Încheierea civilă nr. 166/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 166
Ședința publică din 14 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | O. | - judecător |
G. ier: N. | B. |
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta SC T. S., cu sediul în B. M., str. N., nr. 7/C, județul M. împotriva pârâtei D.
G. A F. P. M., cu sediul în B. M., Aleea Serelor, nr. 2A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat Florentina Dumitraș, lipsă fiind pârâta D. G. a F. P. M.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentanta reclamantei depune la dosar recipisa de consemnare nr.
568424/1 seria TA nr. 1981542 din data de_ și declarația de consemnare, în cuantum 4.107,30 lei, reprezentând cauțiunea privind suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate cu mențiunea de a fi înregistrată la Registrul de valori al instanței.
Solicită a se dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea cererii.
Arată că prin decizia nr. 16/_ emisă de pârâtă, s-a respins pe fond contestația formulată de reclamantă, la data de_ împotriva actelor administrative fiscale.
Menționează că s-a început executarea silită asupra reclamantei prin blocarea conturilor acesteia, sens în care depune la dosar adresa de înștiințare a popririi asupra disponibilităților bănești a reclamantei.
Apreciază că se impune suspendarea executării actelor administrativ fiscale și solicită încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea fiscalitate pentru a se verifica legalitatea și realitatea declarațiilor fiscale pentru perioada 2005-2009.
Instanța reține cauza în pronunțare sub aspectul petitului vizând suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate.
T.
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr._ pe rolul T. ui M., Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta SC T. S. B. M. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta D. G. a F. P. M., anularea în tot a Deciziei nr.16/_ emisă de aceasta și a actelor administrativ fiscale menținute de aceasta, respectiv: raportul de inspecție fiscală generală nr.7848/_ întocmit de DGFP M., Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.2120/_ și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.2121/_, toate comunicate contribuabilului la data de_, solicitându-se suspendarea executării acesteia până la soluționarea pe fond a cauzei.
S-a arătat că prin raportul de inspecție fiscală generală nr.7848/_, echipa de inspecție fiscală a calculat pentru perioada supusă verificării (_ -_ ) următoarele: impozit pe profit suplimentar - 9.320 lei; majorări de întârziere aferente sumei de mai sus - 2.904 lei; TVA suplimentar - 18.331 lei și majorări de întârziere aferente sumei de mai sus - 12.531 lei.
Deși contribuabilul a solicitat inspecție fiscală generală în repetate rânduri în perioada suspusă verificării, deși a depus declarațiile legale la Administrația F. P. B. M., deși a avut efectuate plăți în avans în diferite conturi și cu toate că a avut și are disponibil în contul de trezorerie, organul de control fiscal a constatat un impozit pe profit suplimentar de 9.320 lei și un supliment de TVA de 18.331 lei și a procedat la calcularea unor majorări de întârziere în cuantum total de 15.435 lei.
Se susține că în situația de față contribuabilul a solicitat realizarea unei expertize extrajudiciare în specialitatea contabilitate din concluziile raportului de expertiză contabilă nu rezultă că, societatea ar datora alt impozit pe profit decât cel de 60 de lei menționat în declarația 101 aferentă anului 2008 și având în vedere că nu au fost constatate diferențe între evidențele contabile ale firmei și declarațiile depuse la Administrația financiară, se consideră că societatea nu datorează impozit suplimentar pe profit și că în mod nelegal a fost stabilită această sumă suplimentară de 9.320 lei, iar în ceea ce privește majorările de întârziere se arată că acestea sunt nelegale, întrucât acestea nu pot fi datorate anterior momentului la care s-a constatat debitul suplimentar (fie impozit pe profit suplimentar, fie TVA suplimentar), adică anterior momentului la care contribuabilul afla ca datorează sumele respective.
În cazul de față organul de control fiscal a calculat retroactiv (pe întreaga perioada supusă controlului) majorări de întârziere atât pentru impozitul pe profit suplimentar, cât și pentru taxa pe valoare adăugată suplimentară, deși abia la data de_ a fost determinat impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 9.320 lei și s-a stabilit o taxă pe valoarea adăugată suplimentară de 18.331 lei. Aceste debite suplimentare au ajuns la cunoștință contribuabilului abia la data la care s-au comunicat actele administrative contestate și anume data de_ .
Potrivit art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, instanța a pus în vedere reclamantei achitarea unei cauțiuni de 10% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii stabilite cu recipisa de consemnare CEC nr.568424/1 din_, seria TA nr.1981541 înregistrată la Registrul de valori al instanței la poziția nr.51/2013.
Pârâta prin întâmpinarea formulată în cauză pentru termenul de judecată din_ a arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității cererii de suspendare, motivat de neachitarea unei cauțiuni de până la 20% din suma
contestată și pe lipsa motivelor prev. de art.14 din Legea 554/2001 (respectiv cauza bine justificată și paguba iminentă).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul dispozițiilor art.15 din Legea nr. 554/2004 solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.2120/_ menținută de pârâtă prin decizia nr. 16/_ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004 pentru motivele prevăzute de art.14 din acest act normativ poate fi dispusă suspendarea executării actului administrativ. Astfel art.14 alin.1 menționează că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral";.
Actul administrativ, în speță decizia organului fiscal, se bucură de prezumția de legalitate care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune pe de o parte, că autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune în același timp, ca respectarea acestor exigențe de către autorități, să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționate iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative, trebuie considerate a fi în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efectul asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie: al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie însă o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, impun pentru eventualitatea suspendării actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a două condiții respectiv existența cazului bine justificat și eventualitatea producerii unei pagube iminente, definită ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil (art.2 lit.s din Legea nr.554/2004).
În ceea ce privește prima condiție cerută de lege, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Instanța trebuie să analizeze actele dosarului constatând sau nu o eventuală aparență de nelegalitate a actului contestat.
Conform art.2 din Legea nr.554/2004, prin caz bine justificat se înțeleg împrejurări legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Faptul că societatea reclamantă a solicitat efectuarea unei lucrări de expertiză de specialitate pentru clarificarea unor inadvertențe la modul de calcul al impozitului pe profit determină instanța să aprecieze ca echitabilă soluționarea favorabilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
Cât privește condiția "pagubei iminente";, instanța o apreciază ca fiind îndeplinită în situația în care suma ce urmează a fi plătită este mare și ar putea să destabilizeze echilibrul financiar al societății și așa precar datorită perioadei de criză.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea precizată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite cererea formulată de către reclamanta SC T. S., cu sediul în
B. M., str. N., nr. 7/C în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.
M. cu sediul în B. M., Al. Serelor, nr. 2A și în consecință:
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 2120/_ menținută de pârâtă prin Decizia nr. 16/_ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, _ | . | |
PREȘEDINTE, S. O. | N. | GREFIER, B. |
Red.S.O./_
Tehnored. C.C./_ - 4 ex.
