere in următorul decont de TVA pe care II va depune (34.731 lei aferent achizițiilor). Menționam normele de aplicare ale art. 152 din Codul fiscal -HG 44/2004, pct 62."
Dl. expert contabil a luat in calcul aceleași sume referitoare la TVA deductibil aferent achizițiilor din anii 2007 si 2008 ca si echipa de control. Pentru anii 2009 si 2010, sumele privind TVA deductibil sunt evidențiate in Jurnalele de cumpărări.
Spre deosebire de echipa de inspecție fiscala, dl expert contabil nu a acordat drept de deducere pentru stocul de marfa (1.200 lei), la care contribuabilul era îndreptățit.
Învederează ca persoana fizica autorizata nu are personalitate juridica, iar un decont depus ulterior datei radierii din Registrul Comerțului ar fi fost operat pe CNP-ul contribuabilului, chiar daca CIF-ul contribuabilului ar fi fost radiat, spre deosebire de o persoana juridica, care isi încetează existenta la momentul radierii.
In continuare, arată ca asa cum rezulta din Anexa 1 la Raportul de expertiza contabila judiciara, TVA datorata de către reclamant pentru fiecare an in parte supus controlului tinandu-se cont de TVA pentru care reclamantul avea drept de deducere (conform Obiectivului 4).
Nu in ultimul rand, învederează faptul ca in cadrul inspecției fiscale s-a verificat perioada:_ -_ pentru impozitul pe venit si_ -_ pentru TVA, pe aceasta perioada activitatea de comerț fiind continua, iar Certificatul constatator nu a fost adus la cunostiinta echipei de inspecție fiscala decât odată cu depunerea Contestației pe calea procedurii prealabile.
Conform art.91 din Ordonanța nr.92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, "Obiectul, termenul șl momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale
Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel."
Din datele prezentate echipei de inspecție fiscala, rezulta ca intimatul reclamant prestează comerț cu amănuntul, având ca beneficiari doar persoane fizice. Cifra de afaceri a anului 2007 este de 205.605 lei, depășind in cursul lunii august 2007 plafonul prevăzut de art. 152 Legea 571/2003. Contribuabilul nu s- a înregistrat ca plătitor in scopuri de TVA, motiv pentru care s-a încheiat Procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 30.543/_ .
Acesta avea obligația înregistrării ca plătitor TVA pana in_, urmând ca din_ sa aiba drepturile si obligațiile plătitorilor TVA. Contribuabilul nu a
colectat TVA din_, desi avea obligația, asa cum s-a arătat mai sus, obligația colectării TVA la încasările evidențiate in monetarele completate zilnic si prin casa de marcat. Conform Normelor de aplicare a codului fiscal (HG 44/2004), la art.152 din Legea 371/2003 rep., se arata următoarele:
"(1) Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din Codul fiscal, au obligația să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum și evidența bunurilor și a serviciilor taxabile achiziționate, cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări.
(2) în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecție fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita piața taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. " art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul legal.
Cota de TVA este cea calculata conform procedeului sutei mărite descris in Hotărârea 44/2004 - Normele de aplicare a Legii 571/2003 rep. art. 140 privind cotele TVA.
Așadar, taxa stabilita de organul fiscal la plata este determinata in funcție de evoluția cifrelor de afaceri obținute in fiecare trimestru evidențiate in Jurnalul de vânzări si in Anexa 9 - Situația privind TVA colectat si a majorărilor de întârziere, anexa de care contribuabilul a refuzat sa ia la cunoștința, motiv pentru care echipa de inspecție fiscala nu a acordat dreptul de deducere pentru TVA deductibil.
Pentru considerentele mai sus expuse, precum si pentru cele expuse in cuprinsul deciziei emise pe calea procedurii prealabile, solicită sa se admită recursul asa cum a fost formulat si motivat si sa se respingă in totalitate acțiunea reclamantului.
Reclamantul intimat O. A. a depus concluzii
prin care a solicitat respingerea recursului formulat de D. C. ca fiind nefondat, menținerea sentinței civile nr._ pronunțate de Tribunalul Cluj in dosar nr.4._ ca fiind temeinică și legală, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Obiectul contestației administrativ fiscale formulate în condițiile art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală și ulterior al acțiunii înregistrate pe rolul tribunalului a constat, așa cum în mod corect invocă intimatul, în două acte fiscale de impunere emise de către pârâta DEGFP C. :
Decizia de impunere nr. 30542/1/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată pentru TVA stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere ( Decizia de impunere nr._ privind TVA) și
Decizia de impunere nr. 30542/2/_ privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual ( Decizia de impunere nr._ privind impozitul pe venit).
Cele două decizii de impunere au fost emise astfel:
Decizia de impunere nr._ privind TVA a fost emisă pe seama PFA O. I. A. identificat CIF 20792320;
Decizia de impunere nr._ privind impozitul pe venit a fost emisă pe seama lui O. A., identificat cu CNP 1. .
În ceea ce privește Decizia de impunere nr._ privind TVA, întrucât instanța a constatat existența unei neregularități cu privire la elementele de identificarea ale contribuabilului (denumire și Cod fiscal ), a apreciat că actul administrativ fiscal a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 43 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003, aspect de natură a atrage nulitatea actului administrativ fiscal, în condițiile art. 46 din același act normativ.
Astfel, în mod corect a sesizat instanța că prima decizie de impunere a fost emisă pe seama PFA O. LA., identificat cu CIF 20792320, însă PFA O. I.A. este o formă de desfășurare a activității care nu a fost niciodată înființată. Mai mult, chiar dacă nu s-ar ține cont de denumirea contribuabilului, considerându- se că dintr-o eroare materială a fost scrisă denumirea de PFA și s-ar lua în considerare celălalt element de identificare al contribuabilului, respectiv codul de identificare fiscală, acest cod fusese atribuit lui O. I. A. - Persoană Fizică, care însă nu mai exista la data emiterii deciziei de impunere contestate, de _
.
În ceea ce privește Decizia de impunere nr._ privind impozitul pe venit, ce a fost emisă pe seama lui O. A., identificat cu CNP 1., instanța a menținut-o apreciind că a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, soluția fiind de altfel necontestată de părți.
Împrejurarea că cele două decizii de impunere au fost emise în aceeași dată, respectiv în data de_, nu are nici o relevanță, întrucât nulitatea unui act administrativ se analizează în funcție de respectarea sau nerespectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege la emiterea lui.
In ceea ce privește concluziile raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză, recurenta nu are critici cu privire la concluziile expertului referitoare la impozitul venit, însă nu este de acord cu concluziile expertului cu privire la diminuarea obligației de plată a TVA.
Așa cum sesizează de altfel și intimatul, instanța de fond nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra temeiniciei Decizia de impunere nr._ privind TVA, ci numai asupra legalității ei, astfel încât criticile aduse hotărârii sunt, și sub acest aspect neîntemeiate.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
În baza art. 274 Cod proced. civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului O. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului O. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact..L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
